5,338 matches
-
acum naratologia abia dacă a sesizat acest fenomen; la urma urmei, acest obicei este o trăsătură a narațiunii ficționale, de neconceput într-un text non-ficțional (sau cel puțin de neconceput fără ajutorul unui tip de indiciu extralingvistic care ar furniza pronumelor antecedentul necesar). Naratologia poate aborda acest fenomen prin intermediul unei distincții între un personaj-narator și un personaj-reflector și prin diferența între modul de transmitere pe care această opoziție îl reprezintă. În cazul unei narațiuni care începe cu un personaj-narator, povestirea este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cazul unei narațiuni ce începe cu un personaj-reflector, cititorul este obligat să treacă peste toate preliminariile și să adopte poziția personajului-reflector, experimentînd evenimentul narat in actu. Absența unui narator și a preliminariilor narative și referința la un personaj-reflector prin intermediul unui pronume căruia îi lipsește un antecedent sînt condițiile narative prin care acest transfer are loc cel mai repede și complet. În literatura narativă modernă se pare că acest tip de început a devenit un tipar. În acest fel, un început narativ
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lipsește un antecedent sînt condițiile narative prin care acest transfer are loc cel mai repede și complet. În literatura narativă modernă se pare că acest tip de început a devenit un tipar. În acest fel, un început narativ cu un pronume personal care funcționează ca "semnal-serie nesecvențial" realizează o reflectorizare a situației narative chiar de la prima propoziție sau poate chiar de la primul cuvînt. În engleză, funcția de reflectorizare a pronumelui fără referință este suportată frecvent de folosirea formelor progresive în locul formelor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
devenit un tipar. În acest fel, un început narativ cu un pronume personal care funcționează ca "semnal-serie nesecvențial" realizează o reflectorizare a situației narative chiar de la prima propoziție sau poate chiar de la primul cuvînt. În engleză, funcția de reflectorizare a pronumelui fără referință este suportată frecvent de folosirea formelor progresive în locul formelor simple ale verbului: "Ea stătea pe verandă". Prin intermediul formelor progresive trecute, starea, cursul și durata acțiunii sînt accentuate și perspectiva internă este subliniată. Oricînd formele progresive apar la începutul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
descrierii locului este auctorială. În orice caz, un element reflectorizant poate fi detectat în folosirea formelor lungi ale verbului. Observarea unui eveniment in actu este caracteristică unui personaj-reflector. Un alt fenomen lingvistic care accentuează efectul reflectorizării începuturilor narative cu un pronume fără referință este așa-numitul "articol familiarizant"377. W.J.M. Bronzwaer, care a dezvoltat acest concept, comentează prima propoziție din The Italian Girl de Iris Murdoch, "Am împins ușa ușor", după cum urmează: În prima analiză, pronumele "eu" se referă la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
începuturilor narative cu un pronume fără referință este așa-numitul "articol familiarizant"377. W.J.M. Bronzwaer, care a dezvoltat acest concept, comentează prima propoziție din The Italian Girl de Iris Murdoch, "Am împins ușa ușor", după cum urmează: În prima analiză, pronumele "eu" se referă la autorul implicit sau la narator. Este un pronume cu valoare pur instrumentală, care poate funcționa, din acest motiv, ca un element inițiator pentru narațiune. Totuși, o dată cu apariția articolului hotărît din forma substantivală "ușa" are loc brusc
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
377. W.J.M. Bronzwaer, care a dezvoltat acest concept, comentează prima propoziție din The Italian Girl de Iris Murdoch, "Am împins ușa ușor", după cum urmează: În prima analiză, pronumele "eu" se referă la autorul implicit sau la narator. Este un pronume cu valoare pur instrumentală, care poate funcționa, din acest motiv, ca un element inițiator pentru narațiune. Totuși, o dată cu apariția articolului hotărît din forma substantivală "ușa" are loc brusc implicarea "eului" în poveste: acum acesta vorbește despre o ușă familiară lui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
opera lui James, personajul-reflector din textele lui Hemingway nu poate fi întotdeauna distins. Nu este neobișnuit la Hemingway ca un "ei" sau "toți" sau ca un element impersonal precum "cineva" să apară în locul unor "el" sau "ea" individualizate în poziția pronumelui fără referent de la începutul narațiunii: L-au adus pe la miezul nopții și apoi toți cei de pe coridor l-au auzit pe rus381. Un început al povestirii de acest gen nu este, de asemenea, neobișnuit în opera lui Mansfield: Săptămîna ce-
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
precum acestea, trebuie să postulăm un personaj-narator care rezumă și relatează, dar care, într-o anumită măsură, se poartă ca și cum ar fi un personaj-reflector. În The Daughters of the Late Colonel (primul dintre citatele din Mansfield), de exemplu, antecedentul pentru pronumele "ei" este explicat în titlu. Referința temporală "Săptămîna care a urmat" oricum rămîne nedefinită. Acest caracter vag poate fi împăcat cu maniera narativă a personajului narator convențional. O astfel de nedeterminare semnalează foarte frecvent începutul reflectorizării personajului-narator. Mă voi ocupa
