522 matches
-
poema În patru cînturi și note explicative Conrad din 1867. Este, indiscutabil, performanța lirică a fecundului autor. Regăsim, aici, toate temele lui, tratate cu mai mare originalitate: tema nimicniciei omului și a trecerii vieții, tema matinalului, tema armoniei, tema creatorului proscris și a despotismului sălbatic etc. Un discurs vast În care mitologicul și politicul se succed Într-o retorică destul de bine articulată. Insă, Înainte de orice, Bolintineanu este, aici, Într-un chip mai coerent și mai inspirat, poetul „tărîmelor lichide”,, poet neptunic
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Împreună. Numai virginalul poate trăi beția voluptății. În Conrad dăm peste „azurita ceață”, În Macedonele, marea și cerul (eterul) „unesc azurul lor” și, tot acolo, sufletul Îndrăgostit zboară ca fluturele prin „deșertul azuros”... Să revenim la „lichidele cîmpii”... unde sufletul proscrisului Conrad se simte bine. Aici climele sînt „prefumate”, cadrul vieții (citat deja) e „superb, desfătător”, cerul, aerul, valul mării „se Înveleau” Într-o culoare pală, prin aer trece o „dulce armonie”, valurile „intoană” un fantastic, melancolic concert, blonda dimineață „despică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de beție, de moliciune abstractă. Roza e beată, bucla e blîndă, stînca e uscată, dar pe ea a căzut raza unui dulce soare, coasta (rîpa) este dătătoare de delicii („coastă de delicii”) și de aceea e binecuvîntată, cascadele sînt „murmuroase” (Proscrisul), văile „Încîntătoare” etc. Obiectele (fizice și morale) primesc aceleași determinări abstracte și sînt, de regulă, valorificate prin capacitatea lor de a desfăta. De a participa, altfel zis, la configurarea unui paradis oriental În care legea supremă este amorul și scopul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
legende vechi, Însă și acestea privite de la oarecare depărtare. Voiajul lui Conrad indică și un voiaj al poeziei În jurul unui vast și măreț imperiu mitologic. Sestos, templul Cytherei, Troada, Tenedos, Lesbos etc. sînt văzute de la distanță. Poetul, Întocmai ca melancolicul, proscrisul Conrad, nu se apropie de ele, nu părăsește vaporul ce-l duce, trecînd printr-un peisaj magic, spre moarte. Fantezia nu coboară pe nici o insulă, fantezia nu-și asumă nici un mit. Cele două-trei fabule (Alceu către Spaho) introduse 1n text
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aventuriere, antipopulare, a lefegiilor de la Belgrad ai imperialiștilor" ("Clica lui Tito-Rancovici transformă Iugoslavia într-un cap de pod al agresiunii": 1951, 76; Calinin: 1950, 17-19; Piradov: 1949, 18-22). Deși Tito se considera un comunist disident, Stalin îl transformase într-un proscris. Se pare că ruptura nu fusese anticipată numai la Moscova, ci și la Belgrad. Tito le-ar fi lăsat sovieticilor prima mutare (publică) pentru a câștiga susținere populară în țara pe care o conducea și, de ce nu, printre liderii altor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
prea bine: gestul meu de... trădare nu e prea fotogenic din mai nici un unghi de vedere, dar... asta-i situația: am decis. Și decizia a rămas fermă. Au apărut privațiunile (a se citi dispariția achizițiilor), a apărut marginalizarea. Marginalizare ce proscrisului i-a prins bine, putîndu-se concentra asupra proiectului său vital, cel care-i conferise, la început, prestigiu. Ce face acum? Lucrează și se simte împăcat cu cele bune și firești ale lumii. E, pur și simplu, fericit în lumea în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ă și din folcor, dar nu din cel vindecător prin adîncă înțelepciune, ci din altul, mai gratuit-jucăuș, ca și cum (și aici) și-ar băga coada scaraoțchiul formei fără fond, al improvizației bizare, doar rimofore: "Frunză verde de lăcustă", "Frunză verde lemn proscris", "Frunză verde undelemn" ș.a. Cîndva, în șuetele de la Silvestru, ăla mic, usturoiat foc și transpirat leoarcă, ni le recita pe toate astea ca fiind ale lui și, pe cale de a le aduna în volum, să intre cu ele în Uniunea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
drept cuvînt vi se cuvine numele de spanioli"102. Cu toate acestea, cele mai impresionante nume de identități colective precoce se reflectă în atitudinea evreilor ladinos, expulzați din Spania în 1492, sau în cea a morisques-lor musulmani convertiți cu forța proscriși în secolul al XVII-lea. Generații de-a rîndul evreii au păstrat amintirea și limba Spaniei, în exilul lor la Salonic sau Istanbul.103 Cît despre morisques, iată ce spune Miguel de Cervantes, printr-unul din personajele sale, Ricote, revenit
