588 matches
-
proces istoric, de modificare a mentalității de veacuri a evreilor (vezi capitolul „Infanticid ritual”). Într-un eseu controversat (Un peuple de solitaires, 1956), Emil Cioran a Întors mănușa pe dos. În stilul său paradoxal, el a transformat viciul În virtute. Proverbiala și ridicola frică a evreilor a devenit „temeritatea și noblețea fricii lor” : „Luptători din vocație - [poporul evreu] e cel mai războinic dintre popoarele civile [...] Confortul limitelor le este străin [evreilor] : Înțelepciunea lor e Înțelepciunea exilului, cea care te Învață cum
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vitejia, c-or să-i rămâie copiii pe drumuri” <endnote id="(263, pp. 172-174)"/>. Cinofobia și licofobia Câinele este cel mai bun prieten al omului. Nu și al evreului. Dimpotrivă. Pentru imaginarul colectiv, frica de câini a evreului a devenit proverbială. În paremiologia populară poloneză, un om fricos este „Curajos ca un evreu În fața câinilor” <endnote id="(70, p. 179)"/>. Dar de unde provine cinofobia de care suferă evreii ? La sfârșitul secolului al XIX-lea, folcloristul bucovinean Dimitrie Dan credea că evreul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
64)"/>. Am văzut că, de regulă, evreul este considerat deștept și că, În imaginarul colectiv, acesta este un stereotip foarte puternic și stabil. Or, În cazul snoavelor care ridiculizează frica evreului, el devine brusc naiv, dacă nu chiar prost. Lașitatea proverbială a evreului Îi anulează inteligența proverbială, transformând-o În opusul ei. Astfel, un clișeu foarte puternic referitor la frica evreului este În stare să răstoarne un alt clișeu puternic, referitor la inteligența acestuia. Iată un mic exemplu, preluat dintr-o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreul este considerat deștept și că, În imaginarul colectiv, acesta este un stereotip foarte puternic și stabil. Or, În cazul snoavelor care ridiculizează frica evreului, el devine brusc naiv, dacă nu chiar prost. Lașitatea proverbială a evreului Îi anulează inteligența proverbială, transformând-o În opusul ei. Astfel, un clișeu foarte puternic referitor la frica evreului este În stare să răstoarne un alt clișeu puternic, referitor la inteligența acestuia. Iată un mic exemplu, preluat dintr-o snoavă versificată de Speranția În 1888
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, vorbind despre viciile evreilor În general (cu referire specială la cei bucovineni), folcloristul D. Dan a observat faptul că evreul s-ar teme de câini (și de lupi, adaug eu) și de arme : „Frica lor proverbială mai ales de câini și de arme a dat naștere la multe anecdote hazlii” <endnote id="(126, p. 7)"/>. În snoava populară prezentată deja mai sus, Pușca jidanului, sunt surprinse ambele fobii. Într-o altă snoavă, un evreu (zaraf sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
condițiile istorice În care a trăit acest popor În diaspora, În ultimele două milenii. Spaima paralizantă de care suferea evreul era un defect „dobândit”, nu „Înnăscut”. Cea mai bună dovadă este faptul că, odată cu dispariția condiționărilor istorice, a dispărut și „proverbiala frică a evreilor”. Faptul că Israelul are astăzi una dintre cele mai puternice și mai eficiente armate din lume este un exemplu concludent. 3. Evreul bun, evreul rău „Evreu bun” vs „jidan rău” O macabră glumă a șovinilor spune că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
adevăr, evreii ortodocși nu au voie să mănânce raci, dar din cu totul alte rațiuni : fiind o „vietate din apă, care nu are aripioare și solzi”, racul este o „spurcăciune” (Leviticul 11, 12). O altă motivație anecdotică se referă la proverbiala frică a evreului de arme : el nu mănâncă raci pentru că sunt „Înarmați” <endnote id="(639, p. 49)"/>. „Interdicția de a mânca porc” și „avariția evreului” sunt două clișee care s-au suprapus, generând proverbe populare rusești de genul : „De ar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Die gerettete Zunge. Geschichte einer Jugend, Carl Hanser Verlag, München, 1977). 326. Dumitru Drăghicescu, Din psihologia poporului român, ediție Îngrijită și note de Elisabeta Simion, Editura Albatros, București, 1996 (prima ediție, 1907). 327. Simetric cu clișeul (aparent) pozitiv referitor la „proverbiala” inteligență a evreului (vezi capitolul „Inteligent, dar viclean”), În mentalitatea tradițională românească a supraviețuit clișeul negativ privind „proverbiala” prostie a sârbului. Așa cum am văzut, pentru român „sârbul e bleod [= prost]”, iar darurile primite de el de la Dumnezeu sunt „tăria și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ediție Îngrijită și note de Elisabeta Simion, Editura Albatros, București, 1996 (prima ediție, 1907). 