1,450 matches
-
s-au format în Maritimes, după cucerirea lor de către britanici. Neputând convinge destui imigranți britanici să adere la religia lor,guvernul a hotărât aducerea ( `importarea`) de protestanți din Germania și Elveția pentru a popula regiunea și a echilibra raportul dintre protestanți și romano-catolicii acadieni(2); Acest grup este cunoscut ca Foreign Protestants(3( protestanți străini)); Acest efort s-a dovedit a fi un succes și astăzi. Partea de sud a regiunii Noua Scoție (4)( new scotia), este în majoritate luterană. Acest
Religia în Canada () [Corola-website/Science/319635_a_320964]
-
imigranți britanici să adere la religia lor,guvernul a hotărât aducerea ( `importarea`) de protestanți din Germania și Elveția pentru a popula regiunea și a echilibra raportul dintre protestanți și romano-catolicii acadieni(2); Acest grup este cunoscut ca Foreign Protestants(3( protestanți străini)); Acest efort s-a dovedit a fi un succes și astăzi. Partea de sud a regiunii Noua Scoție (4)( new scotia), este în majoritate luterană. Acest obicei a rămas neschimbat după ceBritanicii au cucerit New France în 1759.; Deși
Religia în Canada () [Corola-website/Science/319635_a_320964]
-
romano-catolicilor, majoritari, acestea au fost abandonate în faîa Revoluîiei Americane; Actul de la Quebec din 1774 a recunoscut drepturile Bisericii Romano-Catolice în Canada de Jos ( lower Canada), pentru a menține francezii-canadieni loiali Marii Britanii. Revoluția Americană a adus un plus major de protestanți în Canada. La începutul secolului XIX în Maritimes și Canada superioară, Biserica Anglicană deținea aceiași poziție ca și în Regatul unit al Marii Britanii și Irlanda. Din această cauză s-au iscat conflicte în Canada engleză, populația nefiind Anglicană. Imigrarea scoțienilor
Religia în Canada () [Corola-website/Science/319635_a_320964]
-
precum și mormoni și penticostali prin imigranții din Statele Unite. Dominarea Canadei de către societatea protestantă si Romano-Catolică a continuat până în sec XX. Până în 1960 mari zone din Canada, aveau restricții cu privire la ceea ce se putea face de Ziua Domnului. Elita era dominată de protestanți, evreii și romano-catolicii fiind excluși. Un process de liberalizare a avut loc după al ii-lea război mondial.Fatis, legile creștine au fost eliminate, inclusiv cele privind homosexualitatea. Politicile privind favorizarea imigrației Creștine au fost deasemenea abolite. Cea mai radicală
Religia în Canada () [Corola-website/Science/319635_a_320964]
-
protestanți. Biserica romano-catolică din Canada e de departe cea mai mare. Cei care au afirmat că nu aparțin nici unei religii reprezintă 16%. Totuși, în Columbia Britanică 35% din populație a afirmat că nu aparțin nici unei religii. Mai mult decât răspunsul protestanților luat împreună. Pentru informații suplimentare despre religia în Canada, vedeți rezultatele recensământului din Canada Majoritatea creștinilor canadieni frecventează Biserica rareori. Trecănd peste observările naționale ale frecvenței religioase precum Proiectul O, o seamă de atitudini globale indică faptul că, în medie
Religia în Canada () [Corola-website/Science/319635_a_320964]
-
a fost puternic dominat în Prusia Regală de-a lungul secolului al XVII-lea, cu excepția Varminei. În jurul anului 1570, erau cel puțin 700 de congregații protestante din Polonia și Lituania, peste 420 au fost reformate și peste 140 erau luterane. Protestanții cuprindeau aproximativ 1/2 din clasa magnaților, 1/4 din alți nobili și orășeni și 1/20 din țărănimea non-ortodoxă. Cea mai mare parte a populației vorbitoare de limbă poloneză a rămas catolică, dar proporția catolicilor s-a diminuat în
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
