565 matches
-
de flirturile flușturatice și pline de nepăsare. Totuși, și aici este vorba tot de un joc al seducției, chiar dacă este unul morbid. Și, lucru inedit, acesta nu este condamnat, cum se întâmpla cu flirtul perioadei Belle Époque, ci, dimpotrivă, este proslăvit. El se înfățișează ca o ultimă rămășită de speranță, ca un ultim suflu de viață pentru soldatul muribund. O altă consolare a ostașului, un alt tip de flirt permis în timpul Primului Război Mondial este cel întreținut cu "nașa" sa, cu "zâna sa
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a soției sale. A doua zi și vreme de câteva luni, scena se repetă. Hugo nu îndrăznește s-o penetreze pe Anaïs. Se teme să nu rănească, să nu murdărească trupul soției sale, odată cu cuvintele de adorație prin care-și proslăvește dragostea. Când Hugo ajunge în sfârșit s-o posede complet, tânăra femeie încearcă o imensă dezamăgire. Relațiile sexuale dintre cei doi se dovedesc dureroase pentru Anaïs, care-i reproșează soțului ei că este "sensibil în toate cele, dar complet orb
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
arunc ochii spre spațiile imense cu frumoasele decorații, spre multele cărți care își așteptau cititorii și mă înseninam. Nu cred că este o povară mai dulce decât slujba într-o mare bibliotecă. Mai mult ca oriunde, în acest univers ne proslăvim înaintașii. Moștenitori ai lui Miron Costin, Grigore Ureche, Ion Neculce, deopotrivă ai lui Vasile Lupu, Dosoftei și Dimitrie Cantemir, ieșenii din "dulcele târg" pot să-și rezidească într-o lumină mai clară cetatea și spiritul ei, să readucă în memoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ș.a.) propune o spectaculoasă metamorfoză: înfrîngerea din Vietnam devine o victorie în cultura media! Efectul Rambo glorifică de fapt supremația "trupurilor tari" (Hard bodies). Parantetic, să notăm, că un Alvin Toffler (vezi Război și anti-război) crede că astfel de filme, "proslăvind bicepșii în defavoarea creierului", sînt desuete. Iar Al Treilea Val, cu "războinicii de nișă" ai viitorului va exploata intensiv baza informațională. Totuși, pînă la "beligeranța de nișă", efectul Rambo rămîne... Dar ce o fi acest "monstru" numit cultura media? Cultura de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
rău, iar "noi" sîntem atît de buni, încît numai violența poate elimina răul care ne amenință existența și bunăstarea. Ca urmare, actele cele mai "populare" ale președintelui Reagan au fost invadarea Grenadei și bombardarea Libiei tocmai acel tip de acțiuni proslăvite în filme ca Rambo, Top Gun, Iron Eagle și alte povestiri cu tentă militaristă ale epocii Reagan. Filmele holywoodiene au fost, așadar, cele care au produs iconografia ce a mobilizat adeziunea oamenilor pentru programele conservatoare și militariste. Imaginile elicopterelor aterizînd
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
din ultimele decenii: scriitori ca Gibson pun în lumină atît aspectele negative, cît și pe cele pozitive ale potențialului tehnologiei și ale unui viitor tehnologic, nefiind nici tehnofob, dar nici tehnofil. Dimpotrivă, o mare parte a curentului SF este tehnofil, proslăvind tehnologia fără nici o reflecție critică asupra efectelor sale. În contrast cu această tendință, o alta a literaturii apocaliptice, distopice avea o atitudine în totalitate negativă față de tehnologie, privind-o ca pe elementul ce poate duce lumea către o catastrofă totală. În cea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
pe surioara mea, Silvia. Dar plânsul meu nu Tea impresionat: ai rămas rece, distant și insensibil al demersul meu disperat. Zici: Cine nu este cu Mine este împotriva Mea. (Matei 12:30) Dar atunci eram cu Tine, Te preamăream, Te proslăveam, Te divinizam, Îți cântam osanale și imnuri de slavă. Însă totul a fost în zadar. De ce n-ai lăsat-o să trăiască, de ce ai răpit-o pe ființa la care am ținut cel mai mult în viața mea??? Vezi, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și al tinerelor teorii despre partiția raselor, în favoarea celui dintâi, obținându-se marea euforie a prestigiului originii ariene, indo-iraniene și mai ales iraniene. „Persia profitase de pe urma polemicilor îndreptate de enciclopediști împotriva Bisericii creștine; numele sonor și misterios al lui Zoroastru, proslăvit de tradiția clasică, îngăduia să i se opună un rival lui Moise; Persia le disputa vechilor evrei gloria unei legislații primitive și sublime”, recunoaște derapajul, încă în 1932, patronul indianisticii franceze, Sylvain Lévi1. Celebra aserțiune a lui Ernest Renan - lumea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și-au avut în publicistică un efect egal hermetismului suprarealistic". În concluzie, "termenii (creatorului Trilogiei culturii) sînt aproape beție de cuvinte". Și exemplele ar putea continua... A reușit să fie, tristă performanță, între primii care, încă din 1944, l-au proslăvit pe Stalin. Pentru autorul Enigmei Otiliei, tătucul este "un ocean, o forță grandioasă, temerară, stăruitoare, combativă, mai ales constructivă" (??!). Nici Gheorghiu-Dej nu duce lipsă de superlative călinesciene, născute cu prilejul împlinirii a douăzeci de ani de la "eliberarea" sovietică: "Numai un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
