520 matches
-
din București (numit pe atunci Regal) la secția canto. A activat alături de frații săi Cezar și Angel de la finele anilor cincizeci și până la jumătatea deceniului 1960 în formația Trio Grigoriu, oglindire a evoluției culturii românești între cele două decenii, de la proletcultism la o oarecare libertate (stilistica ultimelor înregistrări ale formației aduce mult cu muzica rock, o achiziție foarte nouă a muzicii românești la vremea respectivă). În continuare, George Grigoriu s-a dedicat compoziției de muzică ușoară și muzicii de film (Dragoste
George Grigoriu () [Corola-website/Science/309582_a_310911]
-
la Viena, Paris și New York. Margul-Sperber a scris numeroase poeme tributare circumstanțelor politice ale regimului comunist, multe dintre aceste creații literare fiind dedicate elogierii Partidului Muncitoresc Român (PMR), a lui Lenin, Stalin și Gheorghiu-Dej. Pentru contribuțiile la realismul socialist și proletcultism, lui Alfred Sperber i-a fost conferit în 1954 Premiul de Stat clasa I (alături de Mihai Beniuc, Valeriu Emil Galan, Mihu Dragomir, Dumitru Almaș, Aurel Baranga, Horia Lovinescu, Ion Vitner etc.).
Alfred Margul-Sperber () [Corola-website/Science/309295_a_310624]
-
ușoară în Europa sau chiar America, după anii patruzeci nu vor mai exista decât suprapuneri pe termen scurt (unde calitatea produselor românești are de pierdut din lipsa de interes a autorităților, ba chiar artiștii fiind uneori oprimați). În anii cincizeci, proletcultismul își face simțită prezența puternic în toate manifestările de artă, inclusiv în muzica ușoară. Totuși, se apelează la jazz-ul vocal, comercial, ocazie care introduce atât elemente demodate (acompanierea unui solist cu "bigband" în stil "swing"), dar și mult mai
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
politice (de exemplu Doina Cornea), au apreciat că regimul comunist instaurat la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, a aplicat în însăși România o politică antiromânească prin cenzură, prin înăbușirea intelectuală a părții mai educate din populație, prin obligativitatea proletcultismului și a realismului socialist, precum și prin promovarea unui „național-comunism” de fațadă în locul valorilor culturale anterioare. Acești autori au afirmat că antiromânismul comunist s-a impus în Republica Populară Romînă promovând cultura sovietică în dauna culturii românești, și în Republica Socialistă
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
deșerturile literaturii sfătoase, „înaripate“ (cum o numește critica momentului), scriind, pe teme curente, poeme didactice și reflexive, fără originalitate» (SSra, I 24), după cum certifică Eugen Simion. Dar printre textele ce se constituie în tributul dat și de Miron Radu Paraschivescu proletcultismului - "Cântarea României, Cinci toasturi de ziua partidului" etc. - se ivesc și câteva caligrafii, memorabile poeme ale roadelor: («Laudă tomatei» - PScr, I, 309 sq.); («Mărul» - PScr, I, 311); începe să se releve «un fond clasic de inspirație ce va ieși la
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
1917 într-un amplu proces de schimbare socială accelerată, noua conducere politică supra-valoriza, la nivel discursiv, muncitorul, „proletarul”, văzut că motor revoluționar și drept clasa privilegiată, a cărei avangardă și reprezentant era partidul comunist. În acest context, s-a dezvoltat Proletcultismul</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, programul care își propunea să revoluționeze cultură pe trei fronturi: în munca (prin contopirea artistului și muncitorului), in viata de zi cu
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
Gabriel Dimisianu, "Lumea criticului", Editura Fundației Culturale Române, 2000; Gheorghe Grigurcu, "Poezie română contemporană", ÎI, editura Convorbiri literare, 2000; Nicolae Manolescu, "Lista lui Manolescu", III, Aula, 2001; Cornel Moraru în "Dicționarul esențial al scriitorilor români", Albatros, 2002; Florin Mihăilescu, "De la proletcultism la postmodernism", editura Pontica, 2002; Radu Voinescu, "Printre primejdiile criticii", Fundația culturală Paradigmă, 2004; Ștefan Borbély, "Existența diafana", Ed. Ideea europeană, 2011. În România: Nicolae Manolescu, "Cumpănă", „Contemporanul”, 14, 1969; Ov. S. Crohmălniceanu, "Critice", „România literară”, 9, 1970; Ilie Constantin