săi. Termenii pactului propus au îmbunătățit imediat situația Poloniei în regiunea Mării Baltice, iar în acel moemnt a apărut protejarea intereselor pe termen lung ale țării. Tratatul a fost încheiat în 1525 în Cracovia. Starea cavalerilor teutoni a fost trasformată în protestanți, în Ducatul Prusiei sub regele Poloniei și a urmat actul de omagiu al noului duce prusac în Cracovia. În realitate, Casa de Hohenzollern, din care Albert era membru, a fost în mod activ influențată de extinderea teritorială. Motivat de un
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
ul este unul dintre cele trei mari curente existente, în prezent, în creștinism. Termenul „protestant” reprezintă o noțiune generică pentru diverse confesiuni, organizate după ideologii creștine și având structuri ecleziastice proprii. În general, prin confesiuni protestante se înțeleg acele culte care își au rădăcina istorică în reforma religiei romano-catolice, inițiată de Martin Luther, la începutul
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
1906 ca asociație din cadrul Bisericii Olandeze Reformate (Hervormd). VVH-ul a rămas parte a Bisericii Olandeze Reformate (Hervormd), deși a durat în unele locuri zeci de ani până când VVH a fost recunoscut drept parte a Bisericii Reformate (Hervormd). În prezent, protestanții liber-gânditori formează Asociația Protestanților Liber-gânditori din Olanda (în cadrul Bisericii Protestante Olandeze). Alte asociații bisericești liber-gânditoare sunt "Frăția Remonstrantă", "Comunitatea religioasă liber-gânditoare NPB", "Societatea Generală Menonită" și "Liga Zwingli". Protestantismul liber-gânditor modern prezintă similitudini cu umanismul religios. În 2008, protestantismul liber-gânditor
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
Bisericii Olandeze Reformate (Hervormd). VVH-ul a rămas parte a Bisericii Olandeze Reformate (Hervormd), deși a durat în unele locuri zeci de ani până când VVH a fost recunoscut drept parte a Bisericii Reformate (Hervormd). În prezent, protestanții liber-gânditori formează Asociația Protestanților Liber-gânditori din Olanda (în cadrul Bisericii Protestante Olandeze). Alte asociații bisericești liber-gânditoare sunt "Frăția Remonstrantă", "Comunitatea religioasă liber-gânditoare NPB", "Societatea Generală Menonită" și "Liga Zwingli". Protestantismul liber-gânditor modern prezintă similitudini cu umanismul religios. În 2008, protestantismul liber-gânditor a ieșit mult în
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
al Romei este confirmat de unele dovezi pozitive și, totodată, infirmat de dovezi negative. În consecință, unii istorici au pus la îndoială această viziune tradițională a rolului lui Petru în Biserica Romană primară. Totuși, cei mai mulți cercetători, atât catolici, cât și protestanți , cu deosebire cei catolici, conchid că Petru a fost, într-adevăr, martirizat la Roma, în timpul împăratului Nero. În secolul al XVI-lea vechea bazilică Sf. Petru a lui Constantin cel Mare a fost demolată pentru a face loc actualei Bazilici
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
o parte a zidului de incintă și, cu ajutorul inspectorului Clockner din Sibiu, se reabilitează biserica. În anul 1734, sub domnia lui Carol al VI-lea, Împărat Roman, din ținuturile aflate sub dominația Casei de Habsburg au fost deportați în Transilvania protestanții ce trecuseră la confesiunea evanghelică luterană. Deportarea celor peste 800 de persoane, din care în jur de 200 din Carintia, a fost mascată sub denumirea germană de "Transmigration". Aceștia s-au stabilit în trei sate din apropiere de Sibiu: Neppendorf
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
Judecata de Apoi, Dumnezeu judecă toată omenirea ce a trăit vreodată. Cei ce se dovedesc a fi drepți merg în Rai (paradisul permanent) în timp ce condamnații trăiesc Lacul de Foc (tortură permanentă). Biserica Ortodoxă nu învață despre existența Purgatorului. În general protestanții cred în existența sufletului. A credință obișnuită este că sufletul este reînnoit nu la moarte, ci la momentul salvării prin Iisus Hristos, luând în considerație 2 Corinteni 5:17, "Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptura nouă; cele vechi
