1,605 matches
-
și educare a copiilor etc.) practicate, în cadrul familiei, în mod gratuit, în special de femei, ar fi însemnat falimentul precarei economii sovietice (Pipes, 1998). Cum în regimul comunist nou-instalat criteriul moral fundamental era „binele cauzei” deoarece, în funcție de modificările ideologice, pentru proletariat etica derivată din ea se transformă „de la sine, pas cu pas” (Buharin și Preobreajenski, 1975, p. 85), s-a revenit și asupra teoriilor despre familie. De altfel, duplicitatea egalității sociale promovată de regimul bolșevic se manifestase înaintea duplicității egalității între
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
oricăror altor date, dacă intervenția pentru întreruperea cursului sarcinii a fost necesară”. Astfel, poliția statului și procuratura au fost implicate în problemele reproducerii umane, la fel cum în momentul declanșării „luptei de clasă” fuseseră implicate în anihilarea categoriilor declarate „dușmanii proletariatului”. Urgențele medicale, pasibile de intervenție medicală salvatoare, se încadrau în două categorii: avorturile spontane și complicațiile avorturilor ilegale. Dacă în cel din urmă caz medicul nu găsea nici un semn convingător care să indice manevre abortive (ruperi de membrane, perforări ale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
concluzia istoricilor. În realitate însă, tocmai când în „lagărul socialist” ființau alte relații decât cele instituite de Stalin, Ceaușescu și nucleul de decizie ce-l patrona au introdus măsuri represive asemănătoare, prin nocivitatea efectelor, cu cele teoretizate pentru asigurarea victoriei proletariatului în sângeroasa „luptă de clasă”. Căci ce altceva decât stabilirea de „domicilii obligatorii” ca pentru „titoiști” și „chiaburi” a fost dispoziția de prezentare la post a absolvenților din învățământul superior universitar, de artă și medical, indiferent de situația familială și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
printre primii eroi pozitivi ai literaturii române, poezia lui A. Toma este „un exemplu de ceea ce trebuie să fie o poezie înaintată”, iar D. Th. Neculuță ar fi primul poet român care „a considerat poezia ca o parte integrantă a proletariatului”. O anume poziție între ideologii momentului explică și apariția „sub îngrijirea” sa a trei „studii” traduse din limba rusă, strânse în volumul Pentru o înaltă principialitate în literatură și artă (1951). Ulterior, în Literatura în publicațiile socialiste și muncitorești (1880-1900
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
a se instaura „literatura realismului socialist”. Termenul de origine este vocabula rusească „proletkult”, abreviere a sintagmei „proletarskaia kultura”, care s-a crezut, chiar printre zelatorii sinceri ai literaturii angajate, a denumi modalitatea literară cea mai adecvată într-o „dictatură a proletariatului”, cum se definea regimul politic al momentului. În realitate, p. nu mai era, de la începutul anilor ‘30, o noțiune agreată de partidul comunist sovietic și destul de repede va fi combătut prin directivă oficială și în România, într-o „campanie de
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
directorul revistei era autorizat să îi reproducă fabulele, ca și articolul Ce vrea bolșevismul?, unde acestui „curent social”, considerat „o boală molipsitoare, care, pe toate căile, caută să subjuge omenirea”, i se demască esența distrugătoare (anularea identității naționale, ateismul, dictatura proletariatului, confiscarea proprietății și colectivizarea bunurilor). Numărul 4 este consacrat „memoriei Marelui Om al Școalei, Spiru C. Haret”, personalitatea fiindu-i evocată de George Grecea, M. Antonescu și I. Răileanu. I.R.
