575 matches
-
schemă de reprezentări, de roluri și reguli de joc specifice. Că identitate geografică, Pariziana ține de Paris, ca identitate socială de clasă aristocraților mondeni. Ca model psihosociologic, ea se deosebește de etnotipul francezului, pe de o parte, si de geotipul provincialului, pe de altă parte. Clișeele cele mai expresive, care revin în caracterizarea identității pariziene sunt frivolitate 95 (cu întreagă gamă de sinonime insouciance, frivolité, instabilité, diletantisme, caprice) și cel de libertate 96, întrebuințate cu sens favorabil și defavorabil. Frivolitatea pariziana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
tradiția aristocratica readaptata de gândirea republicana, are în societatea franceză o importanță aparte, în toate circumstanțele și locurile, si este una dintre trăsăturile de individualizare ale societății pariziene 361. Conversația este la Paris un cod reglementat, astfel încât necunoașterea lui trădează provincialul sau străinul: "Voici cette règle: Ne pas questionner. A Paris, on doit être informé, même quand on ignore tout" [Grasset, p.XVII]. "Artă conversației se definește că cea a disimulării eu-lui", observă R.Muchembled [p.221]. Limbajul parizian s-a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și pe baza infrastructurii educaționale pilonată prin reforma intrucțiunii publice din 1864, asistăm la articularea memoriei naționale românești. Intensificat spre sfârșitul secolului al XIX-lea, procesul de fuzionare a concepțiilor particulare provincial asupra trecuturilor românești într-o unică viziune națională asupra trecutului românesc este complet finalizat până la facerea României Mari în 1918; iii) săvârșirea României Mari în postludiul "Războiului de Întregire a Neamului" a avut ca efect ideologic o bifurcație a naționalismului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
patriotismul. Ediție publicată de Octav Minar. București: Editura Librăriei Soces & Co. S.A. Eliade, M. (1937). De ce cred în biruința legionară. Buna Vestire, Anul I, 17 decembrie 1937, 224. Eliade, M. (1990). Profetism românesc. Vol. I: Itinerariu spiritual. Scrisori către un provincial. Destinul culturii românești; Vol. II: România în eternitate. București: Roza Vânturilor. Giurescu, C.C. (1937). Pentru "Vechea Școală" de istorie. Răspuns D-lui N. Iorga. București. Goga, O. (1927). Mustul care fierbe. București: Imprimeria Statului. Goldiș, V. (1976). Despre problema naționalităților
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pp. 6-26. Yasutomo, D.T. (1993) "The Politicisation of Japan's Post-Cold War Multilateral Diplomacy" în G.L. Curtis (coord.) Japan's Foreign Policy After the Cold War: Coping with Change, East Gate Publishers, Londra, pp. 323-346. Zheng, Y. (1994) "Perforated Sovereignty: Provincial Dynamism and China's Foreign Trade", Pacific Review, pp. 7, 309-321. Zhurkin, V. (1996) "Russia and Germany: From Enemy to Partner? A Contradictory Relationship" în B. Heurlin (coord.) Germany in Europe in the Nineties, Macmillan, Londra, pp. 210-221. Index A
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
destinului poate veni pe neașteptate sau pe nemeritate, oricând. Mă voi strădui, deci, să fiu un sceptic "vaccinat", cu jumătate de normă, atent totuși la slujbă (în dubla sa accepțiune de serviciu și de ritual). 5 ianuarie 2009 Termenul de provincial, astăzi cu o evidentă conotație negativă, peiorativă, nu a fost așa dintotdeauna. În ale sale, celebre, Les Provinciales, epistole scrise unui provincial de către unul dintre prietenii săi, Blaise Pascal punea în discuție - dincolo de disputele teologice și morale - funcția esențială pe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
atent totuși la slujbă (în dubla sa accepțiune de serviciu și de ritual). 5 ianuarie 2009 Termenul de provincial, astăzi cu o evidentă conotație negativă, peiorativă, nu a fost așa dintotdeauna. În ale sale, celebre, Les Provinciales, epistole scrise unui provincial de către unul dintre prietenii săi, Blaise Pascal punea în discuție - dincolo de disputele teologice și morale - funcția esențială pe care și-o asumă provincia: distanța critică și, dacă e cazul, nesupunerea față de autoritatea centrală (fie ea instanță a puterii administrative sau
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
1974. Effects and functions in the evolution of signalling systems. Annual Review of Ecology and Systematics 5:385-417 [327]. Paley, William 1825. The principles of moral and political philosophy. (Works, vol.4) London: Rivington [115, 146]. Pascal, Blaise 1967. The provincial letters. Harmondsworth: Penguin [264]. Passin, Herbert 1942. Tarahumara prevarication; a problem in field method. American Anthropologist 44:235-247 [191, 272]. Patai, Raphael 1987. Druze. Eliade, Mircea, ed., The encyclopedia of religion. Vol.4. New York: Macmillan, pp.503-506 [305]. Patton, Walter
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