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
frecvent începutul reflectorizării personajului-narator. Mă voi ocupa în detaliu de acest fenomen mai tîrziu în acest capitol. Ceea ce Backus consideră o trăsătură caracteristică a tuturor începuturilor narative cu "semnale-serie nesecvențiale" rămîne valabil pentru începuturile narative precum acestea, care cuprind un pronume personal la plural fără referent: este funcția semnalelor-serie non-secvențiale "să atragă curiozitatea cititorului... să-l arunce pe cititor în mijlocul evenimentelor ca să îi dea sensul de nemediere sau de implicare... să confere povestirii un caracter verosimil [...] să dea impresia de anonimitate
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de copac atît de mică, încît abia dacă se vedea la suprafața apei. Ziua era cenușie și pală. Acestea erau doar diferite nuanțe ale căldurii 394. La început, naratorul rămîne în întregime în plan secundar, astfel încît persoana introdusă de pronumele personal ea poate deveni cu adevărat personajul-reflector și se poate stabili o veritabilă perspectivă internă. Cititorul percepe descrierea introductivă a peisajului prin ochii și din punctul de vedere al reflectorului, ceea ce înseamnă că el începe deja să empatizeze cu personajul-reflector
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
actu este accentuată de forma progresivă a verbului Deicticele: atunci acolo Deicticele: acum aici Centrul de orientare la personajul-narator, se poate transfera el însuși temporar în scena prezentată Centrul de orientare la personajul-reflector, accentuarea deicticelor aici/acum prin articole familiarizante, pronume fără referință etc. Perspectivă externă și perspectivă internă, tendință către aperspectivism Perspectivă internă, tendință către perspectivism Opoziția dintre referința la persoana a treia și cea la persoana întîi este marcată Alternarea referinței la persoana a treia cu cea la persoana
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care conștiința ce înregistrează această conversație sau, mai precis, ecoul incomplet al conversației, este atribuită nu părintelui Conmee, așa cum ne-am aștepta, ci unei a treia persoane. Acest lucru se poate deduce deoarece părintele Conmee nu este desemnat prin simplul pronume personal "el", care ar exprima o perspectivă internă, prezentată din punctul lui de vedere, ci în mod repetat prin titlul și prin numele său: "Părintele Conmee se simțea minunat într-adevăr". Această persoană a treia poate fi doar naratorul auctorial
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o reprezentare personală a percepțiilor și gîndurilor părintelui Conmee. Siuația este diferită în alt paragraf, în care este vizibilă o referire la părintele Conmee, repetată de două ori prin titlu și prin nume. Reprezentarea personală ar conduce doar la așteptarea pronumelui personal corespunzător. O dată cu schimbarea ciudată a formulei de salut "Ce mai faci?", devine evident faptul că avem de-a face cu o exprimare a personajului-narator reflectorizat în acest paragraf. "Ce mai făcea dumneaei?" nu poate fi în stil indirect liber
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
părintelui Conmee, ci mai degrabă pe acela al naratorului reflectorizat. Deoarece este o expresie idiomatică, salutul "Ce mai faci?" nu este supus schimbărilor presupuse în mod normal de conversiunea vorbirii directe în stilul indirect liber, inclusiv schimbarea timpului și transpunerea pronumelui personal. Dacă o expresie idiomatică precum aceasta este transpusă oricum, înțelesul ei se schimbă. În acest caz, o aluzie erotică poate fi detectată în transformarea lui "Ce mai faci?" în "Ce a făcut?", ceea ce probabil că nu ar trebui să
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Reducerea elementului auctorial în referirea la un personaj afectează, mai întîi, adjectivul ce exprimă compasiunea auctorială ("bietul Strether"), apoi perifraza auctorială ("eroul nostru"). Acestea sînt înlocuite de numele simple ale personajelor ("Strether", "Stephen"), care sînt, la rîndul lor, înlocuite de pronumele personale corespunzătoare, atît timp cît un nume nu este necesar pentru a evita ambiguitatea. Această substituție continuă a numelui cu pronumele personal este un pas decisiv în trecerea de la domeniul auctorial la cel personal. Folosirea pronumelor personale facilitează transferul cititorului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
eroul nostru"). Acestea sînt înlocuite de numele simple ale personajelor ("Strether", "Stephen"), care sînt, la rîndul lor, înlocuite de pronumele personale corespunzătoare, atît timp cît un nume nu este necesar pentru a evita ambiguitatea. Această substituție continuă a numelui cu pronumele personal este un pas decisiv în trecerea de la domeniul auctorial la cel personal. Folosirea pronumelor personale facilitează transferul cititorului către conștiința personajului sau empatia cititorului cu situația personajului într-o măsură mai mare decît menționarea numelor. Acest fapt a fost
