1,085 matches
-
viscol, cu o zăpadă maronie, înghețată pe bordura trotuarelor, murdară de la noua soluție pe care o împrăștia municipalitatea în locul tradiționalului amestec de nisip cu sare. O sprijineam pe Conți, coborând spre Cișmigiu. Mă sprijinea și ea, într-un fel. Se proptea în mine, încercând să-mi șoptească: „De n-ai fi tu, Lumea asta nu ar mai avea nici o idee despre mine. Da’ tu ești așa... Mă-nțelegi, că... Adică, dacă nici tu, atunci chiar că... Știi că mă apucă câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
erau aproape identice. Doar că unul putea să miște din urechi, iar celălalt avea posibilitatea să scoată mult fum pe nas. Aceasta era singura deosebire. În rest, adevărurile ultime coincideau. De aceea, nu era de mirare că la miezul nopții, proptindu-și labele de balustradă, cu ochii ațintiți la cer, cei doi urlau la lună plină. Pornind de la această revelație și mergând din treaptă În treaptă, Oliver descoperi și calea, sau mai bine zis, scara ce duce spre adevărata mântuire. Scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Păi bine, măi băieți, zice Grințu cu o voce binevoitoare, de ce nu vreți voi să m-ascultați, mă? Dacă s-a furat ceva din vreo cameră În timpul ăsta, ai? Cei doi care au dormit Îmbrăcați stau În picioare, s-au proptit cu câte o mână de masa din mijlocul camerei și privesc fix În podea. — Vă pun la plată, să știți! Între timp s-a apropiat de cel cu pijama și l-a apucat de guler. Acesta oftează și se preface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spălat linoleumul. — Pătura aia de pe pat ați scuturat-o? — Da, tov pedagog! — E, atunci cărați-vă, da’ să nu vă mai prind că... - și se oprește pentru că deja a uitat ce anume i-a surprins făcând. Băieții pleacă. Grințu se proptește În coate de pervazul ferestrei deschise și rămâne cu privirea ațintită pe imaginea de la Începutul scenariului. Lumina de pe cerul cenușiu din spatele hotelului Pescărușul a mai crescut Între timp. Deși parcul e abia puțin Înverzit, culoarea lui e intensă și proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
până atunci, Îl sufocă Încetul cu Încetul. Invidia calmul cu care și-o satisfăcea Popescu și se simțea acum, acolo În fața ferestrei deschise, ca un copil care-și așteaptă tatăl să vină de la război. Deodată sări În picioare și se propti cu coatele de pervazul ferestrei. Într-adevăr, dinspre șosea, peste maidanul de lângă gardul liceului, se apropia mergând agale elevul Popescu supranumit Meșteru. Numai că era Însoțit de o fetișcană și amândoi erau Îmbrăcați ciudat, În orice caz nu În uniforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bine la distanța de zece pași. Zice: — Ce faci, Mărioară, pleci la oraș? — Da, părinte, plec la oraș! - răspunde una dintre femeile tinere, poate chiar mama Loredanei, În orice caz cea care nu pare a fi soția bărbatului care stă proptit de banca Înaltă de lemn. — Gata concediul? - continuă popa. Da, părinte, răspunde femeia corect, ca la școală, mai am două zile și mă duc la lucru. Discuția se Încheie brusc chiar aici pentru că părintele se urcă În mașină, o Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
puternică și mai autoritară: — Care ești, mă? — Nu vă supărați... - Începu el, dar omul tocmai mișca drugul Încuietorii și scârțâitul care se produse acoperi cuvintele. Celălalt intrase În gheretă și tocmai răsturnase ceva, o găleată sau o foaie de tablă proptită de perete. Cam așa suna zgomotul care fu urmat imediat de o Înjurătură scurtă și de lumină. Cel dinăuntru găsise În sfârșit ce se dusese să caute, comutatorul. Deci aveau posibilitatea să aprindă lumina și preferau să stea pe Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
povesti mai departe de mănăstire. Ce legătură are cu mama ta? (Își propusese În cele din urmă să Încheie repede cariera lui provizorie de ghid și să caute un post de profesor. Nu se gândise În mod special la satul proptit sub munte și adunat În jurul mânăstirii ca o turmă de oi În jurul stânii, seara. Alesese, de fapt, numai județul, un județ Îndepărtat, o zonă mai degrabă muntoasă decât de câmpie, o senzație a Îndepărtării de lumea de neexplicat În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
