37,224 matches
-
în epoca lui, adevărurile lui fiind percepute ca o încălcare a bunei cuviințe; Idiotul lui Dostoievski este din altă clasă literară, dar, ca personaj întruchipat, este din familia creată de Aglaja Veterany. Nu înseamnă că sînt de valoare egală, autoarea prozei nu e Dostoievski și Radu Afrim e departe de perfecționsimul lui David Esrig, ei seamănă doar prin ingenuitatea percepției și prin efortul de a arăta fața nevăzută a lumii. În raport cu spectacolele anterioare ale lui Afrim (văzute de mine) acesta are
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
este personajul și ceea ce i se pare că ar fi, ceea ce povestește el și ceea ce trăiește, sfîșiat între ceea ce văd alții în el și ceea ce simte el că este există simultan în cele mai bune momente ale scenariului dramatic (restructurînd proza cu abilitate) întrupat cu profesionalism de o echipă de actori care funcționează împreună. (N-ar trebui să fie o performanță, dar a devenit, prin absența acestui coagulant în foarte multe dintre spectacolele teatrelor profesioniste). Muzica spectacolului nu este adaosul menit
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
întrupat cu profesionalism de o echipă de actori care funcționează împreună. (N-ar trebui să fie o performanță, dar a devenit, prin absența acestui coagulant în foarte multe dintre spectacolele teatrelor profesioniste). Muzica spectacolului nu este adaosul menit să facă proza suportabilă sau atractivă, este un element decisiv în articularea mesajului. Compozițiile Adei Milea nu sînt nici armonioase, nici simpatice, ele transpun într-un alt registru suspinele copilului care fierbe în mămăligă. Antoaneta Zaharia a găsit trăsătura de unire între adult
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
viață, din pricina colosalelor erori de tipar, una, și a unui incendiu care mistuise tipografia Vieții Românești, a doua. Titlul ambelor fusese Pe drumuri de munte, reluat de Streinu în ediția lui din anii ^40, dar și de alții mai tîrziu. Proza lui Hogaș nu este atît de greu de clasat cum s-a crezut. Autorul însuși mărturisește, în prefața la ediția ratată din 1912, a fi vrut să dea un brînci literaturii de călătorie "din drumul obiectiv, didactic și aproape geografic
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
meargă..." Formația literară îl apropie pe Hogaș de scriitorii romantici din cea de a doua generație, cum ar fi Odobescu, care continuau însă o tradiție întemeiată de predecesori ai lor, de la Gr. Alexandrescu la V. Alecsandri. E vorba despre acea proză romantic-Biedermeier care, întorcînd, în general, spatele ficțiunii și, în particular, romanului, cultiva, între altele, memorialul de călătorie ca pe o specie documentar-personală care consta în descrierea, jumătate exactă, jumătate fantezistă, a unor locuri, oameni, obiceiuri, eresuri și pînă la îmbrăcăminte
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
natură a mijloacelor între De la Văratic la Săcu și Cîteva ore la Snagov, după cum nici vechiul Alexandrescu vizitînd mănăstirile din Oltenia nu se află prea departe. Așezarea lui Hogaș în această filieră nu ne poate împiedica să-i remarcăm originalitatea prozei sale de călătorie. Entuziasmul lui Ibrăileanu (mai mult o acoladă prietenească) sau al lui Lovinescu și Streinu o dată trecut, ne rămîne să vedem în Hogaș un scriitor atractiv, care te îmbie nu numai la drumeție, dar și la citit. El
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
comănacul său de tinichea, mai ales după strașnicul chef din chilia în care-și invită oaspetele. Bătălia Pisicuței cu musca e o mostră de epopee burlescă. Măcar acest pasaj merită a fi reprodus pentru a-i refamiliariza pe cititori cu proza lui Hogaș: Nu mă putui totuși opri de a nu mă desfăta o clipă, privind la lupta uriașă ce se încinsese întrea ea și o muscă mare cu spatele lucitoare și verzii care năzuia, numaidecît, să se adăpostească de arșița
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
de exemplu în portretele celor două femei, mamă și fiică, una cu mustăți și ghebă de Quasimodo, alta cu o gușă asemenea unor foale care prefac respirația într-o veritabilă fanfară. Sînt, în cele două memoriale, ca și în cîteva proze publicate separat (Cocoana Marieta etc.), și pagini de o factură mai obiectivă, care ar putea fi citite ca niște nuvele de-sine-stătătoare, cu oarece dialog și atmosferă de tîrg moldovenesc de pe la 1900. Nu e însă nimic în acestea din arta caracteristică