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vreo douăzeci de volume consacrate Comunei din Paris și vreo duzină despre înființarea partidului comunist francez. Dar, avid de cunoaștere, am știut să dejoc această manipulare istorică. M-am întors spre literatură. Marii clasici francezi erau acolo și, cu excepția unor proscriși celebri, ca Rétif de la Bretonne, Sade sau Gide, în ansamblu, scăpaseră de cenzură. Tinerețea mea și lipsa mea de experiență mă făceau fetișist: mai mult colecționam decât sesizam fizionomia epocii istorice. Căutam mai ales anecdote asemănătoare cu cele pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Vasile, Caragiale, ediția a II-a, augmentată, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997. Florescu, Nicolae, Postscriptum la Mircea Eliade, Dubla existență a lui Spiridon Vădastra, Editura "Jurnalul literar", București, 2000. Florescu, Nicolae, Profitabila condiție, Editura Cartea Românească, București 1983. Florescu, Nicolae, Întoarcerea proscrișilor, Editura "Jurnalul literar ", București, 1998. Ghițoi, Adriana, Caragiale publicist, Editura Tritonic, București, 2005. Grăsoiu, Dorina, "Bătălia" Arghezi, Procesul istoric al receptării operei lui Tudor Arghezi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984. Grăsoiu, Dorina, Mihail Sebastian sau ironia unui destin, Editura Minerva, București
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
biografie și o istorie tocmai atunci când Emil Cioran, pătruns în aceeași literatură franceză, găsea cu cale să le refuze patetic și damnat."(în articolul Eugen Ionescu spre regăsirea "dimensiunii politice",în "Jurnalul literar" nr 13-14, 1998, preluat în vol. Întoarcerea proscrișilor, Editura "Jurnalul literar ", 1998, pp. 31-42). 64 Marie-France Ionesco, Portretul scriitorului în secol. Eugène Ionesco (1909-1994), Editura Humanitas, București, 2003, p. 79. 65 Eugène Ionesco, Caragiale, actual și universal, apărut în "România", New-York, an I, nr. 4, 15 iunie 1956
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Tahiti 466. În primele decenii sale secolului al XIX-lea (1814-1837), misionarul englez, Samuel Mardsen Întreprinde cinci călătorii În North Island, cercetând regiunea din Împrejurimile Golfului Hauraki 467. În scurt timp Noua Zeelandă a devenit un refugiu pentru cei vânați și proscriși care făceau trafic cu alcool și arme, produse prohibite. Introducerea armelor europene, Începând În Norhland, a cauzat războaie devastatoare Între triburile de maori, estimați la acea dată la 120.000. În 1839, În strâmtoarea Reine Charlotte sosește nava engleză „Tory
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ținut la Paris în 1889 se preciza că: "Planurile (imobilelor colective) vor fi astfel concepute încât să se evite orice ocazie de întâlnire a locatarilor între ei. Palierele și scările, bine iluminate, trebuie considerate o prelungire a căilor publice. Trebuie proscrise coridoarele și culoarele de orice fel ar fi acestea"10. Această grijă de a izola indivizii de condiție mediocră unii de alții, cel puțin în măsura în care aceștia păreau să împărtășească o cultură comună, a avut o soartă dură11. Istoria orașelor-grădină este
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
atîta timp cît sînt descoperite noi surse de valori. În însăși înălțarea sufletească ce se poate manifesta cînd dispare o valoare, apare o nouă valoare. Iar după aceea, viața este reluată de la capăt. Întocmai cum Kent, atunci cînd e declarat proscris, "o ia pe vechiul său drum, în locuri noi", tot astfel, după o înfrîngere, lupta pentru valorile existenței este luată de la început și desfășurată în forme noi. Muribundul Hamlet își dă adeziunea, cu ultima suflare, la alegerea ca rege a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
te iubi într-o altă dimensiune / într-un alt spațiu într-un alt timp / contopite în unul și același viitor / minune dincolo de uscăciune / ram reînviat de cais / [Mai târziu față-n față cu sinele / fi-va și el alter ego proscris]” - Triptic, III). SCRIERI: Nocturnalia, Cluj-Napoca, 1985; Dragonul spre ziuă, București, 1988; Patimile tânărului Ioan în Arcadii, Cluj-Napoca, 2000. Ediții: Liviu Rebreanu, Răfuiala și alte nuvele, postfața edit., Cluj-Napoca, 1983; N. Steinhardt, Monologul polifonic, Cluj-Napoca, 1991. Traduceri: Anatole France, Zeilor le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
