1,438 matches
-
un Λ și emițând un π. Particulele omega minus au un numar barionic de +1 și o hipersarcină de −2, dându-i o stranietate de −3. Sunt necesare multiple dezintegrări slabe schimbătoare de aroma pentru a se dezintegră într-un proton sau neutron. Modelul ȘU(3) al lui Murray Gell-Mann (numit uneori metodă înoptirii) a prezis existența acestui hiperon precum și masa și faptul că se va supune numai proceselor de dezintegrare slabă. Dovezi experimentale pentru existența să au fost descoperite în
Hiperon () [Corola-website/Science/328887_a_330216]
-
mare de elemente chimice ireductibile. Aparent oportun, pe la începutul secolului al XX-lea, prin diverse experimente cu electromagnetism și radioactivitate, fizicienii au descoperit că așa-numitul „atom indivizibil” este de fapt un conglomerat de diferite particule subatomice (în principal, electroni, protoni și neutroni), care poate exista separat unele de altele. În fapt, în anumite medii extreme, cum ar fi stelele neutronice, temperatura și presiunea extremă împiedică cu totul existența atomilor. Deoarece atomii s-au dovedit a fi divizibili, fizicienii au inventat
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
număr de atomi de hidrogen pe atunci presupus a fi cea mai ușoară particulă l-au condus la concluzia că nucleele de hidrogen sunt particule singulare și un constituent de bază al tuturor nucleelor atomice. El a numit aceste particule protoni. Mai multe experimente ale lui Rutherford au arătat că masele nucleare ale majorității atomilor depășesc pe cel al protonilor pe care îi posedă; el a speculat că acest surplus de masă este compus din niște particule necunoscute, neutre din punct
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
că nucleele de hidrogen sunt particule singulare și un constituent de bază al tuturor nucleelor atomice. El a numit aceste particule protoni. Mai multe experimente ale lui Rutherford au arătat că masele nucleare ale majorității atomilor depășesc pe cel al protonilor pe care îi posedă; el a speculat că acest surplus de masă este compus din niște particule necunoscute, neutre din punct de vedere electric, pe care provizoriu le-a numit „neutroni”. În 1928, Walter Bothe a observat că beriliul emite
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
și, prin măsurarea energiilor particulelor încărcate, el a dedus că radiațiile se compun de fapt din particule neutre electric care nu puteau fi lipsite de masă ca razele gamma, ci trebuia să aibă o masă similară cu cea a unui proton. Chadwick susținea acum că aceste particule sunt neutronii lui Rutherford. Pentru descoperirea neutronului, Chadwick a primit Premiul Nobel în anul 1935. În 1924, Louis de Broglie a avansat ipoteza că toate particule în mișcare—în special particulele subatomice cum ar
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
doi electroni, ca H, se prevede o distorsiune puternică și apariția unor noi stări legate, induse de câmpul laser, așa-numitele "light-induced excited states". În prezența câmpului laser apar fenomene exotice (a căror existență este imposibilă în absența câmpului): un proton poate lega mai mult de doi electroni, creându-se ioni negativi de hidrogen cu sarcină multiplă, relativ stabili. Sunt de așteptat și noi proprietăți ale moleculelor. În câmpuri superintense probabilitatea de ionizare a atomului este modificată în mod contraintuitiv, ducând
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
Radioactivitatea cluster (numită și emisie spontană de ioni grei sau dezintegrare exotică) este un tip de dezintegrare nucleară în care un nucleu părinte cu număr de masă A, având A nucleoni dintre care Z sunt protoni, emite un nucleu (cluster) cu N neutroni și Z protoni, mai greu decât o particulă alfa dar mai ușor decât un fragment de fisiune nucleară. În urma dezintegrării rezultă un nucleu emis (cluster) și un alt nucleu având numărul de masă
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
spontană de ioni grei sau dezintegrare exotică) este un tip de dezintegrare nucleară în care un nucleu părinte cu număr de masă A, având A nucleoni dintre care Z sunt protoni, emite un nucleu (cluster) cu N neutroni și Z protoni, mai greu decât o particulă alfa dar mai ușor decât un fragment de fisiune nucleară. În urma dezintegrării rezultă un nucleu emis (cluster) și un alt nucleu având numărul de masă A = A - A și numărul atomic Z = Z - Z, unde
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
Datele experimentale sunt în concordanță cu valorile prezise. S-a observat un efect de pături puternic: de regulă cel mai scurt timp de înjumătățire este obținut atunci când nucleul fiică are un număr magic de neutroni (N = 126) și/sau de protoni (Z = 82). Radioactivitățile cluster cunoscute până în 2010 sunt: Structura fină în radioactivitatea C a Ra a fost discutată pentru prima dată de către M. Greiner și W. Scheid în 1986. Sspectrometrul supraconductor SOLENO al IPN Orsay a fost folosit începând cu
