106,097 matches
-
cu viețile noastre neparalele". Ca pentru a-și onora ironia de care uzează mereu, poetul nu pregetă a și-o întoarce împotriva propriei persoane. Autoironia e o modalitate de-a se situa la treapta situației obștești, pentru a se putea pronunța în numele ei, însă și o asumare a unei antimistici a eului, a unei impersonalizări care justifică interior ascuțișurile satirei. E o "democratizare"a eului, menită a-i gira libertatea manifestărilor publice: "Perechi, Adami și Eve au ospătat sub meri/ și
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
egalitatea n-ar trebui să fie discutată de nimenea". Mommsen opinia: "În general, după părerea mea, e nedrept a lega drepturile politice de credință și mai nedrept încă de a face să depindă judecata asupra moralității de naționalitate". Clemenceau se pronunța: "Cît privește acordarea drepturilor civile tuturor cetățenilor țării nici nu înțeleg cum se poate discuta în această privință. Aceasta este astăzi prima condițiune a oricărei organizațiuni civilizate. Cît despre chestiunea drepturilor politice, principiul este tot așa de indiscutabil pentru mine
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
și la viața plăcută de la țară... Dar în timp de o lună, cât a stat maică-mea la București, deprinzându-mă cu atrăgătoarele mulțumiri ce se puteau gusta în această veselă capitala, unde făcusem și câteva cunoștințe plăcute, m-am pronunțat pentru ideia de a rămâne aici, spre a frecuenta scoalele publice. Deci maică-mea, după ce s-a bocit cu mine de gât o zi întreagă, a plecat spre a se întoarce acasă, unde numeroasă să familie o aștepta cu dor
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
elev care intră în clasa cu lecția neînvățata și cu temele nefăcute se visează într-un impas catastrofal, pus în fața unei ecuații nu cu una sau două, ci cu un abis de necunoscute, în chiar clipă când trebuie să se pronunțe. În timp, motivul se impalidează, piere, așa cum dispar din memorie loturi întregi de nume și cunoștințe care, la vremea lor dădeau tonul unei personalități, permiteau insului social o rapidă și integratoare înșurubare în lumea intereselor lui. Semn, în același timp
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
închizîndu-ne chipurile" (Drumul chihlimbarului). Geografia și istoria îi oferă poetului nostru un șir de metafore ale spațiului și timpului, metafore "în stare naturală", pe care le receptează cu auzul încordat, cu văzul vigilent: "Și numele germanic al orașului să-l pronunțam,/ mai dur, măi teutonic, mai putin iubit de localnicii/ privindu-ne întrebător..." (ibidem). Că și cu pipăitul beat de pretiozități, aplicat unui existențial sărbătoresc: "vieți virtuale și mosoare și lanțuri de-argint cu piatră/ de chihlimbar topit;/ cunoscători, degetele să
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
destui, tot atît de numeroși că și cei care scriu despre violuri, boschetari, prostituate și criminali (dacă n-or fi aceiași). Mai grav e cînd acești gazetari, evident inculți, cred că totul poate fi tras la nivelul lor și se pronunță cu aplomb urechist în chestiuni despre care habar n-au. Și încă mai grav e faptul că nici unul dintre cei care supervizează textele intrate în pagina nu sesizează impostura, probabil fiindcă și ei au același nivel intelectual. * Iată, de exemplu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
al lui Klaus Heitman, Un mandatar al României în diplomația și în publicistica germană a secolului XIX: Emil von Richthofen, este convocat să depună mărturie cu privire la evenimentele în cauză un foarte bun cunoscător al situației din România: "Richthofen, s-a pronunțat de mai multe ori în chestiunea evreilor din România, si anume în studiul Die serbische und rumänische Judenfrage und ihre europäische Bedeutung (din 7 februarie 1879) și în serialul de patru foiletoane, intitulat Das Rechtgutachen des Professors Dr. Bluntschli în
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
au dat-o. S-a scris în presă că sentința acestei Curți a venit suspect de repede după mineriada condusă de Miron Cozma. Dar, la fel de bine se poate spune că mineriada a avut loc înaintea sentinței care urma să fie pronunțată la Curtea Supremă. Înaintea sentinței, legal vorbind, Miron Cozma mai putea trage nădejde că își va recapătă condiția de lider acceptat al minerilor la diferite negocieri. După condamnare, situația s-a schimbat radical, cel puțin din punct de vedere legal
Miron Cozma si legea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18110_a_19435]
-