O pălărie veche, maro. O găleată de plastic verde. O undiță. O răzătoare. O strecurătoare. O traistă murdară. O lingură de spumuit. Un bătător de covoare (sau preșuri). O coasă. Un aparat de radio cu tranzistori. Un lighean (pe jos, proptit de zid). Grințu caută cu privirea locul În care, din punct de vedere plastic, ar fi putut fi plasată și pușca de vânătoare făcută la strungă de „băiet“. Găsește cel puțin trei locuri În care plasarea ei ar Întregi plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de asta strălucea așa. Părăsi drumul și tăie de-a dreptul peste fâneața din fața casei. Se auzi dintr-o dată un răcnet prelungit de femeie, din casa luminată. Se trezi că alergă fără voia lui peste fâneață spre gardul casei. Se propti de gard și se uită cu atenție prin fereastră. Mai multe femei În vârstă se mișcau cu iuțeală prin casă. Sub fereastră stătea ghemuit un câine care gemea Încetișor, scheuna, scâncea, dar nu lătra la Grințu sau poate, În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vieții... Nu știu cum se face, dar „majurul” - în armată - e ca „duhul cel rău”. E prezent oriunde și oricând. Și de această dată, când încă nu se dăduse comanda „rupeți rândurile”, individul - cu burta lui bombată ca un bostan - s-a proptit în fața lor: ― Atențiune! Fiecare dintre voi va împacheta după toate regulile învățate echipamentul militar avut în dotare și, pe plutoane, îl veți prezenta în cea mai desăvârșită ordine! Cei ce nu vor preda echipamentul până la ultima moletieră sau nasture vor
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ocupa caz. Încerci să-i faci autopsia? Cpt. Dietrich zice că cel din tura de zi de la Comitat e un jucător de noroc, susceptibil să fie mituit. Cam atât - D. Upshaw”. Plasă bucățica de hârtie pe sugativa de pe biroul doctorului, proptind-o cu un craniu uman, după care se întoarse pe teritoriul Comitatului. Nebunia încetase. Zorii începeau să mijească deasupra rampei de încărcare; recolta nopții era aliniată pe mesele de examinare din inox. Danny privi în jur și realiză că singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întoarse pe teritoriul Comitatului. Nebunia încetase. Zorii începeau să mijească deasupra rampei de încărcare; recolta nopții era aliniată pe mesele de examinare din inox. Danny privi în jur și realiză că singura ființă vie din jur era un asistent autopsier proptit într-un scaun în camera dispeceratului, scobindu-se în nas și între dinți, pe rând. Se ridică și veni spre el. Era un tip în vârstă, mirosind a vin, care îl întrebă: „Cine ești?” „Detectivul Upshaw, de la secția de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
geamul din spatele șoferului era pătată cu substanța gelatinoasă din care luase probe la morgă. Danny o mirosi - același miros de medicament mentolat -, închise și deschise pumnii, reconstruind mental episodul: Asasinul transportase victima pe locul șantierului. El condusese mașina. Cadavrul fusese proptit pe bancheta din spate, învelit în halatul alb de bumbac, cu capul fără ochi legănându-se pe tetieră. Din el se prelinsese tinctura sau unguentul respectiv. Dungile încrucișate de pe spetează proveneau de la tăieturile ca de brici de pe spatele victimei. Pata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe toți băieții de la secție. Danny spuse: — Sunt de la Departamentul Șerifului. West Hollywood. Zâmbetul mulatrului se evaporă. — De regulă avem de-a face cu Șapte-Șapte, domnu’ șerif. — De data asta e treaba comitatului. — Da’ nu e teritoriu’ comitatului. Danny își propti cu degetul mare în spatele mulatrului și îi făcu semn spre spoturile minuscule. — Ai niște alcool fără acte legale, luminile de colo prezintă risc de incendiu, iar LASD se ocupă de controlul băuturilor spirtoase și impune standardele de sănătate și siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
revistă pentru dumneavoastră punctele cheie. Danny făcu o pauză și se uită direct la Gene Niles, care îl pironea cu privirea de când comentase ironic faptul că LAPD își bătuse joc de probele materiale. Niles nu-și mută privirea. Danny se propti mai bine pe picioare în spatele pupitrului, pentru a-și păstra calmul. — În noaptea de 1 ianuarie am periat South Central Avenue, zona din care fusese furată mașina folosită pentru transportarea cadavrului lui Martin Goines. Martorii oculari l-au plasat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bătut măr, iar Fritzie l-a dus cu mașina dincolo de granița statului și l-a lăsat acolo, avertizându-l ca nu cumva să se mai întoarcă vreodată. Meeks, ce ai? Nu îmi place