13,470 matches
-
fiecărei fraze. Autorul povestește la persoana întâi două aventuri erotice trăite la vârsta deplinei maturități (middle-age crisis!), iar istorisirea să, esențial patetica, produce un siaj de amintiri culturale și experiențe onirice care relativizează elegant, ca în proza lui Huxley, trăirea propriu-zisă. Personajul-narator este un roman stabilit la New York, Vlad, prizonier al unei existente zilnice previzibile. Dimineață, după ce se desparte de soția lui, Sofia, el se duce fără excepție la Universitate, unde își câștigă existența ca profesor. Pe acest traseu, singurul spațiu
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
represiva: ea trebuie să bareze accesul în zonele activității publice persoanelor care și-au dovedit cu asupra de măsură incompetență morală. Rostind de câteva ori acest cuvânt, morală, am atins unul din punctele nevralgice ale societății românești. Pe langă distrugerea propriu-zisă a țării, comunismul a reușit și performanța criminală de a crea o specie înfricoșătoare de mutanți: omul fără șira spinării, gata să se vândă pe nimic, o adunătură de nenorociți fără convingeri și fără cea mai precară urma de caracter
Bumerangul de catifea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17886_a_19211]
-
un manifest, dar care spune același lucru în alt fel... Sunt mii de feluri în care te poți exprima. Dar ești de o parte sau alta a baricadei. Acum există o baricadă. Care? Puterea. Cei care sunt împotriva puterii, puterea propriu-zisă. O nedreptate din ce în ce mai puternică, ce-i desparte pe aceia care îndrăznesc, de cei care n-au îndrăznit. Să luăm Africa de exemplu. Dacă-i cunoști pe africani, ei n-au aceeași concepție despre bani ca alții. Pentru africani, banii sunt
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
impetuozitatea muzicii lui Enescu apărută ca o izbăvire". Iar în Ison II, faptul că "Niculescu poziționează contrastant elementele fundamentale ale muzicii", anume "melodia, armonia, ritmul; ia naștere un studiu de sonorități al cărui farmec se transmite direct". Iar în privința realizării propriu-zise, se notează că "bucureștenii au dovedit, din plin, cultură a sonorităților, cunoaștere stilistică și plăcere de a cânta", aspecte "valorificate mai ales în părțile poetice, lente, ale Suitei a II-a, a compozitorului național român George Enescu". Iar "Horia Andreescu
Orchestra Radio la Köln by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17183_a_18508]
-
de secunde ,,gratuite"! - , acțiuni în urma cărora se încasează bani tot atît de grei pe cît de necinstiți, de le mai fură și colaboratorilor, direct și cu nerușinare, drepturile bănești legitime, oricum derizorii în comparație cu statutul lor public și cu prestația culturală propriu-zisă? Ce va urma? Evident, resuscitarea Cîntării României, realizată pentru un public inform, cu amatori ce nu mai trebuie plătiți și... surprize, surprize... cu profesioniști care, atunci cînd vor auzi de Televiziunea română, vor ocoli zona fie prin Floreasca, fie prin
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
Vasiliu m-a onorat citindu-mi personal o compoziție, după care a adăugat, înaintea întregii clase, că voi deveni un remarcabil scriitor. Trebuie să recunosc că aceste aprecieri mă consolau pentru multele insuccese școlare. I.C.: Dar prima dvs. operă literară propriu-zisă? Cum s-a născut? P.Ch.: Îmi pare semnificativ că prima chemare literară de oarecare importanță - desigur nu într-atîta încît să merite tipărirea, dezvăluirea ei - se leagă de prezența, în marginea Constanței, a cimitirului orașului, aflat în continuarea cîmpiei, această stepă
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
care mă apropiasem, cu care mă înfrățisem, de la care mă simțeam alungat, cu revolta de a mă fi coborît și mai jos, cerșindu-l. Fără să bănuiesc, să îmi treacă prin minte că această stranie, josnică întîmplare va însemna începutul propriu-zis al carierii mele literare. Deoarece întîlnirea cu prostituata la porțile cimitirului, pierderea ceasului, precum și alte obsesii, agonia mamei tatălui meu adoptiv, relațiile mele, mai curînd străine, cu acesta din urmă, în sfîrșit o dragoste nefericită, toate acestea transpuse în piesa
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
de un simplu laic, m-am aventurat totuși să fac o lectură cu creionul în mână, pentru a încerca, apoi, să redau "cu cuvintele mele", cum se spunea în școala generală, ce am înțeles. Înainte de a mă război cu cifrele propriu-zise, aș remarca prezența pe lista "ordonatorilor principali de credite" a unor instituții bizare. Ca de pildă, "Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989". Ce rost va fi având o asemenea instituție, doar bunul Dumnezeu știe! Cu atât mai
Bugetul, un loc umed, întunecat și rece by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17206_a_18531]
-