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
vreun rău. Există mai multe metode pentru prepararea alcoolilor în laborator. Formarea unui alcool secundar prin reducere și hidratare: Industrial, alcoolii se obțin în mai multe feluri. Alcoolii se pot comporta ca acizi slabi, supuși deprotonării. Reacția de cedare a protonilor pentru a produce o sare alcoxidică este făcută fie cu o bază tare, precum hidrură de sodiu sau "n"-butillitiu, fie cu sodiu sau potasiu. Apa este similară în pK cu mulți alcooli, deci cu hidroxid de sodiu apare un
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
de zbor787. Gigantul aeronautic european Airbus a folosit CĂȚIA din 2001. Companiile auto care folosesc CĂȚIA sunt BMW, Porsche, Daimler Chrysler, Audi, Volkswagen, Volvo, Fiat, Gestamp Automocion, Benteler AG, PSA Peugeot Citroën, Renault, Toyota, Honda, Ford, Scania, Hyundai, Škoda Auto, Proton, Tata motors,Mahindra. Goodyear îl folosește pentru proiectarea anvelopelor pentru automobile și aeronave. Toate companiile auto folosesc CĂȚIA pentru structurile mașinii — uși, bară de protecție , etc.— deoarece CĂȚIA este foarte eficientă în crearea suprafețelor și reprezentarea computerizată a suprafețelor. Dassault
Catia () [Corola-website/Science/315350_a_316679]
-
asemenea calitățile de albire ale noului gaz. Carl Wilhelm Scheele a izolat clorul prin reacția piroluzitului (dioxid de mangan, MnO) cu acidul clorhidric (HCl): Clorul face parte din familia halogenilor, grupa 17. Are 7 electroni de valență, 18 neutroni, 17 protoni și 17 electroni. Configurația electronică este: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p5. Deoarece are 7 electroni pe ultimul strat, atomul de clor este instabil și caută un element cu care să se combine pentru a-și forma structura stabilă de 8
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
sarcină, respectiv masă. Totuși, particule elementare încărcate au masa mult mai mică decât masa Planck, pe când sarcina lor este de ordinul sarcinii Planck, și, din nou forțele gravitaționale se pot ignora. De exemplu, forța electrostatică dintre un electron și un proton, care constituie un atom de hidrogen, este de aproape 40 ordine de mărime mai mare decât forța gravitațională dintre ele. poate fi interpretată și în termeni de unități atomice cu forța exprimată în Hartree pe rază Bohr, sarcina în termeni
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
încărcată pozitiv - nucleul - în jurul căruia se mișcă electroni, la diferite distanțe. Notând sarcina cea mai mică, cunoscută, sau sarcina elementară cu e (e>0), s-a stabilit experimental că sarcina electronului este -e, iar sarcina elementară pozitivă este cea a protonului din nucleu (e). Așadar, în orice particulă constituentă a substanțelor, atomi, molecule, există sarcini pozitive și sarcini negative. Dacă particula este neutră, atunci n+ = n-. Deci, în procesul de electrizare, dacă vor fi smulși un număr de electroni, corpul respectiv
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
de un câmp electromagnetic, și nici măcar de fascicule sau raze de particule elementare, ci de particule individuale. Radiația cosmică străbate atmosfera Pământului și ajunge la suprafața sa; intensitatea ei variază mult cu altitudinea. Radiația cosmică primară este formată îndeosebi din protoni și din alte nuclee atomice, lipsite complet de învelișul electronic, precum și din alte particule, și are ca origine procesele interstelare, unde particulele dobândesc energii uriașe (până la 10 megaelectronvolți). Radiația cosmică secundară conține îndeosebi particule elementare: În anii 1900 fizicienii cercetau
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
iar componenta dură este atenuată la jumătate de un ecran de plumb gros de un metru. În 1934 K. Bethe și Walter Heitler au elaborat teoria jerbelor. În 1940 Marcel Schein a dovedit că radiațiile cosmice primare sunt alcătuite din protoni. După anul 1948 s-a descoperit mai întâi existența, alături de cea a protonilor primari, a unor nuclee de diferite elemente (de la heliu până la fier și chiar mai grele), lipsite în întregime de electronii lor. Aceste nuclee se dezintegrează rapid la
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
de un metru. În 1934 K. Bethe și Walter Heitler au elaborat teoria jerbelor. În 1940 Marcel Schein a dovedit că radiațiile cosmice primare sunt alcătuite din protoni. După anul 1948 s-a descoperit mai întâi existența, alături de cea a protonilor primari, a unor nuclee de diferite elemente (de la heliu până la fier și chiar mai grele), lipsite în întregime de electronii lor. Aceste nuclee se dezintegrează rapid la contactul cu atmosfera. Pâna în 1953 se stabilise că intensitatea radiației cosmice crește