numelor proprii, ci a cuvintelor comune din limbi de circulație. Cazul special asupra căruia aș vrea să mă opresc e scrierea unor cuvinte italienești în presa românească. Cuvintele italienești prezintă unele dezavantaje specifice: seamănă cu cele românești, sînt ușor de pronunțat - dar au destul de des consoane duble - pe care transcrierile ziarelor noastre tind să le simplifice. Apar astfel forme că republica în loc de repubblica ("cotidianul italian ăLa Republicaă" - în "România liberă" = RL 1996, 15), ori frecia "săgeată" în loc de freccia ("la bordul fregatei
Cuvinte italienesti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18103_a_19428]
-
o condiție a împăcării, o revărsare în Pax magna... (sic!)" Autorii ignorează astfel suveran avertismentul eminescian citat de ei înșiși, în manualul care sufla strident în surlele și trîmbițele naționalismului de bîlci: Ceea ce se iubește și se respectă adînc se pronunță arareori." Răsfoind manualele de literatură, mi-am amintit automat o anecdotă academică, trecută de semioticieni în contul lui Alexandre Dumas. Fiind solicitat cu insistență de un autor veleitar să-i sugereze un titlu pentru manuscrisul sau, romancierul a consimțit să
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
interbelică, o scurtă cronologie 1940-1990 "marchează" evenimentele (aproape toate nefaste) ale celor cinci decenii scurse de la finele ultimei conflagrații mondiale. Informații de ordin ortografic și fonetic au darul edificării oricărui cititor care s-ar întreba, descumpănit, cum Dumnezeu se va fi pronunțând un cuvant precum "Costică" sau "Tepeneag", iar notele de final îl orientează pe același cititor în geografia, obiceiurile și momentele din istorie la care povestirile trimit direct sau doar aluziv. La nivelul conținutului, materialul antologiei este dispus pe considerente de
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
în cadrul unor facultăți, cea de Studii Economice și cea de Litere, amîndouă la Universitatea din București (dar probabil și la alte universități din țară). Cît despre prefața acestui volum, semnată de Gabriel Mardare, îmi este, iarăși, destul de greu să mă pronunț: citit în vreun ziar, acest text ar fi oarecum simpatic. Ca prefață, e consternant. Gabriel Mardare glosează pe marginea amintirilor sale, a experienței proprii, din vremurile mizere de dinainte de 1990, cu oarece umor, mușcătoare ironie, plasînd în treacăt lovituri, a
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
Andreea Deciu În 1936, Walter Benjamin pronunța, într-un elegiac eseu cu aproape neașteptate revelații teoretice, dispariția epicului ca povestire, punînd-o pe seama înfloririi romanului în vîrsta modernității literare. Povestitorul, declara Benjamin cu tristă resemnare, aparține unor alte vremuri, mai calme și mai răbdătoare, mai încrezătoare într-un
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
un artist aflat la varsta de 40 de ani are an față anca o carieră iar romancierul Călinescu, după cele două cărți din 1933 și 1938 (despre ele Edgar Papu mi-a spus ca Vianu nu a vrut să se pronunțe) nu se definise "pe deplin" că romancier caracterizat. an fapt, G. Călinescu intervine reparator la un an după apariția primului volum al Esteticii (vezi "Adevărul literar și artistic" din 29 decembrie 1935) cu un omagiu formulat pertinent. El vede an
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
separat de restul considerațiilor, Călinescu da explicații privitoare la Sun, mit mongol an speranța că, abia acum, va reuși să ași vadă piesă reprezentată, Vianu fiind proaspăt numit directorul Teatrului Național. Autorul se declară flatat că asupra piesei s-a pronunțat Arghezi și notează că, la prestigiul castigat ca scriitor matur, contează că Vianu s-o aducă la lumină rampei. Crede că citindu-l pe Sun.., Vianu va găsi calea să vadă și aspectul feeric și căderile meditate din fluidul replicilor
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
s-a transformat în realitate și, în 1948, idealul sionismului s-a întrupat prin crearea statului Israel. A revenit adesea la ideea matcă de sionism. În februarie 1919 scriind despre Luigi Luzzati, fost prim-ministru al Italiei, care s-a pronunțat ferm pentru acordarea drepturilor civile evreilor din România, preciza că "de atunci, ovreiul fără barbă, fără perciuni, fără ghetto și maltratat cu o splendida insistența - a rămas ovrei și încă sionist. Adică o religie fără ritual, fără carne Kuser, fără
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
câștigat din această experiență, dar publicistica a avut în mod sigur de câștigat. Până în 1989, Val Condurache a scris exclusiv critică literară, poezie și proza. În critică literară a devenit un nume, remarcându-se prin modul direct de a se pronunța asupra valorii operelor literare și prin dezinvoltura cu care își folosea în interpretări cultură. O anumita superficialitate voioasa nu făcea decât să dea farmec comentariilor sale. După 1989, criticul ieșean, component cândva al faimoasei echipe de critici de la Convorbiri literare