spiritul savantului; și de asemeni, prin constanta îmbogățire a unui fond de date deja existent. Volumul se deschide cu o sumă de "Lămuriri la un centenar" (cel al încheierii expediției Belgica), continuă cu scrisorile pregătitoare ale expediției, inserează apoi jurnalul propriu-zis, adaugă de asemeni fragmente din scrisorile lui Racoviță către părinții săi - înnebuniți, pe toată durata călătoriei, de dor, alarme false și incertitudini. Sunt reproduse și scrisori redactate la întoarcere, cele mai multe către Adrien de Gerlache; articole ale vremii din ziarul Adevărul
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
Marina Constantinescu Uneori, atmosfera unei premiere oficiale devine irespirabilă: prea multă ipocrizie, prea multe energii negative, prea multă atenție acordată mondenității în sine și prea puțină aplecare spre spectacolul propriu-zis. Chiar și actorii se întîmplă, dintr-o motivație exacerbată, să supraliciteze cu ostentație în demonstrația lor, deformîndu-și propria creație. După aceea, unii, eliberați de un anumit soi de emoție, își prezintă personajele în nota firească a asumării partiturii. Alții, după
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
1948), ecranizarea piesei lui Elmer Harris, cu o interpretă total nepotrivită, Jane Wyman, pe care însă o va pregăti de Oscar (trofeu ce încununează cele nouă nominalizări, printre care și pentru regie). Tiparele melodramei "clasice" sînd dinamitate cu elementele emoției propriu-zise: sensibilitatea și delicatețea. Notațiile psihologice sînt săvîrșite cu mijloace filmice subtile, îndeosebi prin prim planurile în care portretistul desăvîrșit pe ecran ca și pe simeză excelează (vezi expoziția din foaierul Cinematecii Române "Grafică și fotografie" sau pliantul editat de ANF
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
Timpul - lacătul impudic/ roșie gura ta îndură centura/ castității" (Agamemnon șRimayaț). Nu mai puțin compozit în încleștarea sa de antinomii, în decurgerea sa frămîntată, antrenînd o diversitate de ipostaze morale care ating Destinul, Nimicu, Nemurirea, ni se înfățișează universul interior propriu-zis al poetului. E un etalon al vieții care se îndărătnicește a se perpetua, al cosmosului care, tulburat prin fenomenul individuației, dorește a se reintegra în sine: "!cunosc o Țară-n care pasiunile oamenilor au o violență egală cu ștrangularea, de
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
activ pe șantierele bunurilor simbolice, dar și fără compromisuri morale sau concesii de altă natură, Bochiș a preferat acțiunea lucidă și implicarea nemijlocită, atît bocetului de tranziție cît și tînguirilor pe ruina artistului - demiurg de altădată. Faptul că în creația propriu-zisă este fantast și visător, că în meditațiile implicite asupra artei este uneori relativist, iar alteori de-a dreptul măcinat de îndoieli, nu-l împiedică pe Bochiș de a căuta chiar în ostilitatea din jur, în disfuncțiile de sistem și în
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
de ani din orizontul culturii noastre, George Apostu merita un alt tip de întoarcere acasă, un alt spațiu de expunere și un alt cadru al receptării. Expoziția de la Muzeul municipiului, mai degrabă un inventar naiv de lucrări decît o expoziție propriu-zisă, este expresia pură și nefericită a întîlnirii dintre două exteriorități: sentimentalismul familiei, pe de o parte, și amatorismul curatorial, pe de alta. Ceea ce se impune aici, în primul rînd, este o senzație de flagrantă neînțelegere, dublată de o dorință imperativă
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
o conteste (cum se întîmplă și în cazul lui Eminescu) și asta numai spre binele și continua resuscitare a operei poetului. Nu numai selecția poemelor, dar și studiul introductiv reia Introducerea din 1986, cu mult mai puține modificări decît antologia propriu-zisă. Am putea spune chiar cu nici una. Asta dacă ținem seama că totuși sintagma din Introducere " Din punctul de vedere al autorului acestei monografii... " devine aici " Din punctul de vedere al autorului acestui studiu...", că nu mai există o împărțire grafică
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
ca ciudate insule de criptomnezie - și care seamănă cu portretul lui... Nichita Stănescu. Ambii își invită cititorii în camera de lucru, ambii strălucesc de mondenitate etc. Cea care pierde din transferul nemodificat și neactualizat în antologie este partea de analiză propriu-zisă a operei poetului. Înșirarea componentelor poeziei lui Nichita Stănescu (realistă, parodică, sentimentală, abstractă, epică, poezească, vizionară) e de un didacticism negativ și dă impresia neplăcută de disecție și nicidecum de vivisecție. Nu sînt însă puține pasajele de analiză reușită și
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
prin paranteze și puncte de suspensie - poate fi urmărită și sub aspect sintactic: al structurii segmentelor eliminate și al refacerii unor coerențe. Analiza semantică ar putea viza listele de termeni interziși, pentru a stabili în ce măsură respingerea era dictată de sensul propriu-zis sau de conotațiile lor de diverse tipuri. Din punct de vedere pragmatico-stilistic, cred că merită studiate mai ales substituția eufemistică, expresiile impreciziei. Am prezentat altă dată cîteva strategii retorice din această ultimă categorie, așa cum apăreau ele în manualele de istorie