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
În martie 1953, la puțin timp după moartea lui Stalin, scriitorul conduce mai multe ședințe ale Uniunii Scriitorilor, discutând despre noile directive culturale ale URSS date de Georgy Malenkov, și manifestându-se împotriva tinerilor autori care nu au renunțat la proletcultism. În noiembrie 1955, la puțin timp după ce împlinește vârsta de 75 de ani, scriitorului i se conferă titlul de "Erou al Muncii Socialiste". După 1956 regimul a anunțat o ușoară destalinizare, continuând să-l recomande pe Mihail Sadoveanu ca unul
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de Litere a Universității din București. Aici alături de profesorii Mihai Moraru și Dan Horia Mazilu, s-a ocupat de perioada veche a literaturii române - contribuind cu importante studii de specialitate - dar și de literatura română sub comunism (de la așa numitul „proletcultism” din anii 1950 până mai târziu). Una dintre cărțile sale controversate, cu un ecou în lumea intelectuală din România, se numește "Iluziile literaturii române" (2008), carte pe care domnia sa a renegat-o în cîtea interviuri. La împlinirea vîrstei de 70
Eugen Negrici () [Corola-website/Science/297639_a_298968]
-
aceasta a constiuit debutul domniei sale în critică și a fost scrisă la îndemnul poetului și prozatorului Mircea Ciobanu, care a fost și un inspirat editor. Este autorul singurei istorii literare a unei perioade mai puțin faste a literaturii române, perioada proletcultismului, în două volume: Cele două volume ale cărții "Literatura română sub comunism" deja publicate au fost precedate de prefața unei antologii de poezie proletcultista, "Poezia unei religii politice" în care Eugen Negrici reia teza substituirii religiei în statul comunist cu
Eugen Negrici () [Corola-website/Science/297639_a_298968]
-
în educație, presă și publicistică. Până în 1928 s-a dezvoltat limba română, scrisă inițial cu caractere chirilice - pentru acomodarea populației, iar mai apoi cu alfabetul latin. Această dezvoltare a fost întreruptă în anii următori, în scopul sincronizării cu politica de proletcultism a Uniunii Sovietice, care cerea anularea realizărilor progresive ale societății civile. Acest fapt a afectat și idiomul moldovenesc care trebuia să funcționeze ca o limbă independentă față de limba română, politică al cărui principal susținător era lingvistul Leonid Madan. Noile norme
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
ori după Al Doilea Război Mondial și stabilit în 1956 în incinta Palatului Suțu, a fost deschis în noul sediu la data de 23 ianuarie. Aniversarea trebuie privită în contextul politic și cultural al momentului - regimul comunist aliat Moscovei, respectiv proletcultismul, generator al realismului socialist. Astfel, tuturor realizărilor culturale li se imprima un caracter propagandistic, fapt care le cenzura libertatea de exprimare și le scădea valoarea estetică. Prin coincidență, în anul 1959 a fost sărbătorită și împlinirea unui secol de la Unirea
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
un progres tehnic, științific etc. Și în cazul operelor dedicate Bucureștiului la aniversare s-a ținut cont de aceste directive, fiind ilustrate orașul istoric în așteptarea desăvârșirii contemporane și noul București, aflat în neîntreruptă dezvoltare. „Ruperea cu trecutul” impusă de proletcultism îi împiedica pe creatori să reprezinte orânduirea vechii capitale cu tot cu aspectele ei pozitive, însă evocarea unor tablouri - deci desprinderi din context - cu distracții publice, meserii și obieciuri ieșite din uz (subliniindu-se ieșirea lor din uz) era posibilă. De altfel
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