PLAIURI MOLDOVENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288837_a_290166]
-
sociale concrete; acestea trebuie explicate prin analiza structurilor particulare ale fiecărui tip de societate în parte. Lucrarea lui Engels Situația clasei muncitoare din Anglia reprezintă un exemplu clasic de asemenea analiză; ea scoate în evidență impactul organizării capitaliste, a poziției proletariatului în societatea capitalistă asupra atitudinii acestei clase față de statul, dreptul și moralitatea societății burgheze. Putem înțelege în acest moment mai bine o anumită particularitate a organizării sociologiei ca disciplină științifică. În cadrul acestei discipline se pot distinge mai multe nuclee de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vrem să avem imaginea completă a întreprinderii, trebuie să o privim însă și în calitatea ei de suprasistem. Teoria lui Marx ne oferă o asemenea perspectivă. El argumentează necesitatea considerării intereselor distincte ale claselor angajate în activitatea productivă - burghezia și proletariatul - pentru înțelegerea dinamicii întreprinderii capitaliste. Întreprinderea trebuie privită ca un suprasistem compus din persoane angajate într-un proces complex de competiție pentru statut social, putere, prestigiu, beneficii. Sunt situații în care deciziile organizaționale sunt luate în funcție de finalitățile întreprinderii, dar sunt
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
afirmație polemică făcută de Marx, care exprimă cu claritate presupoziția raționalității scopurilor, înțeleasă ca adecvare a lor cu cerințele obiective ale sistemului: pe mine, afirma el, nu mă interesează ce dorește, ce aspiră, ce simte un proletar sau chiar întregul proletariat la un moment dat, ci ceea ce este forțat să simtă, să aspire, săgândească, să dorească proletariatul în virtutea condițiilor sale obiective de viață. b) Raționalitatea mijloacelor. Sistemele sociale reușesc să identifice din posibilul lor acțional acele mijloace de acțiune, forme de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lor cu cerințele obiective ale sistemului: pe mine, afirma el, nu mă interesează ce dorește, ce aspiră, ce simte un proletar sau chiar întregul proletariat la un moment dat, ci ceea ce este forțat să simtă, să aspire, săgândească, să dorească proletariatul în virtutea condițiilor sale obiective de viață. b) Raționalitatea mijloacelor. Sistemele sociale reușesc să identifice din posibilul lor acțional acele mijloace de acțiune, forme de organizare care duc în mod efectiv la realizarea finalităților lor obiective. Conștiința ca factor explicativ independent
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
caracterul concretistoric al „naturii umane”, variația orientărilor valorice ale omului în funcție de condițiile sociale obiective în care trăiește. Ceea ce considera ca fiind bun, drept, preferabil grecul antic nu coincide complet cu preferințele și judecățile omului modern. Ceea ce este bun în perspectiva proletariatului nu este câtuși de puțin astfel în viziunea burghezului. În marxism există două răspunsuri distincte, dar care se completează reciproc la această obiecție. În primul rând, în ciuda unor interpretări extremiste destul de frecvente la un moment dat, Marx nu a optat
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
engleze de atunci. Ea nu reflectă deci Întreaga clasă muncitoare, ci prezintă interes numai pentru susținerea unor premise pe care se Întemeia mișcarea muncitorească aflată, la acea vreme, Într-o formă incipientă de organizare, În perspectiva redactării proiectului politic al proletariatului, În care se relua deviza iezuitului Ignațiu De Loyola, care spunea: „pace colibelor, război palatelor”. Formulăm aceste rezerve deoarece sociologiei Îi revine rolul de a pune diagnosticul social al tuturor transformărilor În curs: ea este, prin urmare, eminamente sincronică. Marxismul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a nu fi acuzat de „deviaționism” (adică de a se abate de la teoria marxist-leninistă), un punct de vedere personal, argumentând că este complet concordant cu marxism-leninismul. Marxism-leninismul a fost considerat drept o „concepție despre lume și societate”, o ideologie a proletariatului care a putut fi, pentru prima oară În istorie, științifică, pentru faptul că doar această clasă socială, ca purtătoare a unei societăți omogene, lipsite de clase antagonice, poate dezvolta o concepție științifică. Marx a dezvoltat o teorie asupra societății cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
formele mai timpurii ale economicului sunt în procesul de a fi restructurate pe o scară globală, incluzând formele mai vechi de muncă și instituțiile și conceptele organizaționale tradiționale. Nu-i nevoie de nici un profet care să anticipeze că un nou proletariat internațional (care ar lua forme pe care încă nu le putem imagina) va reapare din această restructurare convulsivă; de altfel, noi înșine suntem încă în această tranziție și nimeni nu poate spune pentru cât timp ne vom afla în ea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Teoreticianul cel mai consecvent al claselor sociale, K. Marx, a demonstrat cum individualizarea produsă în societatea capitalistă industrială, respectiv emanciparea individuală față de comunitățile și relațiile feudale de muncă, a făcut posibilă dezvoltarea relațiilor capitaliste de producție și accentuarea antagonismului dintre proletariat și burghezie. Individualizarea și, odată cu aceasta, accentuarea polarizării, adică a îmbogățirii progresive a burgheziei și a sărăcirii accentuate a proletarilor, ar genera raporturile antagonice de clasă și transformarea proletariatului dintr-o „clasă în sine” într-o „clasă pentru sine”. Referindu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