violentă. Artiștii anilor trecuți, câți se mai găseau în țară, erau sistematic mânjiți în presă de jurnaliștii servili noii puteri, care aveau de gând să impună alte valori, în primul rând personalități care le recu- noșteau statutul politic și îi proslăveau. Tangoul se va număra și el printre victime, căci reprezintă ritmul unei epoci care trebuie ștearsă cât mai repede cu putință. Astfel că nimeni nu se înduplecă să-l angajeze pe Cristian Vasile, de frică mai ales. Dar și pentru că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
toți mici. Interesante mi s-au părut pe urmă gazetele care, fiind nevoite să crească tonul acestor laude în fiecare zi, au ajuns la niște constatări cu desăvârșire surprinzătoare. Convoiuri de superlative defilează pe dinaintea noastră, făcând cor și balet, și proslăvind pe acei mari, admirabili și neîntrecuți artiști, care fiind așa de mulți e ca și cum ar fi toți mici. Nici Alexandru, nici Napoleon în toată gloria lor n-au avut parte de asemenea ode. Șefii statului ori guvernului niciodată nu vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
altul, în număr ca la 2 300”. La 9 decembrie 1473, domnul își făcea o intrare triumfală în cetatea sa de scaun. Atunci, mitropolitul, cu tot clerul bisericesc, „i-a făcut o minunată și frumoasă întâmpinare, dar mai mult au proslăvit pe Dumnezeu pentru toate câte le dăduse robului său Ștefan voievod. Și acolo a făcut atunci mare ospăț mitropoliților și vitejilor săi”. Domnul trimite două solii în Polonia ca să anunțe victoria obținută, dar și ca să ceară ajutor, deoarece el se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la noi și această rugăciune, a smeritului robului tău, a Domnului Ioan Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, păzește-l neatins în acest veac și în cel viitor, cu rugăciunile celor ce te cinstesc, ca să te proslăvim în veci, Amin. S-a făcut în anul 7008 [1500], iar al domniei sale anul 43”. Steagul va ajunge în cele din urmă la mănăstirea Zografu, de la Athos. Sultanul nu plănuia să atace Moldova în anul 1500. Turcii urmăreau cuceriri în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Ștefan cel Mare (p. 46) se arată că, după alungarea lui Radu cel Frumos, în 1473, întorcîndu-se în scaunul său de la Suceava, „mitropolitul cu tot clerul bisericesc i-a făcut o minunată și frumoasă întîmpinare, dar mai mult au proslăvit pe Dumnezeu pentru toate cîte le dăruise robului său, Ștefan voievod și acolo a făcut atunci mare ospăț mitropoliților și vitejilor săi”. După bătălia de la Vaslui, din 10 ianuarie 1475, în Letopiseț se precizează: „iar Ștefan voievod însuși a făcut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Țara Moldovei, adăugând Letopisețul lui Ștefan cel Mare, titlu și subtitlu care se potrivesc letopisețului. Important rămâne faptul că prima istorie a Moldovei s-a scris din inițiativa lui Ștefan cel Mare, la curtea acestuia și nu pentru a-i proslăvi domnia, ca să îi întărească autoritatea, ci din grija ca să nu se piardă amintirea faptelor care s-au petrecut în domnia sa. Aceeași grijă care a purtat-o și amintirii strămoșilor săi, atunci când a restaurat biserica domnească din Rădăuți și când a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se porunci să aducă cojoace, cămăși și căciuli. Venea iarna și nu aveau cu ce-i îmbrăca! Rezultatul schimbării a patru miniștri de război 338 într-un an! Însă laudele organizării, discur surile miniștrilor de război la întruniri, la banchete proslăveau binefacerile Frontului Național și ale conducătorilor lui sub înalta îndrumare a regelui. Se țineau consfătuiri, se numeau comitete și subcomitete, consilii bine plătite. În fine, niciodată bugetivorii nu fuseseră mai numeroși. În districtul Ilfov se convocau la București din fiecare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
