KorAP: Find »[drukola/base=pronominal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...43 >

1,071 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

în româna modernă, și în româna veche pronumele clitice sunt orientate către flexiune, astfel că analiza propusă în §III.3.2 poate fi extinsă la româna veche • ca regulă generală, procliza pronominală diagnostichează deplasarea verbală de tip V-la-I, iar encliza pronominală, deplasare verbală de tip V-la-C • rarele cazuri în care encliza pronominală este atestată la dreapta auxiliarelor (25) sau la dreapta negației (18)-(19) sunt atestate aproape exclusiv în traduceri, reprezentând structuri de "compromis" între regulile sintactice ale textului străin (mai

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
către flexiune, astfel că analiza propusă în §III.3.2 poate fi extinsă la româna veche • ca regulă generală, procliza pronominală diagnostichează deplasarea verbală de tip V-la-I, iar encliza pronominală, deplasare verbală de tip V-la-C • rarele cazuri în care encliza pronominală este atestată la dreapta auxiliarelor (25) sau la dreapta negației (18)-(19) sunt atestate aproape exclusiv în traduceri, reprezentând structuri de "compromis" între regulile sintactice ale textului străin (mai ales slavon) și regulile sintaxei românei; disponibilitatea acestor structuri derivă din

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
auxiliarelor (25) sau la dreapta negației (18)-(19) sunt atestate aproape exclusiv în traduceri, reprezentând structuri de "compromis" între regulile sintactice ale textului străin (mai ales slavon) și regulile sintaxei românei; disponibilitatea acestor structuri derivă din disponibilitatea generală a enclizei pronominale în româna veche, ca formă de manifestare particulară a gramaticii V2 romanice, iar existența acestor structuri poate fi interpretată ca un element care de fapt consolidează gramatica V2 în faza veche a românei • din cele mai vechi atestări, encliza pronominală

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pronominale în româna veche, ca formă de manifestare particulară a gramaticii V2 romanice, iar existența acestor structuri poate fi interpretată ca un element care de fapt consolidează gramatica V2 în faza veche a românei • din cele mai vechi atestări, encliza pronominală generalizată arată că gerunziul propozițional prezintă opțiunea de deplasare V-la-C (i.e. V-la-I-la-C, după cum arată încorporarea adverbelor clitice și a negatorului afixal ne-, discutate în §2.1.3 infra); apariția gerunziului cu procliză pronominală foarte rară (27b) (Nicolae și Niculescu 2016

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
românei • din cele mai vechi atestări, encliza pronominală generalizată arată că gerunziul propozițional prezintă opțiunea de deplasare V-la-C (i.e. V-la-I-la-C, după cum arată încorporarea adverbelor clitice și a negatorului afixal ne-, discutate în §2.1.3 infra); apariția gerunziului cu procliză pronominală foarte rară (27b) (Nicolae și Niculescu 2016): (27) a. Dici Arbănașul, apucându-se, carei scriu mai sus (DÎ.1595-96: XII) depărtându-ne de toate răotățile cealea ce să facu (Prav.1581: 237v) b. în trupu se ivind (CC1.1567: 96v

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pentru româna modernă: subjonctivele inversate presupun encliza pronumelor clitice și sunt incompatibile cu lexicalizarea lui să (ca efect al constrângerilor de tipul (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter, v. §III.3.5), v. (49) (v. §3.2.2.1 infra). Practic, encliza pronominală și/sau absența lui să diagnostichează o structură cu ridicare la C. În unele cazuri însă, absența complementizatorului să este accidentală și nu se asociază cu ridicarea verbului la C, după cum dovedește procliza pronominală; situațiile în care absența lui să

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2.2.1 infra). Practic, encliza pronominală și/sau absența lui să diagnostichează o structură cu ridicare la C. În unele cazuri însă, absența complementizatorului să este accidentală și nu se asociază cu ridicarea verbului la C, după cum dovedește procliza pronominală; situațiile în care absența lui să se asociază cu procliză pronominală sunt nereprezentative (50). (49) a. De-ne noauă duhul svântu după moarte-ne împărăția-și (FT.1571−5: 1r) b. Tatăl nostru ce ești în ceri, sfințească-se numele tău

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
să diagnostichează o structură cu ridicare la C. În unele cazuri însă, absența complementizatorului să este accidentală și nu se asociază cu ridicarea verbului la C, după cum dovedește procliza pronominală; situațiile în care absența lui să se asociază cu procliză pronominală sunt nereprezentative (50). (49) a. De-ne noauă duhul svântu după moarte-ne împărăția-și (FT.1571−5: 1r) b. Tatăl nostru ce ești în ceri, sfințească-se numele tău (CCat.1560: 8v) c. să rugăm pre miloste lui, fie cu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
recomplementare, în care să neelidat lexicalizează proiecția completivă superioară FORCE 0, nu FIN0, iar să inferior este elidat de deplasarea verbului la [Spec, FINP]. Inversiunea subjonctivului se diagnostichează prin substituția complementizatorului să generat în FIN0 (51), eventual secondată de encliză pronominală (51a-b). (51) a. sănu cândvamânie-se Domnul (CP1.1577: 2v) b. sănu cândva rădice-se (CP1.1577: 268r) c. să nu cumva socotești dzicînd (CD.1698: 85v-86r) d. să nu cândva adormim cu păcatele în moarte (DDL.1679: 249) Alte exemple