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
Corinteni 5:17, "Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptura nouă; cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi!" printre alte versete similare. Apoi sufletul reînnoit sau spiritul este primit de Dumnezeu la momentul morții. De aceea, Protestanții nu cred de regulă în ideea de Purgatoriu. Teoria "absenței din trup, și prezent cu Dumnezeu" afirmă că sufletul în clipa morții, imediat devine prezent la sfârșitul timpului, fără a trăi nici o trecere a timpului între ele. Unii identifică această
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
în afara timpului. Alții tot nu consideră asta o validare a teoriei. Aceștia ar spune că Apostolul Pavel nu voia să spună decât faptul că mai degrabă ar vrea să fie prezent cu Dumnezeu decât să trăiască în trupul pământesc. Unii Protestanți mai convenționali susțin credințe similare cu ortodocșii creștini în timp ce Biserica de vârf Anglicană este cunoscută că menține crezuri romano-catolice cu privire la soarta sufletului. Anumiți teologii protestanți consideră că deși atât Vechiul Testament cât și Noul Testament sunt ambigue în ce privește natura sufletului, ținând cont
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
de Ajun, a unui personaj mitologic, Moș Crăciun. Conform legendei, Moș Crăciun ar fi fost adus în Statele Unite de către coloniștii olandezi ce s-au stabilit în New Amsterdam în secolul XVII. Această idee este însă greșită, deoarece imigranții olandezi, fiind protestanți, detestau cultul sfinților, inclusiv cel al Sfântului Nicolae, considerându-l obicei papistaș. „Santa Claus” a fost introdus într-o satiră din 1809 a lui Washington Irving, numită "Knickerbocker History", el inventând legenda conform căreia Santa Claus a fost împrumutat de la
Pom de Crăciun () [Corola-website/Science/296841_a_298170]
-
ieșite din comun: fiind o insulă de latinitate într-o mare slavă, precum și singura țară latină de confesiune creștin-ortodoxă. Există și o importantă minoritate de români catolici (de ambele rituri romană și mai cu seamă unită), precum și comunități de români protestanți, mai ales apartenenți la biserici neoprotestante, ca cea penticostală, baptistă, adventistă, creștină dupa Evanghelie etc. În schimb , marea majoritate a românilor sunt ortodocși (peste 90%). În ciuda diminuării practicii religioase în ultimele generații, avand adânci rădăcini în istoria națiunii și a
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
aderarea Marii Britanii începând de pe 1 ianuarie 1973. Efectele aderării au fost îmbunătățirea calității producției industriale și intensificarea ritmurilor de creștere a productivității muncii. Conflictul din Irlanda de Nord, avându-și rădăcinile din secolul al XVI-lea, era izbucnit de numărul mare de protestanți ce dețineau poziții superioare în administrație și de criză economică în industria textilă și de creșterea șomerilor. În 1967 a fost înființată Asociația de luptă pentru drepturile cetățenești în Irlanda de Nord, care avea ca obiectiv abolirea discriminării religioase. În 1969, guvernul
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
preferată a Inchiziției. Iată ce a scris el: „Biblia nu face referire la Trinitate. . . . Noi ajungem să-l cunoaștem pe Dumnezeu prin Cristos, nu prin conceptele filozofice cu care ne mândrim”. Atitudinea lui Servet a stârnit unele reacții favorabile. Reformatorul protestant Sebastian Franck a scris: „Spaniolul Servet spune în lucrarea sa că Dumnezeu este o singură persoană. Biserica Romano-Catolică susține că există trei persoane în una. Tind să-i dau dreptate spaniolului”. Cu toate acestea, nici Biserica Romano-Catolică, nici cea Protestantă