noi criterii, cu tendința regrupării finale în jurul unui canon universal. El nu reprezintă încă o realitate critică propriu zisă. Dar nu alta este orientarea actuală în ultimele decenii ale secolului și, mai ales, în cel viitor 19. Doar unii mici provinciali întârziați mai mizează exclusiv doar pe canoanele arondismentului 6 al Parisului. Un fenomen cultural, românesc sau altfel, va fi deci receptat, după împrejurări, pe o latură sau alta, după principiul selectivității receptorului, al criteriilor și canoanelor sale și nu al
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pleiadă de atribute determinând o anumită inadaptabilitate, un idealism transpus în motivul "geniului neînțeles"44. Intelectualul provinciei își asumă rolul cuvenit în procesul general de evoluție a societății, dar din discurs transpare un anumit complex de inferioritate, mai ales când provincialul se raportează la intelectualul capitalei. Într-o situație aparte se încadrează însă intelectualul din provinciile alipite, aflat într-un soi de concurență cu intelectualul "regățean". Ziarul Glasul Bucovinei reacționa, prin vocea moldoveanului Radu Rosetti, la acuzele emise de Nichifor Crainic
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
a se afirma în capitală, eventual desprinzându-se complet de provincia care l-a format. De fapt, cele două opțiuni ale tânărului intelectual au constituit unul dintre subiectele dezbaterii din anchetă. Un singur respondent, scriitorul Camil Petrescu, ar încuraja exodul provincialilor către centru, nu înainte totuși de a locui, măcar câțiva ani, în provincie, căci dacă "în Capitală te informezi, în provincie te cultivi"51. Celelalte voci, dimpotrivă, condamnă la unison tentația faimei pentru care intelectualii aleg calea exodului. Încercarea de
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
anuale stabilite chiar în acest scop57. În opinia lui Eugen Cialîc, exodul se va stopa doar atunci când toate sectoarele vieții vor fi descentralizate, un prim pas în acest sens fiind mutarea universităților din marile orașe la periferii 58. Firește, migrația provincialilor către capitală nu este generalizată, recunoscându-se activitatea unor intelectuali ce au pus bazele unor grupări culturale locale. În aceeași manieră sceptică, Camil Petrescu pune la îndoială necesitatea existenței unor astfel de grupări, dar, dacă totuși acestea ființează, scopul ar
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
doar ziariștii de profesie, ci și alți profesioniști, figuri intelectuale locale ce s-au implicat în orice dezbateri ce priveau viața provinciei. Presa literară a constituit scena culturală de afirmare, în timp ce presa politică sau socială a reprezentat mediul în care provincialii s-au angajat în promovarea diferitelor partide politice. La 1918, conservatorii erau susținuți în Botoșani de avocatul Christian Ciomac prin intermediul gazetei Îndrumarea. Partidul Național Democrat și liderul său, Nicolae Iorga, avea aderenți mai ales printre cadrele didactice. În ziarul Craiu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
a conștiinței morale, ci ca instrument de înălțare spirituală a poporului. Esteticul s-a limitat la ideea națională, iar în consecință, etnicul a vizat numai clasa țărănimii 16. În acest registru se regăsește și explicația faptului că cei mai mulți dintre creatorii provinciali dedicați localismului au rămas până astăzi scriitori fără notorietate, înscriși doar în listele de personalități locale. Un alt curent tradiționalist inițiat la începutul secolului XX, cu continuitate spre deceniile interbelice, este reprezentat de poporanismul promovat de Constantin Stere ce se
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
celor doi critici au parte de evaluări tranșante ce nu sunt generate de proveniența autorului, ci de originalitatea și calitatea operei. Intelectualul periferiei se cantonează într-un tradiționalism desuet ce încadrează localismul creator pe baza căruia se și construiește identitatea provincialului. Din punct de vedere estetic, localismul pare a fi însă singura valoare care i s-ar recunoaște unui sămănătorism întârziat. Explorarea localului și raportarea autorilor nord-moldo-veni la valori ce constituie fundamentul identității naționale în viziune tradiționalistă (satul, țăranul, cultura populară
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
numai unde e mișcare e și spirit, ba și meditație. El nu renunță decât cu greu "să se omoare în provincie", unde totul îi apare întunecat, fără viață, fără perspective. Comarnescu blamează, în același timp, și "năvala satelor" și a provincialilor, în general, în București. Exodul spre capitală al tinerilor este identificat ca factor redutabil de diminuare a valorii provinciei. Dar, dacă pentru cei care visează doar la evadare, provincia e numai un provizorat, pentru ceilalți - provincialii resemnați - capitala adună un
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
năvala satelor" și a provincialilor, în general, în București. Exodul spre capitală al tinerilor este identificat ca factor redutabil de diminuare a valorii provinciei. Dar, dacă pentru cei care visează doar la evadare, provincia e numai un provizorat, pentru ceilalți - provincialii resemnați - capitala adună un mănunchi bogat de tare și stereotipii: Pentru ei, Capitala e un loc de nebunie, de neomenie, de necurmate ispite zadarnice. Acești provinciali consideră pe oaspeții lor bucureșteni un fel de personagii senzaționale și frivole, asemeni eroilor
