1,257 matches
-
Atina”, piramidele și turnul lui Nemrod, nu „câmpiile asire”, ca mai târziu la Eminescu, ci „scripturile caldee”, nunțile tragice, întreaga „frumsețe” efemeră a lumii, ca o „scrisoare pre năsâp, pre margine de mare”. Câteva stihuri aparținând traducătorului deplâng în finalul prologului soarta protagoniștilor tragediei (Filogon împărat, fiica sa, „ghizdava” Ierofila, și „fiul de împărat neștiut”, Panaret). Avertismentului crud și moralizator al morții i se replică totuși - prin recunoașterea „nesocotinței” eroilor ca fiind, cea dintâi, aducătoare de nenorocire. Este concepția preluată de la
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
I.P.S. Teoctist, Iași, 1980; Psaltirea de-nțăles, Iași, 1680; Molităvnic de-nțăles, Iași, 1681; Viața și petrecerea svinților, I-IV, Iași, 1682-1686, reed. fragm., București, 1895 și 1903; ed. îngr. Rodica Frențiu, Cluj-Napoca, 2002; Parimiile preste an, Iași, 1683; Gheorghios Chortatzis, Erofili (Prolog), publ. N. A. Ursu, în Opere, I, București, 1978. Repere bibliografice: B.P. Hasdeu, Spice pentru limba română, „Columna lui Traian”, 1870, 10-12, 44, 45, 49, 50, 54, 58, 61; Ștefan Dinulescu, Viața și scrierile lui Dositei, mitropolitul Moldovei, Cernăuți, 1885; Alexandru
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
București, săptămânal, între 6 ianuarie și 19 martie 1932, între 25 martie și 30 aprilie 1933, apoi între 25 ianuarie și 2 iulie 1936, ca supliment cultural al ziarului „Credința”, cotidian de orientare antiguvernamentală. Directorul publicației este Sandu Tudor. Articolul-program, Prolog pentru ceasul acesta, schițează, într-un stil metaforic, atitudinea ofensivă, polemică, a revistei: „O spunem răspicat: venim ca tulburători, cu sabia cuvântului și floarea de flacără a propriei noastre inimi în palmă, cu o binecuvântare și o hulă pe buze
FLOAREA DE FOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
pe de rost, aceasta trebuia, în intenția lui Augustin, să ajute la instruirea catolicilor, fiind adresată oricui era capabil să recite un psalm, chiar dacă nu era știutor de carte, așa cum, în fond, era situația majorității creștinilor. Astfel, după un scurt prolog, urmează douăzeci de strofe de doisprezece versuri fiecare, dispuse în ordine alfabetică, de la A la V, însoțite de un refren la începutul fiecărei strofe; textul se încheie cu un episod de treizeci de versuri, fiecare dintre ele terminându-se printr-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
romano-vandalic. Istoria a fost scrisă înainte de moartea regelui Uneric, decedat în decembrie 484, pentru că din cele scrise rezultă că e vorba despre o perioadă de persecuții. Ultimul capitol al operei care relatează chiar moartea regelui Uneric nu e autentic. În prolog, scriitorul se adresează unui destinatar bine cunoscut, prieten și discipol al lui Diadoc din Fotice și îi oferă, așa cum îi fusese comandat, istoria evenimentelor din Africa pentru a fi reelaborată. Această persoană ar putea fi episcopul Eugeniu care se dusese
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un alt material biografic, adică cele două Dialoguri pe care Sulpicius le adăugase la biografia sfântului. De aceea, Paulin scrie o a patra și o a cincea carte, în timp ce în a șasea, având în vedere ceea ce ne spune într-un prolog în proză, el transcrie o a treia sursă, care s-a pierdut, adică o expunere a miracolelor lui Martin scrisă de Perpetuus și trimisă poetului ca s-o transpună în versuri. Deși a fost compusă în mai multe etape, opera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cântată așa cum o dovedesc structura ritmică (de-acum, nu mai e metrică) și caracteristicile lingvistice datorită cărora Psalmul trebuia să fie accesibil chiar și celor fără instrucție și putea fi memorat ușor. Poemul e structurat în ordine alfabetică*, mai puțin prologul, care introduce tema fundamentală, și epilogul. Între o strofă și alta apare un refren, cântat în cor; textul e bazat pe monorimă pentru că fiecare vers se sfârșește cu sunetul -e ca în modelul augustinian. Bibliografie. Texte: M.G. Bianco, Abecedarium Fulgentii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a mai scris o operă care însă n-a ajuns până la noi: aceasta ar fi trebuit să fie o completare a celei Despre erezii (De haeresibus) a lui Augustin (p. ???): într-adevăr, Augustin alcătuise o listă de erezii, iar în prologul scrierii sale spusese că, după această listă, ar fi vrut să explice în ce anume ar consta atitudinea ereticului, însă nu mai redactase această explicație. Primasius, așadar, a înțeles să completeze această lacună scriind, așa cum ne spune Isidor din Sevilia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sau cu siguranță false. Totodată, Teofil a compus un canon pascal pentru anii 380-479 pe care l-a trimis împăratului Teodosius în încercarea, de altfel, nereușită, de a impune numărătoarea pascală alexandrină în locul celei romane. Nu ne-au rămas decât prologul, în plus, complet doar într-o versiune latină, și scrisoarea de dedicație adresată lui Teodosius. S-a pierdut și un pamflet contra lui Ioan Hrisostomul a cărui versiune latină realizată de Ieronim a fost utilizată de Facundus din Hermiane (În