327. Simetric cu clișeul (aparent) pozitiv referitor la „proverbiala” inteligență a evreului (vezi capitolul „Inteligent, dar viclean”), În mentalitatea tradițională românească a supraviețuit clișeul negativ privind „proverbiala” prostie a sârbului. Așa cum am văzut, pentru român „sârbul e bleod [= prost]”, iar darurile primite de el de la Dumnezeu sunt „tăria și prostia”. Studiind Psichologia poporului român (1907), D. Drăghicescu a ajuns la concluzii similare : „Românul și azi râde de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Însă au dat greș. De ce? Iată răspunsul În raportul de activitate: „Cât despre activizarea IKUF-ului, am Încercat, dar nu avem idișiști (cercetători ai limbii idiș, pesemne, n.n.)”. Mai mult de atât, „IKUF nu are nici sediu deocamdată”. Deci, „0”. Proverbiala atracție pentru bani a evreilor nu s-a dezmințit nici În cazul „...ședințelor săptămânale cu secțiile” deoarece, „...nu am putut angaja la muncă colectivul nou” dar, cu toate acestea, „...am ținut 2 ședințe cu Biroul și 2 cu Comitetul” ceea ce
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
proletcultistă și un alt „neajuns”: „Unele reviste școlare nu cuprindeau nici un material referitor la evenimentele deosebit de importante din viața politică a țării: Conferința Națională a PCR; semicentenarul UTC; aniversarea unui sfert de veac de la proclamarea Republicii”. Dar noroc cu atenția proverbială a cenzorului („La semnalarea noastră, organul de Îndrumare a indicat revistelor citate să includă În sumar materiale cu această tematică”) că altfel foc și, incontrolabil, pară s-ar fi făcut tovii cei burtoși și la fel de gras remunerați, numiți generic „organele
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pentru alții. Observând că „multe dintre acele personalități aproape necunoscute de generațiile tinere, sunt uitate prea lesne și pe nedrept deși au fost unele dintre cele mai mari ale vremurilor trecute”, autorul își asumă, mai presus de orice - un merit proverbial definit cu marea vorbă a lui Iorga - „cine nu uită, merită!” Al. Husar ARGUMENT Marele savant român Henri Coandă folosea adesea o imagine deosebit de sugestivă, aceea a luntrașului care vâslește privind spre drumul parcurs și doar din când în când
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
se ridice măcar un bust, dacă nu o statuie în bronz. În ziua adunării am mers la profesor acasă și l-am adus cu mașina la adunare și am povestit tuturor celor prezenți ceea ce-mi relatase cu modestia lui proverbială... Mă uitam la el și am avut impresia că s-a jenat de faptul că i se scotea în evidență rolul avut în făurirea viitorului nostru ca educatori! Ca urmare a răririi rândurilor noastre, colegul C. Rășcanu ne roagă să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vremea aceea) a Operei Române, m-a chemat În birou alertată. „Doriți o dulceață?“, m-a Întrebat grijuliu secretara, sorbindu-mă din ochi plină de compasiune. „Nu, doar un pahar cu apă“, căci În urgența apelului Îmi uitasem În sală proverbiala sticlă din care beau continuu apă, pentru sănătatea trupului și buna dispoziție generală. „Domnule Șerban, e grav, e foarte grav!“, se lansează pe un ton mai mult dramatic decât liric directoarea Moldoveanu. „Nu mai avem fonduri! Decorul e În construcție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În urmă. Ce conta că mai toate marile case de operă europene, simțind nevoia să atragă un public nou, invitau regizori din teatru și film ca să aducă o viziune proaspătă?! La Met, atât timp cât Pavarotti aducea cu el pe lângă batista sa proverbială o pepinieră de staruri scumpe și cu voci strălucitoare, era liniște și pace și toată lumea era fericită, deși ce se vedea pe scenă era adesea vechi și prăfuit. Au existat și excepții prestigioase, căci au fost chemați, printre alții, artiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu s-a despărțit niciodată definitiv de România și, În ciuda experiențelor amare de dinainte și În special de după Revoluție, cu tot tacâmul de șicane, continui să revin. De ce? Pe nesimțite, din cauza glumei lui Pleșu, mi s-a furișat În minte proverbiala declarație a lui Lăpușneanu: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!“. Ce legătură are cu Întrebarea? Devenit aproape un fel de To be or not to be autohton, citatul Îi sună familiar oricui, chiar dacă i-am uitat contextul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