metal Gilbert, în Marion de Lorme, și chiar excluși, prostituatele, Tisbé în Angelo tiran al Padovei (Angelo tyran de Padou) și Marion de Lorme, bufonii, Triboulet, în Regele se amuză (Le Roi s'amuse) și Angely în Marion de Lorme, proscrisul în Hernani. "Mulțimea, căreia îi aparține viitorul dar căreia nu-i aparține prezentul, spune Hugo în Prefața la Ruy Blas; poporul, orfan, sărac, inteligent și puternic; aflat foarte jos, și aspirând foarte sus; având marcate pe spinare urmele servituții și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
uită, dimpotrivă, RL, 1995, 40; Ungureanu, La vest, I, 173-185; Monica Spiridon, Destinul adevărurilor, LCF, 1996, 3; Roger Fol-Droi, La Torture sans fin, „Le Monde”, 1996, 16; Eric Conan, L’Enfer de Pitești, „L’Express”, 1996, 14; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 67-143; Popa, Reîntoarcerea, 200-212; Ioana Pârvulescu, Viață de boem, RL, 2000, 30; Dicț. esențial, 390-393; N. Steinhardt, Dumnezeu în care spui că nu crezi... Scrisori către Virgil Ierunca, îngr. Monica Manu, București, 2000; Daniel Cristea-Enache, Marea neînțelegere, ALA
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
în timpul războiului. În timpul numeroaselor discuții cu membrii familiei, aceștia erau plini de amărăciune amintindu-și de aceste ultime săptămîni ale vieții lui Iorga. Ei își aminteau că erau aproape singuri în aceste clipe de restriște, erau ținta bătăii de joc, proscriși și părăsiți. Poate cu o singură excepție: dr. Constantin Angelescu. Pentru el, Iorga nu devenise o "nonpersoană". Pe la mijlocul lui octombrie (cînd devenise limpede că Iorga nu putea obține o sumă importantă de bani din vinderea unei părți a bibliotecii sale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a crescut de zece ori În perioada mandatelor lui Margaret Thatcher, atingând 80.000 la mijlocul anilor ’90. La numai câțiva kilometri depărtare de cele mai scumpe proprietăți imobiliare din lume, unele zone ale capitalei britanice Începeau să semene cu „Londra proscrisă” de la sfârșitului epocii victoriene 20. Dacă În trecut perioadele de creștere economică tindeau să-i propulseze pe săraci În slujbe mai sigure și mai bine plătite, acum acest lucru nu se mai Întâmpla. Cu alte cuvinte, o clasă defavorizată se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să Îi cedeze vreodată. Crima nazistă - crima germană - era unică: unică prin amploare, unică prin ambiție, unică prin profunzimea răului. Contextualizarea ei În sensul propus de Nolte, care antrena inevitabil o relativizare implicită a răspunderii germanilor, era pur și simplu proscrisă. Poziția intransigentă a lui Habermas impunea un standard la care era de așteptat ca puțini dintre compatrioții săi să adere vreme Îndelungată (inclusiv istoricii, pentru care comparația și contextul reprezintă esența disciplinei lor). Această prevalență a Holocaustului În dezbaterile publice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cu scriitorii prin veac, Editura Pentru Literatură, București, 1967. VATAMANIUC, Dimitrie, Lucian Blaga. Bibliografie, Editura Științifică și enciclopedica, București, 1977. 2. 8. Leș traducteurs de Blaga. Créations littéraires. Autres ouvrages traduits Miorița, édition bibliophile, Orion, București, 1997. DE BALZAC, Honoré, Proscrișii și alte povestiri din Comedia umană, volume collectif, Polirom, Iași, 1998. BEZA, G., Între două lumi/Entre deux mondes, român autobiographique, Editura Niculescu, București, 1994. BIRĂU, I., Poèmes, Editura Ștefulescu, București, 1999. CARAGIALE, Ion Luca, Une lettre perdue, Spicon, Târgu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Delta Dunării, traducere de Paul Miclău, Editura Omegapres, București, 1991 ; Céline Varenne, Libertate/Liberté, recueil bilingue, traduit par Paul Miclău, Editura Omegapres, București, 1991 ; Thierry Jonquet, Mygal, paianjen veninos, traducere de Paul Miclău, Editura Omegapres, București, 1992 ; Honoré de Balzac, Proscrișii și alte povestiri din Comedia umană, volume collectif, Polirom, Iași, 1998. 1117 V. Paul Miclău, Ulysse, proza în limba franceză, Editura Prietenii Cărții, București, 1992 ; Paul Miclău, Miorița, proza în limba franceză, Editura Prietenii Cărții, București, 1993. 1118 V. Paul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]