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ar fi scris de Chiril din Alexandria pe baza unei povestiri a unchiului său; e vorba, în realitate, de o omilie despre șederea Fecioarei Maria în Egipt. BIBLIOGRAFIE. PG 65 conține canoanele atribuite lui Teofil în colecțiile canonice bizantine (33-45), prologul la canonul pascal (48-52); însă e mai bună ediția B. Krusch, Studien zur christlich-mittelalterlichen Chronologie, Leipzig 1880, (220-226), fragmente de epistole emise de sărbători și din alte scrisori (53-64), fragmente de omilii (65-68); ibidem, 197-200 - apoftegmele care îi sunt atribuite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și consubstanțialei Trinități care este și datat înainte de 429. Unii cercetători îl situează la începutul episcopatului său, iar G.M. de Durand sugerează că ar putea să dateze chiar dinainte de 412; G. Jouassard se gândește în schimb la anii 423-425. În prolog, unde se adresează unui frate întru credință pe nume Nemesinos, autorul declară că vrea să facă să înceteze mulțimea erorilor generate de pozițiile lui Arie și Eunomios și ne oferă indicele operei, precizând că aceasta se intitulează Thesauros pentru că „adună
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și în tratatul Despre întruparea Unicnăscutului (care în ediția lui Aubert figurează ca al optulea dialog despre Trinitate, inexactitate corectată deja de Migne; despre acesta cf. mai departe), prezentat aici ca un bărbat în vârstă și friguros. Totuși, încă din prolog, apare precizarea că, în text, interlocutorii vor fi indicați schematic cu A și B. Tot în prolog este motivată și alegerea genului dialogic: „din cauza subtilității extreme a chestiunilor, pentru ca prin întrebări și răspunsuri propoziția în discuție să fie permanent construită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Trinitate, inexactitate corectată deja de Migne; despre acesta cf. mai departe), prezentat aici ca un bărbat în vârstă și friguros. Totuși, încă din prolog, apare precizarea că, în text, interlocutorii vor fi indicați schematic cu A și B. Tot în prolog este motivată și alegerea genului dialogic: „din cauza subtilității extreme a chestiunilor, pentru ca prin întrebări și răspunsuri propoziția în discuție să fie permanent construită și distrusă într-o manieră concisă”. Primul dialog pornește de la Crezul niceean pentru a explica și a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Epistola către Petronius) privind existența unui calcul pascal întocmit de Chiril (informație pe care E. Schwartz o pusese la îndoială), chiar dacă Dionisie a văzut și o elaborare ulterioară a acestuia care conținea anii 437-531. Falsificări ulterioare sunt în schimb un Prolog la calculul Paștelui și o Epistolă către papa Leon dedicată aceluiași subiect, amândouă în latină (scrisorile 86 și 87 ale lui Chiril). Bibliografie. O ediție critică a epistolelor sărbătorești în curs de apariție sub direcția lui P. Évieux, cu o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
d’Alessandria: în KOINWNIA, nr. 7 (1983), 31-55. Epistola către Teodosius al II-lea: F.C. Conybeare, The Armenian Version of Revelation and Cyril of Alexandria’s Scholia on the Incarnation and Epistle on Easter, London 1907, pp. 143-149 (trad. 215-221). Prologul și Epistola către Leon, în afară de ed. PG 77, mai sunt editate B. Krusch, Studien zur christlichmittelalterlichen Chronologie, Leipzig 1880, care a demosntrat că nu sunt autentice. f) Omilii De obicei, editorii definesc drept Omilii diverse (pentru a nu fi confundate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a lui Teodoret (Biblioteca, cod. 46); însă, așa cum reiese din argumente interne și din vechi citate (Sever de Antiohia și Colecția Palatină a Actelor de la Efes), autorul ei este Euteriu; editorul textului grec complet a intitulat-o Antilogia. După un prolog dedicat unui anume Eustațiu, autorul respinge în 22 de capitole cristologia partidei chiriliene și în special afirmația conform căreia Logosul întrupat a pătimit: Euteriu, care nu acceptă communicatio idiomatum, crede că se poate spune doar că Isus Cristos a pătimit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un edict al lui Justinian. Trebuie să fi murit la Constantinopol în a doua jumătate a anului 543. Titlul Trei cărți contra nestorienilor și a eutihienilor a fost dat de H. Canisio unui număr de trei tratate reunite sub un prolog unic pe care el le-a publicat în 1725 într-o versiune latină (textul grec a fost editat ulterior de A. Mai). Primul tratat este dedicat respingerii „opuselor aparențe susținute de Nestorios și Eutihie în privința divinității și a umanității Domnului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Sever are forma unui dialog (însă cei doi interlocutori n-au individualitate; e vorba de un expedient pentru prezentarea argumentelor și a contraargumentelor) între un „acefal” (cf. aici, p. ???; de fapt, un monofizit severian) și un ortodox. Un scurt prolog ne avertizează că scrierea reprezintă o aprofundare a unor teme tratate deja în trilogia precedentă, în urma cererii pe care i-au făcut-o autorului câțiva credincioși ortodocși care cred că adversarii utilizează acum argumente noi în raport cu cele deja combătute de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
combătuți severienii; așa cum spune Richard, aceasta trebuie să fi ocupat întregul prim volum al vechii ediții a operelor lui Leontie din care a ajuns până la noi doar al doilea cu cele două apendice și tratatul Contra nestorienilor. Așa cum rezultă din prolog, Contra nestorienilor trebuie să fi avut la origine opt cărți; ultima, în care autorul își propunea să examineze concepția nestoriană a unității persoanei lui Cristos, din nefericire s-a pierdut (dacă a fost scrisă). Așa cum a relevat L. Abramowski, importante
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt reunite în scris în cadrul operei unui autor; prima dovadă este pentru noi partea finală a Tratatului practic al lui Evagrie Ponticul (cf. aici, p. ???). Mai sunt apoi colecțiile autonome, organizate în funcție de două modele principale de clasificare și precedate de prologuri în care sunt precizate scopurile fiecărei culegeri. Primul model e ilustrat de seria alfabetico-anonimă pentru că maximele sunt distribuite în funcție de Părinții cărora le aparțin, în ordine alfabetică, urmate de sentențele anonime repartizate pe capitole; această a doua parte a fost ulterior
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
călătoriei unui grup de călugări de pe Muntele Măslinilor din Ierusalim care între 394 și 395 au vizitat Tebaida, apoi valea Nilului, Scheti, Kellia și Diolcos. Opera seamănă ca structură cu Istoria Lausiană despre care vom vorbi imediat: începe cu un prolog - în care se spune că viața călugărilor din deșert este descrisă ca să fie un exemplu pentru ceilalți frați - urmat de o serie de capitole de mărime variabilă, dedicat fiecare câte unui personaj. Sunt relatate anecdote și sunt reproduse spusele acestuia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al Omiliilor despre Cântarea Cântărilor al lui Grigorie de Nyssa alternează cu acela, tot complet, al Comentariului la Cântare al lui Nilus, care a putut fi astfel recuperat în întregime (înainte, erau cunoscute doar extrase, transmise prin alte manuscrise). În prolog, Nilus afirmă că mulți învățați, seduși de caracterul plauzibil al literei (lexis) textului nu se străduiesc să caute tezaurul ascuns în el; de aceea, el a crezut că e necesar să-i dezvăluie sensul profund (nous) pentru a-i readuce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
hirotonit diacon. Porfir l-a folosit pentru misiuni pe lângă împărat. Viața lui Porfir compusă de Marcu, în aparență opera unui martor ocular, nu e lipsită însă de probleme. Forma greacă e plină de inexactități cronologice și de alt gen, în timp ce prologul acestei versiuni e dependent de acela al Istoriei bisericești a lui Teodoret din Cyr, așadar nu poate fi scris înainte de 444-445. Din 1941, e cunoscută și o versiune georgiană, dependentă de un text sirian pierdut, mult diferită de cea greacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poet talentat capabil să manevreze cu abilitate chiar motivele spirituale tipice ale lumii grecești creștine. Amintim și imnul intitulat Ilie și văduva, din care s-au păstrat fragmente, compus din șapte strofe care formează acrastihul „psalmul”; ultimele două versuri ale prologului constituie refrenul strofelor succesive. Acestea sunt rostite de văduva din Sarepta care îi cere lui Ilie să-i readucă la viață fiul mort, iar urmarea trebuie să conțină probabil un alt dialog, cel dintre Ilie și Dumnezeu. Prologul, în schimb
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
versuri ale prologului constituie refrenul strofelor succesive. Acestea sunt rostite de văduva din Sarepta care îi cere lui Ilie să-i readucă la viață fiul mort, iar urmarea trebuie să conțină probabil un alt dialog, cel dintre Ilie și Dumnezeu. Prologul, în schimb, conține în mod straniu o intervenție personală a poetului care cere de la Dumnezeu alinare sufletească și sprijin pentru bătrânețea sa; acest detaliu pare să fi dovedit faptul că e vorba de o interpolare. Dar cel mai cunoscut dintre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]