10,986 matches
-
la interesul său manifest pentru un fel de memorie a lumii vegetale, pentru plantele care capătă o anume hieratică prin uscăciune și prin mumificare, acest catalog este și o mărturie asupra unor căutări artistice nemijlocite, dar și o încercare de proiecție estetică și de hermeneutică a formei care implică simultan realul imanent și modalitățile de codificare a acestuia. În același sens, catalogul lui Peter Jecza constituie și o componentă a expoziției pe care acesta a realizat-o în propria sa galerie
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
e o compunere juvenilă ce tinde să repertorieze atributele stihiei feminine, dar însuși mecanismulei productriv, vizînd feminitatea trecînd din ipostază în ipostază în funcție de "actant" și de decizia viziunii masculine, o reduce la un "conținut" menit să umple vasul dorinței sau proiecției. Chiar și ideologizată, tratată ca abstracție, feminitatea rămîne acvatică, o pură valență lichidă ce se formalizează în tipare atitudinale". În raza teoriei sale, Al. Cistelecan stabilește că Pillat nu concepe profunzimea altminteri decît în termeni acvatici. Inclusiv profunzimea lăuntrică, "eul
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
la această oră Adrian Năstase se află pe primul loc în topul personalităților în care au încredere românii. Asta dacă dăm credit sondajului realizat de IMAS, un institut de sondare a opiniei publice care a mai dat și greș în proiecțiile sale. * Mult prea neobservat de presă a trecut discursul președintelui Iliescu în care acesta a tras o graniță limpede între Cotroceni și PRM, condamnînd fără echivoc nu numai extremismul xenofob și antisemit, ci și pe cei care ridică în slăvi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
de artă video, prin filmul care o urmărea pe artistă în timpul lucrului chiar la obiectul expus, componente lirico-narative prin recitalurile din Shakespeare și din Nichita Stănescu și, evident, cele plastice propriu-zise ale picturii înseși. Lăsînd la o parte latura spectaculară, proiecția pregătitoare și momentul de performance, lucrarea de pictură a Mirelei Trăistaru este o adevărată demonstrație de forță, atît în ceea ce privește construcția nemijlocită, cît și lupta directă cu spațiile mari și cu formele narative. Denumită criptic 659 de ore, după timpul petrecut
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
ai condeiului, i s-a substituit documentarea pe o insulă nelocuită a "doi experți ai perioadelor primitive", rămași anonimi. Cu aportul lor, s-au cumulat incontrolabil datele și s-a ajuns la două ore și un sfert (144 minute) de proiecție. Morala accesibilă: dacă "și la ei" e așa... Așa s-ar justifica avîntul primăvăratic al unei noi ediții (a treia) a unui "concurs de scenarii", finalizat deunăzi la Cinema Studio, sub egida reunită Fundația "Jean Negulescu" - HBO România. El succede
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
Cinema Patria, invitații speciali - avîndu-l în loja centrală pe Ion Iliescu în campanie preelectorală - l-au ascultat mai întîi admirativ pe regizor sugerînd cît se poate de transparent, de pe podium, că el e cel mai bun din lume, apoi, în timpul proiecției, au salutat cu aplauze spontane cvasiunanime replica de pe ecran, pusă de fie iertatul scenarist Titus Popovici, încă din anul de grație 1971, în gura eroului titular: "Europa?! Nu-mi pasă de Europa!". Important e că realizatorul-senator s-a întors oportun
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
și cele din Restul Lumii, a devenit între timp, dacă am numărat eu bine, în cinematografele noastre obișnuite, de 18,5:1,5 (convenționalele jumătăți se datorează peliculei lui Jim Jarmush din 1999, Ghost Dog. Calea Samuraiului - S.U.A.-Franța; în proiecție bineînțeles numai la cinematograful privat Lira; cf. ghidul săptămînal Șapte seri, III, nr. 139, 23 feb.-1 martie 2001). Agentul "mondializării" în cinema este într-adevăr filmul american, în primă instanță prin dominația masivă, de mulți deplînsă, a piețelor de
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
să încredințez acestei pagini generoase de publicație literară un montaj aleatoriu de secvențe mai mult sau mai puțin sentimentale. Indirectă invitație de a trece pragul Sălii "Jean Georgescu" a Cinematecii Române, care a deschis manifestările legate de acest centenar, însoțind proiecțiile unui prim grupaj de titluri cu o expoziție de schițe și fotografii de platou. Invitație dublată și de îndemnul de a vizita și Biblioteca Arhivei Naționale de Filme, unde se pot consulta cărți de referință cu prețioase date despre viața
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