făcut posibilă dezvoltarea relațiilor capitaliste de producție și accentuarea antagonismului dintre proletariat și burghezie. Individualizarea și, odată cu aceasta, accentuarea polarizării, adică a îmbogățirii progresive a burgheziei și a sărăcirii accentuate a proletarilor, ar genera raporturile antagonice de clasă și transformarea proletariatului dintr-o „clasă în sine” într-o „clasă pentru sine”. Referindu-se la aceeași perioadă istorică a genezei și consolidării societății industriale capitaliste, Max Weber consideră că individualizarea nu se poate produce într-o societate bazată pe piață, întrucât este
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
poezii a Închisorilor și lagărelor - o poezie demascatoare, dărâmătoare, căci „Închisorile sunt armele de pe urmă ale capitalismului” - scrie Geo ȘERBAN 29: „Dacă fiecare clasă socială În ascensiune a trecut, ca să spunem așa, prin inelul cătușelor pregătite de cei de la putere, proletariatul cea mai hotărâtă clasă revoluționară a simțit cel mai intens strânsoarea acestor cătușe. Conștientă de puterea mereu crescută a adversarului ei, burghezia a devenit feroce În măsurile de conservare a privilegiilor ei. (Ă). Proletariatul posedă o literatură a Închisorilor specifică
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cătușelor pregătite de cei de la putere, proletariatul cea mai hotărâtă clasă revoluționară a simțit cel mai intens strânsoarea acestor cătușe. Conștientă de puterea mereu crescută a adversarului ei, burghezia a devenit feroce În măsurile de conservare a privilegiilor ei. (Ă). Proletariatul posedă o literatură a Închisorilor specifică soartei sale, Înflorită Între zidurile cenușii, ca o nouă și eficace armă de luptă. (Ă). La noi Alexandru Jar a creat o imagine sugestivă a eroului comunist În Închisoare. Iată-l pe Boezar din
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
August douăzeci și trei Ostașului Sovietic pururi slavă!». (Victor TULBURE. - Ostașului sovietic pururi slava) «Condusă de geniul lui Stalin o flotă uriașă Înaintează În lume, cu toate pânzele desfășurate spre victorie sub razele măreței constelației roșii - flota de neînvins a proletariatului». (Radu PĂDURE. - Ultima călătorie a lui Gheorghi Dimitiov) În timp ce cronicile literare de serviciu ori comentariile literare Încurajau atari producții, În timp ce vârfurile liricii se gratulează reciproc, un serios semnal de alarmă asupra debilității lirice este tras din Însuși rândul poeților, În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lozinca e ridicată la Înalte valențe poetice. Acest fel de lozincă Îl vom găsi În poezia lui Maiakovski: «Adevăratul poet ațâță dintr-o scântee focul cunoștințelor limpezi». O banalizare a lozincii, În poezie, bagatelizează efortul creator al clasei muncitoare, cuceririle proletariatului, clocotul vieții noi, socialiste. Și În același timp Îngreunează mult munca poetică a noului cântăreț - poetul din uzină și de pe ogor care caută În versurile confraților săi, o pildă, un Îndemn. Acest Îndemn el nu-l poate găsi Într-o
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-ne prin ce miracol, În contextul unei critici literare necombatante, cosmopolite, reacționare, Înflorește totuși o literatură combatantă, educativă, demnă de tot felul de premii, după cum am aflat, după cum vom afla: „Odată cu literatura, critica literară face parte integrantă din cauza generală a proletariatului. Care este situația criticii literare, azi În țara noastră? Îndeplinește ea această sarcină de cinste? Această problemă a fost discutată la recenta dezbatere care a avut loc la Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român - secția propagandei și agitației - dezbatere la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
este Înapoiat și vătămător, tot ceea ce ține Încă critica literară sub influența ideologiei dușmanilor clasei muncitoare. (Ă). Ea a pus În lumină În critica noastră literară, nu simple erori de interpretare a Învățăturii marxist-leniniste, greșeli În aplicarea acestei Învățături a proletariatului revoluționar În domeniul atât de complex al literaturii, ci părăsirea pur și simplu a marxism-leninismului de către unii critici și Îmbrățișarea fățarnicei și dușmănoasei ideologii a burgheziei. Dezbaterea avută la CC al PMR s-a ocupat pe larg de orientarea cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aplicată la meseria noastră - această simplă dar pătrunzătoare Întrebare pe care Gorki a adresat-o „maeștrilor” culturii occidentale: cu cine sunteți voi critici ai literaturii. Ceea ce se Întâmplă astăzi În lume, ne arată că nu pot fi decât sau alături de proletariat și Împotriva burgheziei, sau alături de burghezie și Împotriva proletariatului. Nu pot fi decât alături de frontul unic socialist În frunte cu Uniunea Sovietică și alături de țările de democrație populară și de luptătorii comuniști și progresiști din toată lumea, Împotriva imperialismului anglo-american și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe care Gorki a adresat-o „maeștrilor” culturii occidentale: cu cine sunteți voi critici ai literaturii. Ceea ce se Întâmplă astăzi În lume, ne arată că nu pot fi decât sau alături de proletariat și Împotriva burgheziei, sau alături de burghezie și Împotriva proletariatului. Nu pot fi decât alături de frontul unic socialist În frunte cu Uniunea Sovietică și alături de țările de democrație populară și de luptătorii comuniști și progresiști din toată lumea, Împotriva imperialismului anglo-american și a ideologiei sale dușmănoase sau alături de acesta din urmă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lui Petru Dumitriu, pentru evoluția prozei noastre În general. După o activitate sporadică de prozator (din care merită să fie reținută o evocare a Comunei din Paris publicată În revista Flacăra, În care apar desenate În trăsături puternice figuri ale proletariatului francez), Petru Dumitriu face un pas mai Îndrăzneț În domeniul literaturii cu nuvela Dușmănie apărută mai Întâi În revista Viața românească, În noiembrie 1948. (Ă). Dușmănie redă lupta țăranilor muncitori Constandin, Gudică, Mialache, Eugen, Titu ș.a. membri ai Partidului clasei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]