răceală pe care plăcile de teracotă le transmit palmelor mele și - prin ele, - scurgându-se în el și împrospătându-l, întregului meu corp tânăr, înfierbântat de ardoarea „luptei”, de efortul acelui duel verbal interminabil. * Figura cea mai strașnică pe care proverbiala mea timiditate mi-a făcut-o vreodată a fost aceea de a mă transforma într-un mic... securist. Și asta tocmai în vara care a urmat excluderii mele din UTM și din facultate, când eram mai inocent, o proaspătă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se uită pe fereastră, se mușcă și se bat (nu prea rău însă), după care fac pace, spălându-se unul pe altul cu extraordinară tandrețe... Activitățile lor sunt intense, dar de scurtă durată: aici e poate secretul vitalității lor pisicești proverbiale... * Neavând, din păcate, șoareci, pisicile noastre „vânează” păsări. Adică le pândesc, de la ferestre sau de pe balustrada balconului, de unde cel mare doar o singură dată, dar Gălbenuș de 4-5 ori au căzut în gol, din fericire doar de la înălțimea etajului doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
amuze când, într-o zi, i-am declarat că mă socot al doilea critic bulgar de pe mapamond și din toate timpurile (după Țvetan Todorov, firește). Mi se părea imposibil ca în Bulgaria să existe un critic mai bun decât mine! Proverbiala discreție evreiască nu s-a adeverit întru totul în cazul meu și, astfel, ceva-ceva a răsuflat cu privire la „obârșia” mea cu care nu prea mă puteam mândri. De acest fapt a profitat, cu limba sa ascuțită, Paul Georgescu, care nu m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că, scoțând din comparație orchestra și monumentalitatea scenografiei, spectacolul ieșean putea sta alături de prestigiosul spectacol vienez, mai ales că ambele montări realizate cu mulți ani în urmă se bucură de aprecierile unui public numeros. Excepționala evoluție artistică, devenind de-acum proverbială, a lui Daniel - cum familiar îl numesc toți - a determinat o dăruire exemplară a protagoniștilor, demnă de marile performanțe artistice, pe care spectatorii, care au ignorat meciurile, nu le vor putea uita curând. Omogenitatea distribuției a fost demnă de case
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
în timp câteva secole, Andi nutrea respect față de preocupările deosebite. La el acest simț a respectabilității era contrariat și stânjenit de zâmbetul colegilor mai democrați cărora apariția aceasta cu ștaif le părea caraghioasă. Pe lângă toate Andi avea și însușirile unei proverbiale distracții căreia îi datora risipirea obiectelor ce-i aparțineau: în expediții pierdea mereu șapca, peria de dinți, lingura și furculița sau prosopul care curgeau în urma sa într-un ritm crescendo; până și ceaunul de mămăligă se despărțea tot timpul de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
propriul buzunar. N-are Copos bani de primă, rezolvă antrenorul. Nu poate achita Bădoi apartamentul, sare Răzvan cu 60 000. Credite aprobate imediat, doar cu buletinul, ca la frigidere. Apostolache în variantă vișinie. între nevoile financiare ale clubului și avariția proverbială a patronului, Răzvan echilibrează situația apelînd la propriul buget. Interesul lui e să n-aibă parte de rumori în vestiar, băieți care se gîndesc nu la marcajul în zonă, ci la rata neplătită de la mașină. Se lucrează greu cu nemulțumiții
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
aci țanțoș, aci onctuos, inocent în vițiu și aproape simpatic, Tănase, țăran judecând prin prejudecăți, șleahticii polaci infatuați, hoții de pădure văzuți ca niște pirați, însă cu bun contur. Versificația însăși e focoasă, truculentă, când trebuie cu umor țărănesc apăsat, proverbial. Modelul lui Hasdeu în Ion-vodă cel Cumplit a fost Istoria românilor sub Mihai Viteazul a lui Bălcescu, interpretată în sensul culturii marilor genii. Concepția istorică a autorului e sănătoasă (istoria: pregătire documentară și construcție artistică totdeodată), dar realizarea e dificitară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sufletul omului cu o biserică - nu se poate vorbi de creștinism la Eminescu? Prin această construcție din lemn „cuvioasă, tristă” bate vântul iar „Năuntrul ei pe stâlpi-i, păreți, iconostas / Abia conture triste și umbre au rămas.” Urmerază afirmația devenită proverbială: „Credința zugrăvește icoanele ‘n biserici” și textul continuă: „Și ‘n sufletu-mi pusese poveștile i feerici, / Dar de-ale vieții valuri, de al furtunei pas / Abia conture triste și umbre au mai rămas./ în van mai caut lumea-mi în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
au erupt spre conștient variante noi, unele chiar spectaculoase. Aceste idei se vor adăuga listei realizate. Evaluarea acestor idei este un proces dificil, care necesită multă atenție și răbdare pentru a „dibui” puținele idei strălucite din noianul celor inutile. Uneori proverbialul căutat al acului în carul cu fân constituie o nimica toată pe lângă efortul de a identifica o idee bună dintre cele emise. Să presupunem că la o ședință de brainstorming au fost formulate 300 de idei. Privind foile de hârtie
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]