pregnanță sporită peliculelor aflate în colecția ANF. Nu întîmplător am ales pentru deschiderea retrospectivei un film-antologie realizat de maestru în 1963: Lanterna cu amintiri. Intitulat astfel în conformitate cu propria-i memorie afectivă: în copilărie, tatăl i-a dăruit un aparat de proiecție cu sfatul de a deveni... inginer! Acest film e astăzi cea mai rapidă cale de acces în inima creației sale, trecută în revistă cu parcimonie însă. La ceas aniversar, bonjurismul din Țigăncușa de la iatac (1923) își etalează neștirbită fotogenia de
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
casei ("Bruxelles, mon amour"! - după cum spune titlul unui film din Festival), curând micile inconveniente sunt date uitării și ne lăsăm cu toții cuceriți de amabilitatea și gentilețea gazdelor și, mai ales, de civilitatea și cinefilia publicului - în special tânăr - care umple proiecție de proiecție - preț de 9 zile - cele 8 săli ale Festivalului. Oferta a fost, mai ales, europeană și, de fapt, aceasta a și fost principala noutate a actualei ediții: producțiile provenind din Bătrânul continent au dominat fără drept de apel
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
mon amour"! - după cum spune titlul unui film din Festival), curând micile inconveniente sunt date uitării și ne lăsăm cu toții cuceriți de amabilitatea și gentilețea gazdelor și, mai ales, de civilitatea și cinefilia publicului - în special tânăr - care umple proiecție de proiecție - preț de 9 zile - cele 8 săli ale Festivalului. Oferta a fost, mai ales, europeană și, de fapt, aceasta a și fost principala noutate a actualei ediții: producțiile provenind din Bătrânul continent au dominat fără drept de apel toate secțiunile
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
III, nr. 134; 19-25 ian. 2001) - cu excepția unui singur produs european (francez, din 1998): Place Vendôme de Nicole Garcia, cu Catherine Deneuve (nu includ în statistică programele retrospective ale Cinematecii Române sau cele cîteva pelicule vechi din fosta URSS, în proiecție specială la Cinema Europa, nici filmul de cinemateca de la Centrul Cultural Ungar - Legato de Gaál István). Unicatul din rețea de pe Vechiul Continent și din Restul Lumii a putut fi văzut la unul dintre foarte puținele cinematografe care n-au rămas
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
kantiană, asupra putinței de a depăși analiza și a accede la sinteza "tipologizantă", ordonatoare și suverană asupra fapticului brut, asupra a ceea ce poate rezulta doar din intuiție. "Tipul", așa cum îl consideră Goethe, devine, ca model descriptiv, ca "fotografie sincronică", o proiecție a diacroniei, căci el fixează, în dinamica lor, datele procesualității; în sinteza trecutului, în reconstituirea "plantei originare", se prefigurează evoluțiile viitorului. Este notorie corespondența mereu subliniată și repetată de Goethe între demersul științific și cel artistic, între care voința armonizantă
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
ajuns la os, să nu ne sfiim a recunoaște greșelile pe care cu toții le-am făcut. ? Dacă insatisfacțiile sociale conduceau, inevitabil, spre o astfel de apariție pe scena politică, regia spectacolului și a imaginii aparține presei, televiziunii, radioului. Vadim e proiecția politică a vulgarității - în limbaj, în gîndire, în comportament - care a invadat mass-media românească după revoluție. Acest Ubu, acest Arturo Ui a fost fabricat de edítorii și de jurnaliștii români ieșiți din mantaua primului Eveniment al zilei. Nu întîmplător, tocmai
Cine l-a inventat pe Vadim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16518_a_17843]
-
rude. Ea trăiește în centrul unui microunivers care se constituie în funcție de visele și intențiile ei. Lumea ei nu e doar o Polonie reală, săracă și bîntuită de spectrele dictaturii, ci un univers pe care și l-a durat singură, ca proiecție a sensibilității ei, și care inevitabil o va urma pretutindeni. Din această lume interioară, răsfrîntă în exterior prin Bogdan, soțul care o adoră și o însoțește ca un fel de preot devotat, dar și prin alți admiratori și prieteni fideli
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
tale? Nu ne seduce cu misterul alcătuirii lui, cu forța cu care ne spune că cea mai sublimă relație între oameni este dialogul, aproape alungat azi din cetate, călător în exilul prelungit al vremurilor noastre? Nu ne sucesc mințile actorii, proiecția carnală a histrionismului din noi, a eu-lui, a ludicului, a putințelor și neputințelor, nu ne poartă teatrul sufletele spre regăsire, spre bucurie, spre uitare, spre visare... ca vîntul și ca gîndul... nu e teatrul și suferință, și durere, și frumosul
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
este celest în solitudinea lui imortală, rod al imortalității divine: "Iată plîngînd înlăuntrul ce nu moare./ Inatacabil puzderie a ființelor celeste/ Vin să-l înhațe în paradisiaca veste./ Singurătatea lui nepieritoare" (Iată plîngînd înlăuntrul). După cum revărsarea proteică a aceluiași eu, proiecția sa în infinitul formelor nu e mai puțin girată de natura-i sacrală: "Sînt împărțit în mii de lumi/ cărora le-am statornicit fortăreața/ în toate hohotele ce rîd și plîng/ La margini și în adînc" (La margini și în