sigiliu personal, după cum spun confrații mei, un sigiliu inconfundabil, iar pentru mine asta înseamnă enorm. " Tot în acest an este prezent cu poeme în Poezia pădurii, antologie inițiată și îngrijită de Radu Cârneci, Editura Orion, București. În „Poezia română după proletcultism - Antologie comentată", Editura „Ex Ponto", Constanța, Constantin Abăluță îi acordă un spațiu consistent, considerându-l unul dintre cei mai importanți poeți români ai ultimilor patru decenii. Colaborează cu articole și poeme la revistele „Flacăra", „Kitejgrad", „Literatură și artă". Boala de
Adi Cusin () [Corola-website/Science/316619_a_317948]
-
când clădirea fusese deja rebotezată Casa Presei Libere. În perioada 1952-1957, când se construia Casa Scânteii, conducerea de partid a hotărât că în fața ei trebuia amplasată o statuie a lui Vladimir Ilici Lenin. Sculptorul Constantin Baraschi, reprezentant de frunte al proletcultismului, foarte apreciat în epocă, a realizat o asemenea lucrare și, fiind sigur că va fi acceptată, a și turnat-o în bronz. Spre uimirea lui, lucrarea fost refuzată însă de conducerea Partidului Muncitoresc Român, care a considerat-o ireverențioasă la adresa
Statuia lui Lenin din București () [Corola-website/Science/321535_a_322864]
-
revendicându-se ca evrei, au fost acuzați că ar fi "naționaliști mici-burghezi" sau mai rău, "cosmopoliți fără conștiință de clasă". Unii ajung astfel în lagărele din Bărăgan. Consolidându-se, regimul comunist promovează cultura yiddish și muzica klezmer, dar excluziv în cadrul proletcultismului oficial, pentru a proslăvi Partidul și conducătorii săi. A apărut astfel un folclor evreiesc „socialist” care, aidoma folclorului românilor, sașilor sau maghiarilor, nu reușea să ascundă înăbușirea intelectuală și economică a majorității cetățenilor țării, evrei sau nu. Astfel, ca și
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
Da Pietro il Grande a Lenin: Storia del movimento rivoluzionario in Rusia" („De la Petru cel Mare la Lenin: Istoria mișcării revoluționare în Rusia”); o ediție franceză a apărut în 1933 la Éditions Gallimard. Slonim a publicat apoi un eseu despre proletcultismul bolșevism și despre futurism, publicate în octombrie 1921 în revista lunară "Le Flambeau" a lui Henri Grégoire. În această etapă timpurie, Slonim a ridiculizat producțiile literare sovietice și i-a descris pe poeții valoroși (Aleksandr Blok și Andrei Belîi) ca
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
teatru în Piața Victoriei, cu un spectacol prezentat de la ora 22,00 de celebrul Teatru ”Masca”: Arca lui Lenin de Mihai Mălaimare, despre care autorul afirmă că este „...o lume recreată din imaginile unor statui celebre care au făcut gloria proletcultismului. Am pus în acest spectacol cam tot ce am crezut că este necesar: ticăloșia ascunsă abil sub masca omenească a liderilor absoluți, Lenin și Stalin (...) Am pus și incredibila naivitate a unor muncitori și țărani care au crezut doar în
Festivalul European al Spectacolului Timișoara – Festival al Dramaturgiei Românești by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105514_a_106806]
-
Manor (n. Aberfeld în 1935, la București) este fiica unui om de afaceri bucureștean și a unei mame casnice, originară din Craiova. A scris poezii de la 9 ani și a fost foarte activă în domeniul artistic în timpul școlii. Ca să evite proletcultismul din facultățile umaniste ale vremii, se înscrie în 1953, într-o facultate științifică, cea de medicină. În 1957 se căsătorește cu inginerul Mateo (Titel) Sussman. În 1959 termină facultatea, iar în 1960 emigrează în Israel. Acolo familia își schimbă numele
Un popas în lumea cărților by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105693_a_106985]
-
moment ca acesta, pe care tocmai îl traversăm, în care oamenii de afaceri sînt complet dezorientați în relația cu bunurile simbolice și cad victimă impostorilor de tot felul și nenumăraților colportori de falsuri, în momentul acesta în care fosile ale proletcultismului și aparatnici de factura lui Mircea Deac, ale cărui tomuri sînt, din punct de vedere științific, sub performanțele unor extemporale de nivel gimnazial și, din punct de vedere expresiv, mai plicticoase decît mersul trenurilor, sînt consultați cu naivitate ca specialiști
Construcție versus administrație (III) by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/15989_a_17314]