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
în privința eficacității pedepsei capitale. Să amintim aici că Albert Camus se îndoia de eficacitatea ghilotinei cerînd abolirea pedepsei capitale, comutarea ei în muncă silnică. Argumentele prezentate de el în celebrele Reflecții despre ghilotină ar putea fi invocate și în comentariul prozei lui Creangă". În continuare e chemat la bară ca martor autorul Posedaților: „Marii osîndiți din proza lui Dostoievski au șansa mîntuirii. Creangă răpește acestui om orice șansă. Jovialitatea naratorului este o mască absolut impenetrabilă". Concluzia e, să zicem așa, una
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
abolirea pedepsei capitale, comutarea ei în muncă silnică. Argumentele prezentate de el în celebrele Reflecții despre ghilotină ar putea fi invocate și în comentariul prozei lui Creangă". În continuare e chemat la bară ca martor autorul Posedaților: „Marii osîndiți din proza lui Dostoievski au șansa mîntuirii. Creangă răpește acestui om orice șansă. Jovialitatea naratorului este o mască absolut impenetrabilă". Concluzia e, să zicem așa, una estetică: „Citit, în cazul de față, cu seninătate, Creangă își pierde din profunzime". Așa să fie
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
prima»". Ne amintim că, odinioară, Cornel Regman „vîna" cu voluptate asemenea „enormități" ce-i alimentau distinctiva ironie. Noi sîntem înclinați spre toleranță. Sub o privire incredulă, lucrurile spiritului pot luneca ușor în caricatură, poezia se rigidizează și înțepenește în artificiul prozei (există și o poezie a corespondențelor critice, capabilă a se desface, în imprevizibilul său decorativ, precum o coadă de păun. Dar ne putem pune o întrebare: Funcționează oare totdeauna o egalitate între ceea ce a intenționat (a avut în bagajul conștiinței
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
de tensiuni diferite, cum este Documentație despre dinozauri și unde anii sunt exact aceia pe care tocmai i-am trăit, iar eroii din comunul nomenclator, fuziunea finală a temelor saltă miza, propune o morală - în opoziție cu moda ce pretinde prozei absoluta neutralitate a perfectei plictiseli, pe orizontala infinitului și spre pocăința lectorului. Senzaționalul, ca un drept al ficțiunii, un ce detectivistic, simțul acut al mediului, ce poate transfera în exotic și o stradă bucureșteană, dacă nu în mister și te
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
despre difracția luminii la trecerea ei prin două medii cu densitate diferită." Care au drept hotar o linie magică... Acest factor magic, criptic, dat la iveală în străfulgerări, prin fericite întâlniri, va fi cu insistență cultivat, dar, ca și în prozele lui Mircea Eliade, în medii în care purtătorii săi fie nu se dau pe față, fie înșiși n-o știu. De unde punctul general de plecare în cotidian, în faptul divers. Domină mediul: cu voluptate, peisajul insulei Bornholm se schimbă cu
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
Irina Marin Cartea lui Nicolae Oprea Magicul în proza lui V. Voiculescu îmi amintește de culegerile de texte comentate pentru diferite admiteri. Este vorba de o lucrare care propune o metodă riguroasă de abordare a magicului voiculescian (având drept punct de plecare teoria blagiană despre mit și magie din
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
deși în multe cazuri nedreaptă și jignitoare, surprinde totuși cel mai bine condiția cărții de față. Domină aici formulările descriptive, subtilitățile „de bun-simț", aprecieri critice valabile dar catacretice, într-un cuvânt, tot ce ar trebui să afle un elev în legătură cu proza lui Voiculescu și categoria magicului. Cititorul oarecum inițiat, însă, nu are parte de prea multe revelații hermeneutice. Capitolul al doilea atrage atenția în mod deosebit prin aroganța titlului: Natura povestitorului. Lecturi inadecvate. Așadar, avem de-a face cu un capitol
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
falsă, rezultat al distanțării în timp și, prin aceasta, al avantajului de a beneficia de mult mai multe resurse decât predecesorii săi. Recomandarea mea: pentru o perspectivă inedită, mergeți direct la sursă și citiți-l pe Voiculescu în toată magia prozei sale.