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în moarte (DDL.1679: 249) Alte exemple cu encliză la dreapta lui să (52), înregistrate numai în traduceri, reprezintă structuri de compromis (calcuri parțiale sau totale) între structura românească și textul original / un model străin; de exemplu, în (52a), encliza pronominală apare la dreapta negației, opțiune nepermisă de regulile de deplasare (negația propozițională realizată prin nu blochează deplasarea verbului la C, atât în româna modernă, v. §III.3.3, cât și în româna veche, v. §2.1.3 supra), însă atestată

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
structuri perifrastice în care auxiliarul prezintă flexiune după categoria modului și a timpului, eliminate diacronic. (iii) Ridicarea auxiliarului în domeniul complementizator nu este atestată în româna veche, spre deosebire de alte varietăți romanice vechi (v. §3.1.4.2 infra). (iv) Cliticele pronominale din româna veche sunt orientate către flexiune; în ciuda ponderii mai reprezentative a enclizei pronominale, româna veche nu prezintă efecte stricte de tip Wackernagel sau Tobler-Mussafia. (v) În lumina acestor rezultate, diviziunea procliză/encliză a auxiliarelor și/sau a cliticelor rezultă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
diacronic. (iii) Ridicarea auxiliarului în domeniul complementizator nu este atestată în româna veche, spre deosebire de alte varietăți romanice vechi (v. §3.1.4.2 infra). (iv) Cliticele pronominale din româna veche sunt orientate către flexiune; în ciuda ponderii mai reprezentative a enclizei pronominale, româna veche nu prezintă efecte stricte de tip Wackernagel sau Tobler-Mussafia. (v) În lumina acestor rezultate, diviziunea procliză/encliză a auxiliarelor și/sau a cliticelor rezultă din activarea de opțiuni diferite în deplasarea verbului în nucleul propozițional al românei vechi

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
compatibile cu două analize sintactice: o formă verbală finită sintetică neînsoțită de pronume clitice(atunci trimise pre el în casa lui; NT.1648: 51v) este compatibilă atât cu o analiză în care verbul se deplasează la I (diagnosticată prin procliză pronominală: și-l trimise la Pilat;NT.1648: 101r), cât și cu o analiză în care verbul se deplasează la C (diagnosticată prin encliză pronominală: Trimise-i cătră Iisus zicând; NT.1648: 76r), dată fiind coexistența acestor opțiuni în gramatica limbii

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
este compatibilă atât cu o analiză în care verbul se deplasează la I (diagnosticată prin procliză pronominală: și-l trimise la Pilat;NT.1648: 101r), cât și cu o analiză în care verbul se deplasează la C (diagnosticată prin encliză pronominală: Trimise-i cătră Iisus zicând; NT.1648: 76r), dată fiind coexistența acestor opțiuni în gramatica limbii vechi (chiar în gramatica aceluiași text în exemplele de față). Așadar, în statistică, vom urmări doar secvențele verbale cu clitice pronominale / auxiliare / clitice și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
diagnosticată prin encliză pronominală: Trimise-i cătră Iisus zicând; NT.1648: 76r), dată fiind coexistența acestor opțiuni în gramatica limbii vechi (chiar în gramatica aceluiași text în exemplele de față). Așadar, în statistică, vom urmări doar secvențele verbale cu clitice pronominale / auxiliare / clitice și auxiliare. Reamintim că adoptăm structura periferiei stângi propuse de Rizzi (1997, 2002) (v. §II.2.2); de asemenea, spre deosebire de proiecțiile de topic, care pot fi multiple, proiecția de focus este unică (v. Rizzi 1997). 3.1 Caracteristici

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în domeniul complementizator, nu cu un fenomen de dislocare a nucleului verbal (interpolare / scrambling) în care auxiliarul rămâne în flexiune, iar verbul nu se ridică din domeniul lexical vP (v. analiza românei vechi în §4 infra): (i) structuri cu encliză pronominală la auxiliar; (ii) structuri în care diagnosticele de deplasare a verbului indică faptul că verbul lexical și subiectul au părăsit domeniul vP, deplasându-se în domeniul flexionar. Fenomenul deplasării auxiliarului la C nu este sistematic investigat în bibliografie; datele de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
flexionar. Fenomenul deplasării auxiliarului la C nu este sistematic investigat în bibliografie; datele de care dispunem sunt deci mai limitate, majoritatea autorilor consultați (Rivero 1993; Roberts 1993, 1994; Mensching 2012; Poletto 2014) exemplificând fenomenul prin auxiliare perfective. Structuri cu encliză pronominală la auxiliar sunt înregistrate în franceza veche, italiana veche și spaniola veche: (74) a. Ai le jou bien fait? avea.AUX.1SG îl eu bine făcut ' Am făcut-o bine?' (franceza veche; Roberts 1994) b. Hailo tu fatto per provarmi