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
un monolog redundant și bâlbâit, o imitație ieftină a lui Robert DeNiro. Acolo se vede efortul operatorului de imagine: haloul de lumină în jurul capului personajului, imaginea panoramică a sticlelor cu urină, pielea "refăcută" a corpului care servește drept ecran de proiecție. În Ray, există personaje secundare care au loc să se dezvolte. În filmul lui Scorsese, doar personajul lui Cate Blanchett are ceva spațiu de manevră, restul sunt doar - împrumut termenul anglo-saxon - "camee", apariții episodice, nu personaje secundare, ci crochiuri. Întrebarea
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
urmăream derularea cavalcadelor de imagini mute din "Octombrie" ("Oktiabr", 1927) al lui Eisenstein. Filmul se vrusese atunci, în 1927, un fel de poem cinematografic omagial, spre slava celor care, în 1917, instauraseră dictatura bolșevică în Rusia. În primele minute ale proiecției, fâșâitul zgrunțos al peliculei părea deranjant. în curând, ritmul trepidant al imaginilor derulate pe ecran a mistuit sforăiala aceea molcomă în tăcerea unui timp camforat. Ea însăși, tăcerea, de fapt, este plămădită dintr-o infinitate de zgomote imperceptibile. Priveam... mut
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
nu-și propune să netezească, să atenueze ci dimpotrivă să releve contradicțiile, ambivalența personajului datoria lui fiind tocmai aceea de a respecta adevărul. încă din timpul vieții, Alma se transformase în propriul ei monument și mit, într-o suprafață de proiecție a tuturor sentimentelor și resentimentelor celor care au admirat-o sau detestat-o. Spre apusul vieții, ea îi oferă spre lectură unui bun prieten, Friedrich Torberg, jurnalul ei intim. Acesta realizează că între dramaturgia înscenată de autoare și realitățile vieții
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
am trăit-o, ca în basme, timp de trei zile, într-un oraș tulburător și într-un spațiu cultural rîvnit de cei mai mari muzicieni și artiști ai lumii. Viața se amestecă la Viena cu istoria, cu ficțiunea, cu propriile proiecții și trasee, totul are încărcătură emoțională. Pe străzi, în cafenele, pe scene. Spectacole paralele se derulează în jur, în mine. Anii, secolele merg înainte și-napoi, ca într-o proiecție pe care o controlez dezinvolt. Pași, ferestre, chipuri celebre, respirații
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
se amestecă la Viena cu istoria, cu ficțiunea, cu propriile proiecții și trasee, totul are încărcătură emoțională. Pe străzi, în cafenele, pe scene. Spectacole paralele se derulează în jur, în mine. Anii, secolele merg înainte și-napoi, ca într-o proiecție pe care o controlez dezinvolt. Pași, ferestre, chipuri celebre, respirații, case, cafenele, hoteluri, străduțe, palate, somptuoase, voluptoase. N-am timp de nimic, de fapt, în goana mea vieneză. Decît de Werther. Cortina a doua, ca o schiță de lucru în
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
numai în- tr-un anumit interval. Cine nu-l respectă, poate păți ceva rău, se spune. Apare Charlotte. Un fel de Marilyn Monroe. Ludică, frivolă, într-un fel, îl provoacă, îl seduce pe Werther. O vede el chiar pe ea? Sau proiecția lui ideală, dragostea absolută împrumută acum chipul ei. Pleacă la bal amîndoi și aud în urma lor oftatul lui Sophie, sora Charlottei. Îl place pe Werther... Dansează, se amestecă cu celelalte perechi, senzualitatea este introdusă ușor. Ca și jocul seducției cu
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
lașitatea și nu curajul, puterea aspirației, fortificarea unui ideal. Chiar utopic, cum este iubirea lui Werther în punerea în scenă a lui Andrei Șerban de la Staatsoper. Cum este ea, de fapt, pentru mulți dintre semenii grăbiți. Cine este această Charlotte? Proiecția noastră. Măsura îndepărtării de Werther-ul din noi. Cine este această Charlotte? Călăuza păcătoasă care ne poartă spre noi înșine, spre păcatele noastre, spre neputințe, spre spaima de a opta, de a alege conștient și responsabil. Ne ascundem în hățișul frunzelor
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
nefinisat) sunt unele inedite, iar altele au fost publicate în presa literară (în "Steaua", "Viața românească" și "Gazeta literară" din anii 1958-1959) și sunt acum pentru prima dată asamblate, ca memorii și autobiografii alternative ale unor personaje fictive, amestecând uneori proiecții ale biografiei autorului: Toto Istrati, Panait Petre, Erasmus Ionescu sau Prospero Dobre. Sunt reeditate după reviste și așezate la locul lor în întregul "colecției" următoarele episoade: Vârsta de aur sau dulceața vieții (retipărit separat în 1999 în Biblioteca "Apostrof" de către
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]