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
km, iar zona exterioară se află la o distanță medie de 16.000 km, având o grosime maximă de circa 6.000 km, atât cât raza terestră. Între aceste două zone circulă electroni cu energii de sute de keV și protoni cu energii de zeci de keV, nivelul de radiație fiind de un milion de ori mai mare decât cel al radiației cosmice înregistrale la sol. După apariția marilor acceleratoare de particule, fizica energiilor înalte s-a despărțit de cea a
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
distincție, astfel încât nu mai este evidențiată. Afecțiunile și factorii de risc care predispun la pneumonie includ: fumatul, deficiența imunitară, alcoolismul, boala pulmonară obstructivă cronică, boala renală cronică și boala hepatică. Folosirea medicamentelor pentru atenuarea acidității - cum sunt inhibitorii pompei de protoni sau antagoniștii receptorilor H2 - este asociată cu un risc crescut de pneumonie. Vârsta înaintată predispune, de asemenea, la pneumonie. Bacteriile constituie cea mai frecventă cauză a pneumoniei dobândite în comunitate (PDC), cu "Streptococcus pneumoniae" izolat în aproape 50% dintre cazuri
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
m" sunt aceleași, atunci "m" trebuie să fie diferit, astfel încât electronii să aibă spin opus. este unul din principiile cele mai importante din fizică, în primul rând pentru că cele trei tipuri de particule din care este compusă materia obișnuită — electroni, protoni, și neutroni — i se supun; astfel, toate particulele materiale prezintă comportament de ocupare a spațiului. Principiul de excluziune Pauli susține multe din proprietățile caracteristice ale materiei de la stabilitatea pe scară largă a materiei până la existența tabelului periodic al elementelor. Principiul
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
de sistem ar trebui să fie egală cu opusul său - și singura funcție de undă care satisface această condiție este funcția de undă nulă. Particulele cu funcții de undă antisimetrice se numesc fermioni—și respectă principiul de excluziune Pauli. În afară de electron, proton și neutron, în această categorie se mai înscriu neutrinii și quarkurile (din care sunt formați protonii și neutronii), precum și unii atomi cum ar fi cel de heliu-3. Toți fermionii au spin semiîntreg, adică ei au un impuls unghiular intrinsec a
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
această condiție este funcția de undă nulă. Particulele cu funcții de undă antisimetrice se numesc fermioni—și respectă principiul de excluziune Pauli. În afară de electron, proton și neutron, în această categorie se mai înscriu neutrinii și quarkurile (din care sunt formați protonii și neutronii), precum și unii atomi cum ar fi cel de heliu-3. Toți fermionii au spin semiîntreg, adică ei au un impuls unghiular intrinsec a cărui valoare este formula 1 înmulțită cu un număr semiîntreg (1/2, 3/2, 5/2, etc.
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
a principiului este strucura învelișului electronic al atomilor și felul în care atomii își partajează electronii - de unde varietatea elementelor și compușilor acestora. (Un atom neutru din punct de vedere electric are un număr de electroni legați egal cu cel al protonilor din nucleu. Deoarece electronii sunt fermioni, principiul de excluziune le interzice să ocupe aceeași stare cuantică, astfel electroni trebuie să "se adune unii peste alții" în cadrul unui atom).
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
complet starea. În cele ce urmează, se presupune implicit că acest lucru a fost făcut, iar indicele unic reprezintă de fapt un ansamblu complet de numere cuantice formula 166 care caracterizează în întregime starea staționară. Particulele elementare (cum sunt electronul și protonul) posedă un moment cinetic intrinsec (independent de mișcarea orbitală) numit spin. Mărimea sa este exprimată printr-un "număr cuantic de spin" care poate lua valori nenegative întregi sau semiîntregi: formula 167 Pentru un sistem de spin s, proiecția spinului pe o
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
american în gară, alături de cosmonauți [[Vladimir Dezhurov]] și [[Strekalov Ghennadi]]. Expediția a durat 115 zile, timp în care a fost trimis la forma științifică( [[Spektr]], care a servit că un modul de laborator și de habitat pentru astronauții), printr-un [[Proton (rachete)|Proton rachetă]] și a fost andocat la Mir cu echipamente științifice din Statele Unite și alte țări. Echipajul să întors pe Pamant la bordul lui [[Atlantis]] primul dintre Transfer și [STS [-71]] Mir. Obiectivele principale ale [STS [-71, lansată la
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]