615 matches
-
dar prea încet, astfel că nu i-am mai auzit ce spun.” (N.D.Cocea, 256) Observații: Uneori relația semantică de consecință nu primește expresia sintactică a relației de dependență; aceasta este evitată prin simpla juxtapunere și inversare a termenilor, totdeauna propoziționali: „Pare că părul ei e o spumă de aur, atât de moale-i...” (M. Eminescu, P.L., 92) CIRCUMSTANȚIALUL DE PROGRESIETC "CIRCUMSTAN}IALUL DE PROGRESIE" La sintaxa frazei, între variantele circumstanțialului de mod, G.A. înscrie și propoziția circumstanțială de măsură
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propoziția circumstanțială de măsură progresivă: „Cu cât mai târziu a venit artistul sau gânditorul în lume, cu atât îți trebuie mai multă originalitate și mai mare putere de concepție...” (I.L.Caragiale), dezvoltată numai la acest nivel sintactic: nu este corespondentul propozițional al circumstanțialului de mod de măsură. „Se urcase luna cam de două suliți...” (II, p. 183-184). În noua ediție a Gramaticii Academiei, varianta circumstanțialului de măsură progresivă din edițiile precedente este integrată în clasa mai amplă a Circumstanțialului cantitativ (vol
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și o determinare atributivă (care semnifică, de obicei, trecerea): „Enigmele care ne confruntă în cazul dumitale se înmulțesc pe zi ce trece.” (M.Eliade, 542), „Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge.” (M. Eminescu, I,160) c. propozițional (circumstanțiala de progresie): „Cu cât trăim mai mult în noi înșine, cu atât ne simțim mai străini față de ceilalți și cu cât trăim mai mult în mijlocul celorlalți, cu atât ne simțim mai străini față de noi înșine.” (M. Codreanu, 196) d.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
noi înșine, cu atât ne simțim mai străini față de ceilalți și cu cât trăim mai mult în mijlocul celorlalți, cu atât ne simțim mai străini față de noi înșine.” (M. Codreanu, 196) d. multiplu; se realizează mai ales prin termeni cu dezvoltare propozițională: „Cu cât îți faci mai multe iluzii și cu cât crezi mai mult în temeinicia lor, cu atât e mai greu de suportat realitatea.” Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Manifestarea în planul expresiei a identității sintactice a circumstanțialului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Străbat cărarea, șesul, cucuruzul; Te caut cu vederea, cu auzul.” (T. Arghezi, 364) • pronume: „De unde ai calul dumitale, cu care îmbli la vânat?” (M. Eminescu, P.L., 14) • forme verbal-nominale (gerunziu): „Dl. Sanchez cheamă fluierând câinii.” (T. Arghezi, IX, 61) b. propozițional (circumstanțiala instrumentală): „Niculae se uita și el la acești oameni care încercau să prindă pe pânză, prin ceea ce se vedea, ceea ce nu se vedea.” (M.Preda, M. Sg., I, 76) c. multiplu: „Mă rogi c-un surâs și cu dulce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pricini, deloc vesele pentru el.” (M. Preda, M. Sg., I, 39) c. analitic: Fiind prea obosit, nu a mai trecut pe la mine. d. complex: Rămânând cum îl știam din facultate, n-a reușit să ducă nimic la bun sfârșit. e. propozițional (circumstanțiala cauzală): „...Fiindcă existența este în sine mizerabilă, el e nevoit să împodobească cu flori și c-o experiență de profundă înțelepciune mizeria existenței.” (M. Eminescu, P.L., 81) f. multiplu: „De necaz, de mâhnire, femeia a lepădat la mă-sa
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
133) c. analitic: „Dar pentru a fi frumos orbul trebuie să fie liniștit.” (M. Eminescu, Despre cultură, 113) d. complex: Pentru a rămâne cum a fost toată viața a trebuit să facă multe sacrificii și să suporte cumplite lovituri. e. propozițional (circumstanțiala de scop): „Lucește c-un amor nespus, / Durerea să-mi alunge, Dar se înalță tot mai sus, / Ca să nu-l pot ajunge.” (M. Eminescu, I, 175) f. multiplu: „De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poți sări ușor, dar trebuie mare băgare de seamă, nu cumva să simtă stăpânul...” (I.L. Caragiale, IV, 233) Dintre acestea, marchează identitatea specifică a circumstanțialei de finalitate conjuncția ca să (în structură continuă; în structură discontinuă poate interveni și în realizarea propozițională a altor funcții sintactice): „Ca să schimbăm acum, întâia oară, / Sapa-n condei și brazda-n călimară, Bătrânii-au adunat printre plăvani / Sudoarea muncii sutelor de ani.” (T. Arghezi, 5) și locuțiunea pentru ca să: „Vine Mișu, profesorul - știi, Mișu al nostru care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ipoteză și un atribut, realizat prin substantiv în genitiv sau adjectiv demonstrativ în acuzativ: „Tribunalele și judecătoriile judecă cererile celor vătămați în drepturile lor prin acte administrative, putând să se pronunțe, în condițiile legii, și asupra legalității acestor acte.” c. propozițional (circumstanțiala de condiție): „Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt.” (M. Eminescu, I, 137) d. multiplu: „Ar fi plecat și fanfara dacă cineva nu și-ar fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
