3,810 matches
-
râdeau mai sprinteni. De altfel, în fiecare sâmbătă, la șapte seara fix, se adunau la noi prietenii lui pockeriști. Se trăgeau obloanele și bărbații se închideau într-o cameră, unde bunica le mai ducea din când în când cafele, căci proviziile de băutură și le făceau ei singuri, din timp. Soțiile lor se delectau cu nechezolul în bucătăria de jos, râzând din orice, mai cu seamă atunci când își ghiceau în cafea sau în cărți de joc mai uzate, pesemne lepădate de
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
râdeau mai sprinteni.De altfel, în fiecare sâmbătă, la șapte seara fix, se adunau la noi prietenii lui pockeriști. Se trăgeau obloanele și bărbații se închideau într-o cameră, unde bunica le mai ducea din când în când cafele, căci proviziile de băutură și le făceau ei singuri, din timp. Soțiile lor se delectau cu nechezolul în bucătăria de jos, râzând din orice, mai cu seamă atunci când își ghiceau în cafea sau în cărți de joc mai uzate, pesemne lepădate de
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
pentru a o transporta câțiva kilometri? Acasă, bucuria angajării sale a fost sărbătorită cu un pahar rozaliu cu aromă de căpșunică, soiul de viță predominantă în curtea tatălui său. Cum de data aceasta nu a mai uitat să-și facă provizii de cafea, a făcut și câte o cafea, să-și răsfețe părinții care se mulțumeau cu surogatul din orz. - Bine, fata mamii, dar la ora asta mai bem cafea? La noapte o să stăm cu ochii înfipți în tavan. - Lasă, mamă
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347416_a_348745]
-
mai mică urmă de evadare sau de forțare, în afară de piatra care a fost răsturnată din locul ei. Și mai e ceva arhiereule... Acești oameni împreună cu acest Iisus veniseră la Ierusalim cu mâinile goale, fără arme ori unelte, fără cai, fără provizii, fără nici un fel de facilități deci. Așa că pare aproape neverosimil cum au reușit aceștia să fure pe învățătorul lor... Arhiereul Caiafa se încruntă, iar linia buzelor sale subțiri se arcui în jos. Ponțiu Pilat îi observă figura îngrijorată și tremurul
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
cotarca cotarca, cotărci, s.f. (reg.) 1. cosar pentru porumb; coșarca, hambar, patul, porumbar. 42 o viață-n mal* - îmbrățișând stelele sălcia la mal *lut,țină,mal 43 șatra de țigani - în dangătul aramei alai după dric doina bogdan 44 cărând provizii - mușuroiul cârtitei prea greu de urcat Patricia Lidia 45 vântul toamnei deschizând toate porțile - nici un oaspete... 46 drumeț însetat - în adâncul fântânii tot soarele... 47 cumătrele vulpi o iau pe scurtătură - lătrat de ogari Valeria Tamâș Referință Bibliografica: Haiku. 202
HAIKU. 202 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346491_a_347820]
-
dă un farmec special celei mai răsfățate fiice a anului. Furnicile muncesc de dimineața până seara, fără încetare, de parcă zilele ar fi intrat în sac. Păi, cine a văzut vreodată furnici leneșe? Nu, ele sunt harnice și chibzuite. Își socotesc proviziile pentru fiecare zi, gospodine fiind, strâng și pentru vremuri mai grele. Sau, poate, pentru musafirii nepoftiți, greierașii, care adesea le cer din bunătățile lor. Și nu degeaba, chitările acestora au permanent arcușurile unse, căci nu se știe niciodată când se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
dă un farmec special celei mai răsfățate fiice a anului.Furnicile muncesc de dimineața până seara, fără încetare, de parcă zilele ar fi intrat în sac. Păi, cine a văzut vreodată furnici leneșe? Nu, ele sunt harnice și chibzuite. Își socotesc proviziile pentru fiecare zi, gospodine fiind, strâng și pentru vremuri mai grele. Sau, poate, pentru musafirii nepoftiți, greierașii, care adesea le cer din bunătățile lor. Și nu degeaba, chitările acestora au permanent arcușurile unse, căci nu se știe niciodată când se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
lume după pradă veneau peste ei! Se ascundeau până când erau aruncați în praful drumurilor pe care veniseră de către luptătorii viteji ai neamului. Hestia poruncise să se facă tărgi din prăjini de lemn legate de cai pe care să se pună proviziile, copiii, bătrânii și bolnavii. Tinerii și bărbații în putere, înfășurați în blănuri de oaie, conduc turmele de oi, boi, vaci și cai. Din Cetate pornește spre munte o lungă coloană. În frunte animalele mari, să deschidă pârtia, urmate de turmele
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