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
să dea farmec comentariilor sale. După 1989, criticul ieșean, component cândva al faimoasei echipe de critici de la Convorbiri literare, s-a avântat, ca atâția alții, dar în stilul său ușor de recunoscut, în spațiul publicisticii. Ani la rând s-a pronunțat, în publicații că Dilemă, Monitorul sau Timpul, asupra a tot ceea ce se petrecea în România, de la mineriadele din București și până la mineriadele literare organizate de Literatorul. A luat parte și el la imensul talk-show în care s-a transformat viața
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
de bijuterii. Așa cel putin au văzut lucrurile Radu Albala, cât și Alexandru George, ăn tentativele lor de a duce la bun sfârșit ultimul episod. Ceea ce, desigur, implică ideea că românul a rămas neterminat, precum de altminteri s-au și pronunțat majoritatea exegeților mateini, cu excepția notabilă a lui Nicolae Manolescu: "an ce mă privește, Sub pecetea tainei nu mi se pare nicidecum o operă neterminata an sensul neducerii firului epic până la capăt. Cel mult, ea nu a fost finisata estetic cu
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
care ține stiloul atunci când își evocă propria copilărie. O privește pătrunzător pe fetiță care stătea fără să scoată un cuvant în fața unui abecedar, în timp ce tatăl ei, unul dintre cei mai de seamă oameni de cultură ai vremii, o îndemna să pronunțe legat sunetele C-U-C. Scenă, de un umor irezistibil, este antologica: "Deasupra literelor era desenată o pasare neagră privind cam fioros de pe ramura unui pom. C-U-C rostea tata calm, îndemnându-mă să repet după el: C-U-C. Silabiseam și eu, ce să
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
altă parte decât la cei care ar putea să le publice, daca nu cumva au fost între timp distruse. P.S. Mariana Sipos intervine adeseori inoportun în fluxul de documente, cu comentarii proprii, comportându-se că un detectiv amator. Ea se pronunța în probleme de criminalistică, pentru care nu are nici o specializare: "Al doilea argument al procurorului-șef este că doctorul Claudiu Tănăsescu și Cornel Popescu au găsit cameră așa cum o lașaseră cei care l-au dus pe Marin Preda la 2
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
cred că Dumnezeu mă iubește, dacă mi-a făcut așa un cadou, să îl întâlnesc. Zâmbește amuzat și îmi privește din nou ecusonul pe care este scris AUTOR și mai jos, numele meu. Reușește nesperat de bine să mi-l pronunțe, după ce îl ajut cu ă-urile. „Ia spune-mi, Cătălina, tu ce scrii?” Din întâmplare aveam în geantă un exemplar al cărții mele de suflet „Adevăruri simple”. I-am întins cartea și ce a urmat, a fost un adevărat moment
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
unui om care e emigrat într-o țară nouă, pe limbă căreia nu știe încă vorbi, dar unde nici graiul ce l-a folosit atîta timp nu se potrivește". Nici adversarii de dreapta ai autorului Flautelor de matase nu se pronunțau altfel! Conexiunile dintre "estetică" celor două totalitarisme reies și din faptul că în fruntea lor s-au aflat, nu o dată, niște "artiști ratați". În paralel cu dorința să de a ajunge pictor, Hitler a așternut și stihuri erotice, încercînd a
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
de cultură chineză și, odată intrat la Universitate, a ales cursul de studii orientale, fiindcă dorea să citească marile cărți în original (în paranteză fie spus, profesorul Heim ne învață că "în engleză, cuvîntul oriental este politically incorrect. Nu poți pronunța acest cuvînt, trebuie să spui asian, nu asiatic -și acesta este un termen politically incorrect"). Deci, a studiat limba, cultura chineză și japoneză, cultura Islamului și cea indiană. În timpul studiilor universitare, o întîmplare determinanta a fost pentru el cunoștință cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
partidele politice, ci dimpotrivă să guvernați prin partide politice". Dar memorialistul Z. Boilă exagerează vădit cînd consideră dictatură regală drept ao catastrofă națională". E dezvăluită apoi atitudinea, de altminteri știuta, a lui Maniu împotriva Arbitrajului de la Viena, așa cum a fost pronunțată la o a doua ședința a Consiliului de Coroană (ăArbitrajul este nul în formă și fond. Consider, prin urmare, nulă și neavenita sentința dată de arbitri, care însemnează ciuntirea țării".) Și: ăCedarea Ardealului fără lupta înseamnă dezonoare". Chemat pentru ultima
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]