Din stilistica cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17283_a_18608]
-
și elementele grafice subtile, abia insinuate în construcția ei plastică, de pildă desenul imprimat în filigran, aproape alb pe alb, sunt părți ale unui spectacol mai curînd voluptos. Dan Ursachi însuși, atît prin concepția de ansamblu, cît și prin grafica propriu-zisă, arată aici o altă față a personalității sale. Dacă imaginile din cartea lui Dușan Petrovici sunt sculpturale ca expresie și cu sonorități spiritualist-metafizice ca emisie lăuntrică, desenele din Șovăiala au un mai accentuat caracter grafic, sînt mult mai fluide ca
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
focul și pentru ce. Polemica a pornit, susține dl Reichmann, preluând teza aceluiași domn Voicu, de la apariția Jurnalului lui M. Sebastian, mai întâi în românește (la editura Humanitas a liderului antisemiților Gabriel Liiceanu!) și apoi în Franța, la Stock. Polemică propriu-zisă în România nu știu să fi fost în jurul Jurnalului lui Sebastian, întâmpinat de majoritatea comentatorilor ca un eveniment al culturii noastre. A interesat în primul rând ca document sufletesc și moral și abia în al doilea rând ca document istoric
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
C. Rogozanu În 1970 apărea cartea lui I. Negoițescu despre E. Lovinescu, una din monografiile importante dedicate marelui critic. După aproape treizeci de ani Editura Paralela 45 ne oferă o binevenită reeditare. Pe lângă textul propriu-zis apar două addende în care sunt incluse pagini despre Lovinescu din alte cărți ale lui I. Negoițescu (Ora oglinzilor, Istoria literaturii române etc.). Volumul se încheie cu un articol din 1943 despre criticul Școlii de la Sibiu scris de nimeni altul
O reeditare binevenită by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17296_a_18621]
-
id est pentru a opera prin terapeutica ingenuității, stilistic ne confruntăm cu un registru baroc. Poeta doctus, inclusiv în sensul apelului la un lexic adesea din specialitățile așa-zis apoetice, Ion Zubașcu e și un făcător rafinat de forme estetice propriu-zise. Ele impun prin bogăția lor avîntat tortuoasă, prin luxurianța lor esențial imaginativă. O violență sensibilă se întrupează în echivocul lor contemplativ-malițios. Imaginea muzicii, de pildă, se compune uluitor aluvionar din factori disparați, ce, înainte de-a urca spre finala "cupolă
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
găzduit una dintre cele mai vii, mai profunde și mai frumoase expoziții din ultimii ani. Ea poartă semnătura lui Dinu Săvescu, un optzecist bine cunoscut în mediile profesioniste, dar destul de rezervat ca prezență publică și chiar ca prezență în spațiul propriu-zis al galeriilor. Constrîns, pentru a supraviețui, asemenea multor artiști în aceste vremuri nu tocmai însetate de artă, să facă și altceva decît exerciții gratuite de imaginație, el s-a retras într-o fecundă activitate de restaurator. Iar după semnalele trimise
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
nu doar ,,joacă" o partitură, ci, realmente, se topește în substanța acesteia și o recuperează în toate datele sale: fizice, morale și filosofice. Restauratorul sondează mereu realități exterioare, privește necontenit în urmă și se indentifică fatalmente, atît ca acțiune materială propriu-zisă, tehnică, dar și ca modalitate de a gîndi forma plastică și de a înțelege sensul creației, cu cei asupra cărora intervine. Și tot în mod inevitabil, el vine permanent în contact cu expresii istoricește încheiate, cu lumi închise, pentru că, într-
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
creată o Uniune a Scriitorilor Comuniști. Din textul d-sale acest termen final al titulaturii s-a evaporat. Așa se explică de ce un scriitor comunist pînă în măduva oaselor ca I. Lăncrănjan trece drept disident, fiindcă a fost antimaghiar (disidenții propriu-ziși fiind menționați de către dl Ungheanu doar pentru că, emigrînd, ar fi lăsat mari datorii la Fondul Literar!), de ce un istoric ca Dan Zamfirescu, pentru care Ceaușescu era Providența însăși, e citat cu mult respect (chiar cînd enunță prostia că Labiș i-
Măsluiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17326_a_18651]
-
vehementă și devotată regimului comunist. Rămîn două probleme, dintre care, cea de-a doua, majoră. Decorul pune altfel accentul pe scenă, decît cel din spectacol. În partea dreaptă este sugerată boxa lui Gallimard în care se află în timpul procesului. Partea propriu-zisă de la tribunal are o pondere mică în spectacol. Pe scenă, prin decor, ea pare prin dimensiunea decorului cel puțin egală cu povestea cuplului în sine. Este o neînțelegere, o dizarmonie între gîndul scenografului și cel al regizorului. A doua: din
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]