211) Dintre aceste elemente relaționale, numai locuțiunea conjuncțională în caz că se constituie în marcă absolută distinctivă pentru circumstanțiala condițională. Relația de dependență dintre circumstanțiala de condiție și regenta ei se lipsește uneori de elemente de relație; termenii sintagmei, singurii constituenți sintactici, propoziționali, ai frazei se juxtapun. Identitatea specifică a circumstanțialei de condiție este marcată în aceste enunțuri prin topică; propoziția care ocupă primul loc, reliefată și prin intonație, actualizează funcția de circumstanțial de condiție: „Ai carte, ai parte.” „Banul trebuie să meargă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
putea (sau ar fi putut) determina sau împiedica desfășurarea acțiunii verbului-predicat sau existența (manifestarea) unei însușiri a subiectului dar nu reușește. Caracterul acestui factor, real sau ipotetic, determină constituirea a două tipuri semantice de circumstanțiale concesive, atunci când funcția are dezvoltare propozițională: • concesive reale; factorul intervine în mod real, dar nu determină sau nu împiedică desfășurarea acțiunii: „Nu caut vorbe pe ales, / Nici știu cum aș începe - Deși vorbești pe înțeles, / Eu nu te pot pricepe;” (M. Eminescu, I, 173) • concesive ipotetice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
avea de spus, cu orice risc, a început să vorbească.” (O. Paler, Viața..., 110) c. analitic: Chiar bolnav fiind, el tot se duce pe stadion. d. complex: Chiar ajungând ceea ce speri tu, tot nu vei reuși să schimbi nimic. e. propozițional (circumstanțiala concesivă): „Ne-auzeam suflarea și, deși ne strecuram pe lângă ziduri ca două umbre, ni se părea că pașii noștri aveau să deștepte pe toți paznicii cetății.” (N.D. Cocea, 282) f. multiplu: „Cu toate mizeriile și nedreptățile ei, lumea e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mijloacele lui intelectuale, are o concepție despre lume.” (G. Călinescu, C.O., 145), „Ori de unde-i începe, răsfoind tot la a șaptea filă, o limpezime dumnezeiască e în fiecare șir.” (M. Eminescu, P.L., 43) Dintre elementele relaționale care marchează dezvoltarea propozițională a circumstanțialului concesiv, se impun ca mărci absolute ale identității sale sintactice conjuncția deși și locuțiunile conjuncționale chiar dacă (de, să), și dacă, măcar că (să), cu toate că. Când circumstanțiala se introduce prin adverbe nehotărâte, marca identității sale sintactice rezultă dintr-o împletire
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și gingașă în multe privinți...” (I. Creangă, 168) • sintagme pe baza gerunziului verbului a vorbi (a discuta): „Însă mergerea lor până acolo era curată nebunie, politicește vorbind, și nimeni n-a tras vreun folos.” (G.Călinescu, C.O., 40) c. propozițional (circumstanțiala de referință): „Omul nu trebuie să-și piardă niciodată răbdarea în ceea ce știe că este după legile firii.” (G. Călinescu, C.O., 152) d. multiplu: „Străin la vorbă și la port/ Lucești fără de viață.” (M. Eminescu), „Nu mai încăpea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să poți să vorbești cu ai tăi, chiar dacă n-ai pe nimeni...” (O. Paler, Viața..., 210), „Zadarnic se plimbase de la un capăt la altul al digului, așteptând să apară cineva cu care să intre în vorbă.” (M. Eliade, 86) b. propozițional (completiva corelativă sociativă): „Sunt pregătită. Am și vorbit cu cine trebuie.” (M. Preda, Cel mai iubit..., II, 182) c. multiplu: „Trebuie să știi că d-lui îi lunatec și noaptea stă la sfat cu strigoii, cu bufnițele și cu liliecii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc stăpânitor de ape.” (M. Eminescu) • pronume relative, precedate de prepozițiile cu, fără și locuțiunile prepoziționale pe baza lui cu, când funcția de complement sociativ are dezvoltare propozițională: „Dar, firește, s-a știut îndată în toată mahalaua că „biata” Acrivița lui Hagi Cănuță a ajuns de-o bate arnăutul - la masă! față cu musafirii - după ce-o înșeală cu care-i iese înainte!...” (I.L. Caragiale, IV, 302) Când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și povești, proverbe și locuțiuni, adevărate nestimate ale gândirei poporului românesc.” (M.Eminescu, Despre cultură, 64), „A! Dar nu numai d. Costică Petrăchescu, controlorul, are imaginație! și, afară de asta, în fiecare an e câte un 1 aprilie.” (I.L.Caragiale) b. propozițional (completiva cumulativă): „Nu ți-e destul că sunt cinstită, după ce că-ți rabd, ca o nenorocită, toate ticăloșiile și murdăriile dumitale...? (I.L. Caragiale) c. multiplu: „În afară de San Marco și de Palatul dogilor, Veneția e plină de amintirile trecutului și de opere