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
să respingă și alte doctrine bisericești. El considera că folosirea icoanelor în închinare nu este bazată pe Biblie. Prin urmare, la un an și jumătate de la publicarea lucrării De Trinitatis Erroribus, Servet li s-a adresat cu respect catolicilor și protestanților: „Nici nu aprob, nici nu resping în totalitate vreun grup religios. În opinia mea, cu toții au dreptate în anumite privințe, iar în altele greșesc. Cu toate acestea, fiecare vede greșelile celuilalt, dar nu și pe ale sale”. Servet era în
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
tribunal, în timpul discuțiilor cu Calvin, Servet s-a arătat dispus să-și schimbe concepțiile dacă împotrivitorul său îi aducea argumente biblice convingătoare. Dar Calvin nu a reușit. După proces, Servet și-a primit pedeapsa: a fost ars pe rug. De către protestanții. Cu toate că își redusese la tăcere rivalul, Calvin și-a pierdut autoritatea morală. Executarea nedreaptă a lui Servet a stârnit mânia oamenilor de bună-credință din Europa și a constituit un argument important pentru partizanii libertății omului, care susțineau că nici un om
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
contrar tradiției și să cerceteze Scripturile. Deviza lor era sola Scriptura (numai Scriptura). Cei ce au contestat doctrina Trinității — dintre care unii au fost numiți ulterior unitarieni, pentru că se opuneau trinitarienilor — au devenit obiectul persecuțiilor aprige din partea catolicilor și a protestanților deopotrivă. Ei își tipăreau sub pseudonim scrierile, citite pe scară largă, și se ascundeau pentru a scăpa de persecuție. Antitrinitarienii erau, totodată, în linia întâi în lupta pentru toleranță. Unii, cum ar fi teologul spaniol Miguel Servet, au plătit chiar
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
lideri mari, Jonathan Mayhew și Charles Chauncey, ambii implicați în reorientarea colegiului Harvard de la trinitarism la Unitarianism. Alt lider important, William Ellery Channing, numit „Apostolul Unitarianismului”, a murit în anul 1842. El a fost un cleric, purtător de cuvânt al protestanților din Noua Anglie, revoltați împotriva doctrinelor calviniste despre predestinare și corupția omului. Într-o predica din anul 1819 Channing a stabilit doctrinele de baza ale Unitarianismului. Aceasta a condus la formarea Asociației Unitariene Americane, în anul 1825. Exista câteva grupări
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Cartea lui Mormon”. Totuși, abia „la începutul secolului al XVIII-lea ... oamenii au ajuns să se îngrijoreze grav cu privire la masturbare. Atunci a apărut noua isterie cu privire la sexul de unul singur.” Catolicismul și ortodoxia consideră masturbarea drept păcat, în timp ce cei mai mulți dintre protestanți nu o consideră astfel. Profesorul universitar de teologie catolică Charles E. Curran a afirmat „Părinții Bisericii nu spun aproape nimic despre chestiunea simplă a masturbării”. Arthur J. Mielke a formulat astfel viziunea istoricului James Brundage: „tema masturbării și cea a
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
asupra intimității sexuale au observat că „o posibilitate pentru a mărturisi pentru intimitate este poziția pro-natalistă care este centrată pe imperativul de a face copii. Aceasta este poziția tradițională a Bisericii Romano-Catolice, învățătură care are adeziune considerabilă în rândul multor protestanți evanghelici... În această concepție, scopul principal al sexului este procreația... În acest pro-natalism, masturbarea este... greșită, la fel cu contracepția, dar nu există texte clare ale Scripturii cu privire la aceste practici. Interdicția lor se pare că pornește de la învățătură de bază
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]