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
rîndul lor, înlocuite de pronumele personale corespunzătoare, atît timp cît un nume nu este necesar pentru a evita ambiguitatea. Această substituție continuă a numelui cu pronumele personal este un pas decisiv în trecerea de la domeniul auctorial la cel personal. Folosirea pronumelor personale facilitează transferul cititorului către conștiința personajului sau empatia cititorului cu situația personajului într-o măsură mai mare decît menționarea numelor. Acest fapt a fost deja stabilit în discuția despre începuturile narative prin intermediul pronumelor personale 437 și poate fi demonstrat
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
domeniul auctorial la cel personal. Folosirea pronumelor personale facilitează transferul cititorului către conștiința personajului sau empatia cititorului cu situația personajului într-o măsură mai mare decît menționarea numelor. Acest fapt a fost deja stabilit în discuția despre începuturile narative prin intermediul pronumelor personale 437 și poate fi demonstrat printr-o comparație a operei Stephen Hero a lui Joyce cu romanul Portret al artistului în tinerețe. Stephen Hero poate fi considerat o versiune anterioară, la care autorul renunțase, a unei părți a romanului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
frecvent perifraze auctoriale pentru numele personajului principal, cu și fără adjective ("acest idealist fantastic", "revoluționarul cu o inimă înfocată", "tînărul"439), în afara simplei menționări a numelui acestuia. Aproape o treime din referirile la erou aparțin acestui grup, în timp ce restul folosesc pronumele personal. În Portret al artistului în tinerețe referințele auctoriale evidente la erou sînt eliminate aproape în întregime. Simultan, numărul de referințe prin intermediul numelui este redus. În schimb, frecvența pronumelui personal care se referă la personajul principal crește în mod vizibil
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
treime din referirile la erou aparțin acestui grup, în timp ce restul folosesc pronumele personal. În Portret al artistului în tinerețe referințele auctoriale evidente la erou sînt eliminate aproape în întregime. Simultan, numărul de referințe prin intermediul numelui este redus. În schimb, frecvența pronumelui personal care se referă la personajul principal crește în mod vizibil. Într-un pasaj de zece pagini, de exemplu, pronumele personal apare de nouăzeci de ori, în timp ce numele Stephen nu apare nici măcar o dată440. Aceste condiții se reflectă, de asemenea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
auctoriale evidente la erou sînt eliminate aproape în întregime. Simultan, numărul de referințe prin intermediul numelui este redus. În schimb, frecvența pronumelui personal care se referă la personajul principal crește în mod vizibil. Într-un pasaj de zece pagini, de exemplu, pronumele personal apare de nouăzeci de ori, în timp ce numele Stephen nu apare nici măcar o dată440. Aceste condiții se reflectă, de asemenea, la începutul narațiunii, unde o situație narativă personală, caracteristică acestui roman, este dezvoltată începînd cu prima propoziție. Prima menționare a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ar fi fost accidentală, în discursul unui alt personaj 441. Și în opera lui Henry James intensificarea tendinței spre o situație narativă personală în romanele mai tîrzii sau în revizuirile ulterioare ale operelor din tinerețe este reflectată de accentuarea referinței pronumelui personal. Chatman citează rezultatul unei comparații realizate de Leo Hendrick a stilurilor din tinerețe și de mai tîrziu ale lui James, dezvăluind o creștere cu o treime a numărului pronumelor personale din textele de mai tîrziu 442. 7.1.4
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ulterioare ale operelor din tinerețe este reflectată de accentuarea referinței pronumelui personal. Chatman citează rezultatul unei comparații realizate de Leo Hendrick a stilurilor din tinerețe și de mai tîrziu ale lui James, dezvăluind o creștere cu o treime a numărului pronumelor personale din textele de mai tîrziu 442. 7.1.4. Stilul indirect liber ca tranziție de la situația narativă auctorială la cea personală Stilul indirect liber implică un complex de probleme care au fost extrem de controversate chiar de la începutul discuției despre
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
explice unul și același fenomen din propriul punct de vedere specializat. Pentru gramatician, stilul indirect liber este, în primul rînd, un fenomen care concurează cu vorbirea directă și indirectă. Diferențele între aceste trei forme sînt descrise în termenii sintaxei: schimbarea pronumelui personal, transpunerea timpului, dependența sau independența sintactică a respectivei propoziții sau a părții unei fraze. În ultimele decenii, explicațiile literare despre stilul indirect liber s-au concentrat și mai mult asupra aspectelor lui suprafrazale. Majoritatea explicațiilor literare de astăzi despre
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]