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ale complementului cumulativ prepoziția compusă pe lângă și locuțiunea prepozițională (în) afară de, atunci când funcția se realizează prin adverb: Sâmbătă, în afară de dimineața el merge la ziar și după amiaza. și locuțiunile conjuncționale pe lângă că, după ce că, las’că, plus că, pentru dezvoltarea sa propozițională. Când relația de dependență se exprimă prin locuțiunile prepoziționale (în) afară de, în afara (singure sau precedând pronume relative), comune și dezvoltării complementului de excepție, identitatea complementului cumulativ este fixată de adverbele corelative: și, mai, încă, nici, care însoțesc termenul-subiect (complement, circumstanțial
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complinirile sale: „De asemeni în magie, posedând simbolurile, ajutați și de faptul că omul-microcosm e o monadă concordantă în totul Divinității (exceptând o anume obtenebrare de origine materială) (...) putem provoca schimbări de poziții cosmice.” (G. Călinescu, U.P., 236) c. propozițional (completiva de excepție): „Am crezut chiar că reușisem, la un moment dat nu se mai auzea nimic afară de ceea ce era firesc într-o pădure.” (O. Paler, Galilei, 87) d. multiplu: „Eteriștii nu făcură altă vitejie decât să prindă pe Tudor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În loc de dimineața, el a început să-și facă plimbările lui obișnuite seara. b. analitic: În loc de a ajunge medic, el a devenit un foarte bun pianist. c. complex: În loc de a ajunge ceea ce doriseră părinții lui, el s-a dedicat picturii. d. propozițional (completiva opozițională): „Poezia e ca o margaretă care, în loc să atace cobra, îi cântă.” (O. Paler, Viața..., 58) e. multiplu: Vino, tinere / ia țărnă în pumn și mi-o presură pe cap în loc de apă și vin. / Botează-mă cu pământ.” (L.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu este în ele.” (C. Noica, 21), prin alte conjuncții și locuțiuni conjuncționale: dacă, decât să, în timp (vreme) ce, (pe) câtă vreme, fără (ca) să, pentru ca să și prin adverbele întrebuințate cu valoare de conjuncție unde și când, comune dezvoltării propoziționale și a altor funcții sintactice: „Iscusința lui George ajunsese de poveste: unde alții nu puteau face unele lucrări de fierărie nici în trei ani, el într-o jumătate de an lucra ca o calfă veche.” (P. Ispirescu, 77) „O, moartea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu putință.” (M. Eminescu, I., 53) b. analitic: „Caut, nu știu ce caut. Caut o oră mare rămasă în mine fără făptură.” (L. Blaga, 135) c. complex: Între aceștia este și un măr rămas cum îl știi, n-a mai crescut. d. propozițional (atributiva de calificare): „Mă dezbrac de trup Ca de-o haină pe care o lași în drum.” (L. Blaga, 81) „Nu cumva îndărătul culiselor vieței e un regizor a cărui existență n-o putem explica?” (M. Eminescu, P.L., 65) e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fapt, motiv sau al unor pronume demonstrative: acela, aceea și nehotărâte: tot. Substantivul (pronumele) regent funcționează ca o simplă punte de legătură, care asigură articularea enunțului lingvistic în dezvoltarea unei relații sintactice, mai ales când unele funcții sintactice au structură propozițională: „Curios, Pascalopol lipsea sistematic din aceste scene, ceea ce se explica, spunea Otilia, prin faptul că fotograful era chiar Pascalopol.” (G. Călinescu, E.O., 337); „Criticul a fost demis din învățământ chiar de conservatorii săi, de Tell anume... pentru motivul că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deschisă.” (M. Sadoveanu, X, 188), „Statuia zveltă și-nsemnând, se pare, Iubire, tinerețe sau credință, Subt frunza toamnei cenușii dispare.” (T. Arghezi, 8) d. complex: „Cine i-ar fi putut contesta dreptul de a rămâne așa cum a fost toată viața?” e. propozițional (atributiva de identificare): „Somnul e umbra pe care viitorul nostru mormânt peste noi o aruncă în spațiul mut.” (L. Blaga, 331) f. multiplu: „Între timp trăiam din mila unuia și altuia.” (M. Eliade, 412), „Nu cele ce scriu poeții sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-mi cumpere hârtie de scris la mașină, el a luat un fel de hârtie de ziar. b. dezvoltat: „Pentru puțină mâncare și câte oleacă de pască de cea de trei ocă la para slujea toată casa.” (I. Creangă, 53) c. propozițional (atributiva de clasificare): A cumpărat covrigi de cei ce se vând câte patru la mie. d. multiplu: „Modul infinitiv este forma nominală a verbului, definind semnificația lui ca proces de acțiune, de devenire, de stare, fără s-o actualizeze în raport cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]