deloc când te văd așa. Buzz o propti de ușă, fixând-o acolo, și îi prinse fața între palme. Când văzu că fata n-avea de gând să i se împotrivească, palmele i se înmuiară. — Furi de la Mickey și îți închipui că n-o să afle și că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din bancă; și de câte ori îl miști, faci o grimasă de durere... În spatele tău o să stea câțiva care or să-ți sufle, bineînțeles fiecare cu specialitatea lui! Când o fi să te-asculte și te-o chema la tablă, tu te proptești în mâini, te faci că vrei să te ridici, îți bălăbănești piciorul de colo-colo, strîmbîndu-te... și p-ormă, las' pe noi, că om ști ce să vorbim pentru tine! ― Bravo, mă, să trăiești! O idee deșteaptă! Am știut eu de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mișcare de apărare! Oștenii din fața noastră, pasul de atac! Linia de răzeși opusă celei În care se afla căpitanul avansă cu un pas. - La semnalul pe care Îl auziți acum, linia de apărare face trei pași Înapoi, piciorul drept bine proptit În spate, brațul cu sabia lovește pieziș, la gât, cap sau umăr! Rândul doi, atac la suliță! Așa! Rândul doi sprijină rândul unu! Mișcarea pare de retragere, dar de fapt dușmanul cade În golul celor trei pași și e oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
intrând În ritmul adversarului. Odată ce simți ritmul, găsi soluția de rupere. Sări În dreapta, prinse Încheietura mâinii cu care Jian Shi rotea sabia, o trase În direcția pe care pornise lovitura, se rostogoli pe spate trăgându-și adversarul după el, Îi propti piciorul În piept și Îl aruncă la peste cinci pași. Toate acestea se petrecură În intervalul unei secunde și numai Oan-san Înțelese tehnica folosită. Ambii luptători se ridicară din nou. Jian Shi luă de jos sulița și o prinse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Spune-mi Doamne ce să fac, că nu știu, netrebnicul de mine... Un nou strigăt gutural se auzi din curtea conacului. Alt val de săgeți Îl lovi pe Oană. Pieptul, umerii, brațele și genunchii ambelor picioare erau străpunse. Căpitanul Își propti spada cu vârful În pământ, Încercând să se sprijine. Se gândi, o clipă, că așa murise și tatăl lui, Mircea, În lupta de la Varna. Străpuns de săgeți, căci nimeni nu se mai apropiase până la o lungime de spadă. „Deci așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai mult din piciorul stâng, până ajunse la fereastră. Acum urma partea grea. Nu găsi o soluție de a se ridica. Rămase pe jos, slăbit de efort și respirând greu. Dură câteva minute până când se simți În stare să continue. Propti piciorul În marginea patului și se Împinse În sus, prinzând cu cotul nișa ferestrei. Cu o Încordare care Îl făcu să transpire, reuși să se ridice. Încet, ajunse cu fața la fereastră, apoi mai sus. În sfârșit, vedea ce e dincolo de geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În cort, unde o voce din spate Îi spuse: - În genunchi! Oană nu se clinti. O lovitură după ceafă cu mânerul iataganului Îl făcu să se prăbușească Înăuntru. Se ridică cu greu, Întâi În brațul stâng, apoi reuși să-și proptească genunchiul stâng În covorul moale, persan, și ajunse În picioare, clătinându-se ușor de amețeală. - În genunchi, am spus! repetă vocea ienicerului, și brațul se ridică din nou să lovească. - Ajunge! Glasul venise din umbrele interiorului. Căpitanul nu putu distinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se prăbuși peste el. Apoi un țipăt lung de spaimă Îl Înfioră și auzi alte trupuri căzând În jurul lui. Rămase cu spatele lipit de pământ, fără să vadă nimic, apoi dădu la o parte cadavrul care căzuse peste el, se propti Într-un cot și deschise ochii. Sulița care ar fi trebuit să-l străpungă era lângă el, ruptă În două. Achingiul care voise să-l ucidă zăcea inert la pământ. Ceilalți achingii care formaseră escorta erau și ei pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-i venise în ajutor, ca și cum azi nu avea îndatoriri ci drepturi. Dacă cel puțin Mini ar fi știut despre ce e vorba! De la intrare, dimineața, se mirase văzând porțile mari ale curței izbite într-o parte fără a fi ifost proptite cu lănțișorul în cele două pietre, așa cum observase ea altă dată, ca pe ceva foarte iscusit și care arăta un spirit minuțios de ordine. Bătută dintr-o parte de vânt, poarta venise peste trăsură, lovise un cal la picior. Calul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]