și bărbații în putere, înfășurați în blănuri de oaie, conduc turmele de oi, boi, vaci și cai. Din Cetate pornește spre munte o lungă coloană. În frunte animalele mari, să deschidă pârtia, urmate de turmele de oi, apoi caii cu proviziile, iar oamenii în putere încheiau coloana. În acele vremuri, zei erau mai aproape de oameni, de nevoile și suferințele lor. Zebeleizis, zeul fulgerelor și tunetelor, ce-și avea sălașul în subteranele muntelui, întruchipat într-un bărbat chipeș, cu barbă neagră și
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
când veniseră câțiva musafiri, cunoscuți ai părintelui său. Băiatul coborâse ca de obicei, scările în spirală, înguste, săpate în piatră, până în adâncul pivniței. Pivnița aceea era mai degrabă o peșteră, ce servise din strămoși celor din neamul său, pentru păstrarea proviziilor și totodată ca ascunzătoare în vremuri de invazii, într-un trecut ce se pierdea în negurile vremii. Locuri de acest fel constituiau un secret al câtorva familii din zonă, bine păzit. Legendele locale pomeneau de de galerii submontane, bine consolidate
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
trecut ce se pierdea în negurile vremii. Locuri de acest fel constituiau un secret al câtorva familii din zonă, bine păzit. Legendele locale pomeneau de de galerii submontane, bine consolidate din veacurile trecute, de către localnici, unde ascundeau cantități însemnate de provizii și totodată și locuri pe unde se retrăgeau în caz de primejdii, reușind să își înfrângă inamicii prin lipsirea de apă și hrană sau atacuri surpriză, obligându-i astfel să se retragă. Cine nu cunoștea bine acele tuneluri nu ar
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
de veste prin sat, în ton sec. Aborda o mină severă, căci tăierea porcului era o treabă nu tocmai amuzantă. Tragică și brutală cum era, nu puteai să renunți la sacrificarea grăsanului dacă vroiai să supraviețuiești cu demnitate anul, cu provizii solide de cârnați, șoric, slănină, caltaboși, jumeri, tobă, carne la borcan și untură. Specialitatea familiei era moagăna, un fel de tobă supradimensionată, fiartă în varză murată, după o rețetă păstrată și transmisă cu sfințenie din tată-n fiu. Nimeni din
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
dar mai aveam de schimbat unul la Medgidia. Hai, coboară bagajele din tren, sări peste linii și fugi la cel de Tulcea, urcă iar bagajele... Aveam de stat în Medgidia aproape douăzeci de minute. Cum pe drum se mai golise provizia de bere, am dat fuga la chioșcul din gară, să ne refacem rezervele lichide până la Tulcea. În gară am găsit pâine caldă, foarte gustoasă și ne-am luat câteva bucăți în plus, să fie, ori pentru mâncat, ori pentru momeală
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
șipci încrucișate, cu vopseaua coșcovită și am făcut o comandă mobilizatoare, de mici și bere rece. Eram mai destinși, dar nerăbdători să părăsim malul cât mai repede, așa că am servit prânzul cu gândul la cele ce vor urma și la proviziile făcute pentru zilele de pescuit. Ne-am îmbarcat pe motonava Muntenia, trasă deja la chei, o navă veche, cu zbaturi și ne-am dus la prova cu bagaj cu tot, să avem în față toată panorama frumuseții traseului și timp
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
început din nou să prindem câte un caras, sau o plătică. In pauză, am servit și prânzul, udat din belșug cu berea care era pe terminate. Sărbătoream evenimentul și așteptam ca a doua zi să primim vizita barcagiului, cu altă provizie de bere și apă de băut, lucru care s-a și întâmplat. Cum nu mai eram obosiți de drum, nici de votcă și de bere, ne-am hotărât să stăm cât de mult vom rezista la pescuitul de noapte. In
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
luat amândoi porția de somn binemeritat. Dimineața, cafeaua era parcă mai delicioasă și sufletul ne era plin de speranța că ziua de sâmbătă va fi mai bogată în pește, decât ziua precedentă. Așteptam cu nerăbdare să vină și barcagiul cu provizia de bere comandată. Asta s-a întâmplat pe la ora zece dimineața. Adusese clienți pe Dunărea Veche și a trecut pe la noi să ne vadă cum ne descurcăm și să ne aprovizioneze, de asemenea, să stabilim plecarea de duminică dimineața. Vaporul
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
degetele prin frunză! Râsul gros al unchiului răsună în ecou deasupra lacului. Apucă flaconul de apă și îi turnă copilului în palme, cu țârâita, un firicel subțire de apă, atât cât să îndepărteze urmele murdăriei. - Trebuie să avem grijă de provizii! - Dar... îmi miroase mâna. - N-are nimic, peștele nu te simte! Sorin oftă. Păi, oricum, se simțea mai ușurat. La pescuit era ca la război, spusese unchiul, și bănuia că la război soldații nu stau să se spele pe mâini