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
și eseul "Încrederea în sine." Apariția unui al doilea volum, Eseuri, seria a doua (1844), a întărit impresia că, prin Emerson, țara nouă se împlinea ca viață spirituală. De aici și importanța acestor scrieri în comparație cu ce a urmat, versuri și proză, cu toate că opera sa de poet este, în multe privințe, deschizătoare de drum, iar unele din eseuri trezesc interes prin accentele noi care-l arată mai curând stoic decît încrezător. Rămîne de văzut în ce fel a izbutit Emerson să pledeze
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
părți, afinitățile sunt numeroase, cultura în ansamblu are un cuvînt greu de spus, iar limbajul dispune de o forță modelatoare deloc neglijabilă. Ceea ce nu înseamnă că importanța lui Emerson ar fi mai mică decît am încercat să arătăm. Prin calitățile prozei sale mulți l-au considerat un maestru al genului ideile ce au inspirat-o, asupra cărora a stăruit și datorită impulsurilor primite din America timpului său, s-au constituit mai ușor în acel cadru larg de referință ce face posibilă
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
magician al spiritului: Al.O. Teodoreanu - Păstorel”, apărut În Revista „Epigrama” nr. 28, iunie-august 2004, că la Păstorel Deși scriitor polivalent, cu disponibilități pentru toate genurile literaturii, de la epigrame la teatru și de la aforisme și vorbe de duh la cronici gastronomice, proza este ramura cea mai Împlinită a scrierilor sale. Este destul să amintim că „Hronicul Măscăriciului Vălătuc” a fost premiată de Academia Română În anul 1928, iar În 1937 scriitorul a fost distins cu Premiul Național pentru proză. Referindu-se la „Hronicul
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
duh la cronici gastronomice, proza este ramura cea mai Împlinită a scrierilor sale. Este destul să amintim că „Hronicul Măscăriciului Vălătuc” a fost premiată de Academia Română În anul 1928, iar În 1937 scriitorul a fost distins cu Premiul Național pentru proză. Referindu-se la „Hronicul Măscăriciului Vălătuc”, criticul literar Gheorghe Hrimiuc consideră că, alături de Țiganiada, Amintiri din copilărie, Pseudokinegeticos și Craii de curte veche, aceasta se Înscrie În acele opere singulare „care deschid și, În același timp, Închid un drum posibil
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
drum posibil al unui gen. Fără a contesta justețea celor mai sus citate, invocăm un catren semnat de Păstorel: Unei cititoare Cum toamna e Încântătoare Și viața Îmi apare roză, Mă ierți, frumoasă cititoare Că astăzi nu pot scrie-n proză. text care ne permite să considerăm că, totuși, prefera scrisul În versuri, aleasa inimii sale dovedindu-se a fi „Prințesa Epigrama”, această preferință fiind În deplină concordanță cu firea sa de luptător neînfricat dar și cu idealurile sale care-i
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
-Ai ghicit! Păstorel a realizat și importante - pentru cunoașterea literaturii străine - traduceri, publicate atât În timpul vieții sale dar și după, precum și volumele „Gastronomice” și „De re culinaria” apărute postum. * * * Păstorel: poet, dramaturg, traducător și gastronom Chiar dacă a fost premiat pentru proză, Păstorel s a remarcat din primele texte publicate ca fiind un versificator redutabil. La Început semnează poezii În „Însemnări literare”, iar apoi și În „Viața Românească” alături de nume sonore ale literaturii noastre: Garabet Ibrăileanu, Demostene Botez, Ionel Teodoreanu, Hortensia Papadat-Bengescu
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
semnează poezii În „Însemnări literare”, iar apoi și În „Viața Românească” alături de nume sonore ale literaturii noastre: Garabet Ibrăileanu, Demostene Botez, Ionel Teodoreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Vasile Voiculescu, Otilia Cazimir, Elena Farago, Al. A. Philippide, B. Fundoianu, I. Pilat. Versurile și proza lui vor apărea și În Bilete de papagal, Fapta, Contemporanul, Hiena, Flacăra, Adevărul Literar și Artistic, Țara Noastră, Universul Literar etc. Pretutindeni Împrăștia voie bună, optimism, sete de viață. Până și În război (primul război mondial, În care a fost
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
din Iași. Aceiași „Rodie de aur” va fi și În repertoriul anului 1929 al Teatrului Național din București, sub directoratul lui Liviu Rebreanu. Talentul de dramaturg al lui Păstorel iese În evidență din plin din scrierile sale În versuri și proză, așa cum dovedește chiar dialogul din „Vesela spovedanie” mai sus reprodusă. * * * Păstorel a realizat și importante - pentru cunoașterea literaturii străine - traduceri publicate În timpul vieții sale (1956) și anume „Peripețiile bravului soldat Sveik” de Jaroslav Hasek și „Taras Bulba” de N.V. Gogol
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
În ultimii ani din viață, Păstorel a avut rubrici În publicațiile Magazin, Glasul patriei, La Roumanie nouvelle și La Roumanie d'ajourd'hui. Cronicile lui erau atractive, presărate cu poante, descrieri În imagini alese, sclipitoare, scrise În versuri sau În proză, În limbile română sau franceză. Adeseori cronicile sale gastronomice se dovedeau a fi adevărate poeme. Volumul „Gastronomice”, apărut postum În 1973, Începe cu următoarele: Cercu-mă-voi În cronica pe care M-am Învoit s-o scriu săptămânal Pe lângă sfatul profesional Să
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]