eram eu, are intenții necurate. Și cred că au mai fost uimiți de detașarea cu care am scris cartea și de nonșalanța sau nesimțirea cu care am sfidat tabu-urile. Nu am făcut propagandă. Ei așa credeau că se scrie. Proslăvind. Nu mai țineam de un teritoriu, cum se întâmpla în cazul lor. Între timp, Farmacistu începuse să plângă. - Bă, era să mă îmbolnăvești, sunt negru de supărare! Cine ești tu, să-mi spui mie Farmacistu? Cum ar veni, botezul îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un semn extrem de încurajator pentru Gârmoci și Fanache. La un moment dat însă s-a petrecut ceva care a zădărnicit toate eforturile. Copiii se succedau pe scenă vioi: coruri de muzică patriotică și revoluționară, dansuri populare, poezii în care erau proslăviți muncitorii, țăranii, poporul sovietic, conducătorii iubiți și chiar însuși tovarășul Cameniță (discret, fără să i se pronunțe numele, era contribuția unui poet local: „Tu, brav bărbat de pe meleaguri dunărene ce azi regiunea o conduci cu spor...“). Gârmoci și Fanache îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fi singur“... Alby cel puțin era pasiune; dar acest „echilibru“? Între pasiune și singurătate - singurii poli valabili -, soluții false, jumătăți, zădărnicii... Să știi asta și totuși să nu poți trăi nici întru pasiune, nici în singurătate! În noaptea trecută am proslăvit soluțiile intermediare. Este latura mea cuminte și rezonabilă. Îmi e proprie și nu o pot renega. Dar nu o mai iubesc. Nu o mai stimez... Pierre lui Mihai 3 decembrie 1952 A fost ca o ploaie de vară în mijlocul unei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Sfântul Spiridon Vechi, Biserica Bradu Stoica, Biserica Sfânta Treime Dudești (demolate în 1987). În acești ani sumbri, vârfurile religioase nu numai că nu au protestat vehement, dar au continuat să trimită mesaje și telegrame de felicitare șefului statului și să proslăvească politica înțeleaptă a partidului (vezi textele Patriarhului Teoctist și ale rabinului Moses Rosen). În același timp, și satul românesc cade pradă așa-zisei sistematizări. Sub pretextul unor îmbunătățiri civilizatoare, satul românesc este demolat, realizându-se, de fapt, o mare deposedare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
plină expansiune, scribii rușinii nu pridideau să aducă tributul lor de laude găunoase Partidului și Eroului între Eroi: „...oamenii trebuie să cunoască numele celor care - într-o vreme în care țara trece prin greutăți și crize unice în istoria ei - proslăvesc puterea, sfidând tăcerea și suferințele victimelor sale. Să-i cunoască și să-i arate cu degetul! Comportamentul lor e un atentat permanent împotriva bunului-simț. Un scrib punând lumină pe întuneric, un pictor decorând «pieptul de aramă» al cârmacilor, un muzician
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
poveștile cu fantome n-ar mai avea atîta haz și să cădem de acord că rareori au fost combinate atît de bine. în orice caz, nu ele fac filmul. Acesta nu e un exercițiu horror, ci o fantezie lirică ce proslăvește fără teamă inseparabilitatea mamei de copil și nevoia copilului de mamă : atunci cînd copiii-fantomă dau semne că vor să se joace cu Laura de-a comoara din insulă, realizăm brusc că niște copii-fantomă sînt niște copii orfani. Dilema Veche, martie
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fudulit cu "strălucita izbândă" ce a repurtat-o asupra Moldovei... Și că, de fapt, dosul era față, că scârbavnica săgeată l-a lovit în "vitejescu-i piept". Drept pentru care, principii Europei au zâmbit ipocrit și s-au grăbit să-i proslăvească vitejia urându-i grabnică însănătoșire. Fantastic! explodează Mihail. "Așa se scrie istoria"... Să fiu cinstit însă recunoaște Ștefan nici eu n-am fost "înger, îngerașul meu". Când mi-a venit bine la socoteală, i-am smuls Chilia; și mult l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe capul lui. Îl voia viu sau mort; mai cu seamă viu, pentru că dorea să-l cetluiască într-o cușcă și să-l dea prin împărăție, ca orice osmanlâu, scuipându-l pe "Împăratul celei de-a doua Rome", să-l proslăvească pe el, "Marele El Fatih Stăpânul Lumii"... Bașbuzucii, ațâțați de răsplată, scotoceau în draci ascunzătorile, ruinele, răscoleau mormanele de cadavre împuțite în soare... Ce să-ți mai spun? Știi doar cum l-au recunoscut pe împărat... Și gata! După încălțări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la obiceiuri, făcându-le și mai frumoase. Pe la amiaza zilei de 31 decembrie a fiecărui an, în fața primăriei se adunau formațiile, care cu „capre”, care cu „urși”, ”căiuți”, urători, semănători, chiar colinde laice compuse de autori anonimi, în care se proslăvea partidul comunist, ca în felul acesta să se elibereze adeverința de a umbla pe la casele oamenilor. Formațiile se adunau spre ași arăta ce pot iar spectatorii era adevăratul juriu, dar când se auzea de departe formația „ursul de la Dragalina” ori
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]