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
structurile dislocare a nucleului verbal (/ scrambling / interpolare), prezente în alte limbi romanice vechi, inclusiv româna veche (Dragomirescu 2013b, 2014, 2015a; v. §4 infra), în care se poate interpola orice tip de constituent, nu doar subiectul. Desigur, exemplele simple (fără clitice pronominale, adverbe care diagnostichează deplasarea verbului etc.) sunt parametric ambigue (v. Clark și Roberts 1993; Roberts 2007), fiind compatibile cu două analize sintactice: fie o analiză cu AUX-la-C de tipul celei discutate mai sus cu subiectul în [Spec, IP/TP] (76a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ne concentrăm asupra perfectului compus și a formelor simple de viitor (AUX + infinitiv). De asemenea, am luat în discuție - doar pentru acest studiu, nu și pentru următoarele - doar structurile care conțin auxiliarul și verbul lexical (86)-(87), nu și clitice pronominale. Cliticele pronominale pot fi postpuse (fără a antrena și postpunerea auxiliarului) sau dublu lexicalizate, fie din cauze fonologice (sau i-au furat-o cineva; ACP.1714: 7v-8r), fie sub influența traducerilor (veicurăți-ne sufletele;DDL.1679: 59). Pentru un studiu statistic

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
asupra perfectului compus și a formelor simple de viitor (AUX + infinitiv). De asemenea, am luat în discuție - doar pentru acest studiu, nu și pentru următoarele - doar structurile care conțin auxiliarul și verbul lexical (86)-(87), nu și clitice pronominale. Cliticele pronominale pot fi postpuse (fără a antrena și postpunerea auxiliarului) sau dublu lexicalizate, fie din cauze fonologice (sau i-au furat-o cineva; ACP.1714: 7v-8r), fie sub influența traducerilor (veicurăți-ne sufletele;DDL.1679: 59). Pentru un studiu statistic care își

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
16)33. Exemple din cele mai vechi texte românești arată că această corelație nu este atât de strictă cum apare la autoarele citate (v. și Nicolae și Niculescu 2015: 233). Există o tendință puternică de a exclude structurile cu encliză pronominală și postpunerea auxiliarului din interogativele parțiale (94), însă această tendință nu constituie regula: în unele situații, inversiunea este permisă în propozițiile interogative parțiale (95). Variația este permisă în cadrul aceluiași text (e.g. PH.1500-10, e.g. (94a) / (95a-c); CC2.1581, e.g

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
că lexicalizează nonambiguu poziția FIN0 este complementizatorul să37. Diagnosticele sintactice care indică generarea complementizatorului să în FIN0, discutate pe larg în §2.2 supra, sunt: lexicalizarea sa la stânga negației și a pronumelor clitice (chiar și în rarele cazuri de encliticizare pronominală la drepta lui să, care vor fi interpretate drept calcuri, v. infra), coocurența cu elementele de relație relative și structurile cu complementizator scindat (ca... să) și recomplementare (să... să), situații în care cei doi complementizatori lexicalizează ambele centre complementizator, FORCE

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
delimitate mai ales prin prezența constituentului nu cumva/cândva, complementizatorul să este dublu lexicalizat în FORCE0și FIN0, este posibil ca lexicalizarea joasă a lui să să fie blocată de deplasarea V-la-FIN (101a) de către aceeași constrângere, (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter; encliza pronominală în exemple ca (101b) indică părăsirea de către verb a domeniului flexionar și ridicarea la FIN. Poziția FORCE nu este afectată de deplasarea verbului în domeniul C, dovadă și lexicalizarea complementizatorului să la stânga constituentului nu cumva/cândva în exemplele din (101

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
să la stânga constituentului nu cumva/cândva în exemplele din (101). (101) a. Senu cânduvadzică limbile (PH.1500−10: 67v) b. sănu cândva rădice-se (CP1.1577: 268r) Există și câteva atestări care contrazic această generalizare, și anume structuri cu encliză pronominală la dreapta complementizatorului să. (102) a. Pre tine nedejduiiu: să nu rușinedzi-mă în veac și să nu mă râdză aleanișii miei (CM.1567: 238v) b. Se sfiască-seși se întoarcă-seînderret toți ce gilăluiescu Sionulu. (PH.1500−10: 112v) c. rrogu-vă, ca

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pentru româna veche, fapt care le diminuează importanța pentru analiza de față. În primul rând, există foarte puține atestări de encliză la dreapta lui să, doar în traduceri. În al doilea rând, într-un exemplu ca (102a), observă că encliza pronominală apare la dreapta complementizatorului să, dar mai ales la dreapta negației: analiza cliticelor și a negației (v. §§2.1.2; 2.1.3 supra) a scos în evidență ideea că encliza pronominală la dreapta negației nu se conformează specificului sintactic

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]