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pentru cei care visează doar la evadare, provincia e numai un provizorat, pentru ceilalți - provincialii resemnați - capitala adună un mănunchi bogat de tare și stereotipii: Pentru ei, Capitala e un loc de nebunie, de neomenie, de necurmate ispite zadarnice. Acești provinciali consideră pe oaspeții lor bucureșteni un fel de personagii senzaționale și frivole, asemeni eroilor de la cinematograf. Îi privesc pe sub ochi și-i scrutează fără entusiasm. Complexul de inferioritate din sufletul provincialului de acest fel se vădește în numeroase ocazii [...] Complexul
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de nebunie, de neomenie, de necurmate ispite zadarnice. Acești provinciali consideră pe oaspeții lor bucureșteni un fel de personagii senzaționale și frivole, asemeni eroilor de la cinematograf. Îi privesc pe sub ochi și-i scrutează fără entusiasm. Complexul de inferioritate din sufletul provincialului de acest fel se vădește în numeroase ocazii [...] Complexul de superioritate, de suficiență, de îngâmfare nu e totdeauna străin în purtarea și aerele celui venit dela București. În această situație, bazată deopotrivă pe lucruri întemeiate ca și pe exagerări stupide
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Agata, Botoșani, 2006. 29 M. Zaciu, Dicționarul scriitorilor români..., p. 62. 30 Ibidem, p. 188. 31 Ibidem, p. 106. 32 Ibidem, p. 736. 33 Ibidem, p. 234. 34 Ibidem, p. 738. 35 Ibidem, p. 142. 1 Petru Comarnescu, "Calomnii despre provinciali", în Vremea, VII, nr. 341, 1934. Toate citatele următoare se referă la acest articol. Situația absolvenților este realizată doar pe baza certificatelor de absolvire. Atragem atenția că pentru unii ani datele sunt incomplete. În lipsa anuarelor, suma absolventelor este realizată pe
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
o’clock, High-life). Școala, unde se practică favoritismul (Lanțul slăbiciunilor, Un pedagog de școală nouă, Bacalaureat), folosește metode anacronice, de tot râsul. Prost crescuți, copiii sunt răzgâiați și obraznici (D-l Goe, Vizită). Avocați malonești, magistrați influențabili (Justiție, Art. 214), provinciali naivi, dezorientați și țâfnoși (Telegrame), gazetari în goană după senzațional (Boris Sarafoff!...), de tipul lui Caracudi (Reportaj), izmeniți cronicari mondeni (Edgar Bostandaki, din High-life) completează galeria. Nu e nimic „enorm” sau „monstruos” în toată această forfoteală, decât, poate, faptul că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
reluat, perspectiva naratorului omniscient fiind întreruptă de largi pasaje de monolog al personajelor. O lume patriarhală, a arhetipurilor, a supranaturalului, superstiției și fantasticului, este surprinsă în dezintegrarea ei sub presiunea istoriei. Personaje ale „lumii vechi” se strămută într-un citadin provincial politizat, hibrid și adesea absurd sau hilar. Profesorul Eupoteca, devenit șeful unei echipe de lucrători ai primăriei, pare o replică parodică a lui Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda. De altfel, posibile relații intertextuale sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
azi e greu a găsi satisfacții în fraze moarte, din care totuși se poate face o idee despre căldura și îndemînarea omului. Proza nu poate de asemeni suferi comparația cu aceea a lui C. Negruzzi pe care o imită (Fisiologia provincialului în Iași), dar memorialistul are în Ilusii pierdute, unde povestește idila sa juvenilă cu Niceta, fata unui profesor de elină, care îi dăruise o acadea în chip de inimă, pagini de o grațioasă melancolie bonomă. Proza cea mai valoroasă e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e învederat. Trecerea prin Podul Iloaiei este prilej de reverie și sarcasm, biografia lui Scavinschi un pretext de a zugrăvi cu râs amar un bolnav de răul veacului. Romantică este și impertinența tânărului boier din capitală, care, plictisit de curiozitatea provincialilor, îi convoacă și le dă informații despre persoana sa: "Boieri, cucoane și cuconițe! Eu sunt de la Iași. Șed în casă cu chirie în mahalaoa Păcurarii. Trăiesc din venitul unii moșioare ce am. Mă numesc B. B. Am venit aici ca să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e tratat cu zâmbete molierești. Postelnicul Zimbolici e un Arnolphe și Agapița o Agnés. Puțini umoriști români au o mai cristalină "joyeuseté" decât Negruzzi, care în "fiziologiile" lui reia portretul labruyerian, caricîndu-l cu mari pete de coloare în maniera Hogarth: " Provincialul umblă încotoșmănat într-o grozavă șubă de urs; poartă arnăut în coada droșcii înarmat cu un ciubuc încălăfat și lulea ferecată cu argint; șuba de urs, arnăutul și ciubucul sunt cele trei neapărate elemente ale boierului ținutaș; fără ele nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]