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
dar mai aveam de schimbat unul la Medgidia. Hai, coboară bagajele din tren, sări peste linii și fugi la cel de Tulcea, urcă iar bagajele... Aveam de stat în Medgidia aproape douăzeci de minute. Cum pe drum se mai golise provizia de bere, am dat fuga la chioșcul din gară, să ne refacem rezervele lichide până la Tulcea. În gară am găsit pâine caldă, foarte gustoasă și ne-am luat câteva bucăți în plus, să fie, ori pentru mâncat, ori pentru momeală
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
șipci încrucișate, cu vopseaua coșcovită și am făcut o comandă mobilizatoare, de mici și bere rece. Eram mai destinși, dar nerăbdători să părăsim malul cât mai repede, așa că am servit prânzul cu gândul la cele ce vor urma și la proviziile făcute pentru zilele de pescuit. Ne-am îmbarcat pe motonava Muntenia, trasă deja la chei, o navă veche, cu zbaturi[ Zbat, zbaturi = pală metalică sau din lemn, montată la periferia unei roți, care constituie propulsorul unei nave cu aburi, destinate
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
început din nou să prindem câte un caras, sau o plătică. In pauză, am servit și prânzul, udat din belșug cu berea care era pe terminate. Sărbătoream evenimentul și așteptam ca a doua zi să primim vizita barcagiului, cu altă provizie de bere și apă de băut, lucru care s-a și întâmplat. Cum nu mai eram obosiți de drum, nici de votcă și de bere, ne-am hotărât să stăm cât de mult vom rezista la pescuitul de noapte. In
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
luat amândoi porția de somn binemeritat. Dimineața, cafeaua era parcă mai delicioasă și sufletul ne era plin de speranța că ziua de sâmbătă va fi mai bogată în pește, decât ziua precedentă. Așteptam cu nerăbdare să vină și barcagiul cu provizia de bere comandată. Asta s-a întâmplat pe la ora zece dimineața. Adusese clienți pe Dunărea Veche și a trecut pe la noi să ne vadă cum ne descurcăm și să ne aprovizioneze, de asemenea, să stabilim plecarea de duminică dimineața. Vaporul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
început îndrăznise să o întrebe unde îi dispăruseră borcanele cu zacuscă sau cartofii din sacul cărat de tata, în ultimul timp nici nu se mai străduia să înțeleagă cum de bătrâna era în stare să îi consume în câteva zile proviziile pe câteva săptămâni, sau chiar pe câteva luni. În schimb, îi ceruse mamei să nu îi mai trimită pachete. - Îmi ajung banii pe care îi trimiteți și, oricum, mai mult sunt la cursuri sau în oraș, nu ajung acasă să
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
reci-un ritual de purificare. În Brazilia, la festivitățile din ajunul Anului Nou, localnicii participă la ritualul de omagiere a personajului Iemanja-zeița mării care a ajuns pe pământ pentru a împărtășii oamenilor dragostea - de aceea se lansează pe râurile tuturor proviziilor, bărcuțe de hârtie în care câte o lumânare însoțește imaginea zeiței. Tot în ape sunt aruncate - drept ofrande - crini și trandafiri albi. În Panama, se pare, țara în care tradițiile Anului Nou aduc cel mai mare zgomot de pe planetă: locuitorii
ÎN PREAJMA ANULUI NOU 2017 de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371739_a_373068]
-
văzuse cerul și la experiența lui era sigur de o plimbare plăcută. Mersese până pe Valea Cerbului, voind să se întoarcă repede. Nu era decât un raid de rutină. Știa diverse zone cu ciuperci, le vizita an de an făcându-și provizii pentru sezonul rece. Își pregătise ranița care era ceva mai încăpătoare, comodă, cu baretă de susținere pe șolduri luată de fiecare dată când pleca în pădure la cules. Trecuse de cabana „Gura Diham” în susul ei și în scurtă vreme își
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
pentru a o transporta câțiva kilometri? Acasă, bucuria angajării sale a fost sărbătorită cu un pahar rozaliu cu aromă de căpșunică, soiul de viță predominantă în curtea tatălui său. Cum de data aceasta nu a mai uitat să-și facă provizii de cafea, a făcut și câte o cafea, să-și răsfețe părinții care se mulțumeau cu surogatul din orz. - Bine, fata mamii, dar la ora asta mai bem cafea? La noapte o să stăm cu ochii înfipți în tavan. - Lasă, mamă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]