605 matches
-
voix particulier, peut parler vite ou lentement, choisir souvent entre plusieurs intonations, mettre en valeur tel ou tel élément verbal en le faisant préceder d′un silence, en l′accentuant, en allongeant telle ou telle syllabe etc. ” Elementele ce compun prozodia textului dramatic sunt intonația, accentul, cantitatea, cezura, oprirea, pauza, suflul, timbrul vocii, exclamația. Un critic modern, M. Robert Champigny, definește opera dramatică drept un ansamblu de gesturi, dominant verbale, destinate a fi apreciate estetic cu ocazia unei reprezentări scenice („Une
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
fapt, să fie ori un strigăt gutural de bucurie, ură, durere, ori o pagină albă, o tăcere plină de sens - aproape fiecare poet aparținând școlii moderniste spune asta, într-o formă sau alta, de la Mallarme la Archibald MacLeish. Retorica, stilul, prozodia sânt privite fie ca niște falsificări ale sentimentului inițial, fie ca niște substitute, niște "corelative obiective", având oarecum rolul clopoțelului în experimentele lui Pavlov. Refuzul explicit al tehnologizării, ca și un fel de aroganță socială au dus la scăderea catastrofală
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
neoperabil; - nu este economic, necesitând mai mult timp pentru „conversație” decât cel necesar în cazul emiterii verbale a cuvintelor; - nu prezintă „prescurtări” ca limbajul verbal; - nu beneficiază de o bogăție de expresii, de figuri de stil; - nu are elemente de prozodie decât în măsura în care sunt „prelungite” anumite semne; - punctuația este de cele mai multe ori omisă sau înlocuită de expresii faciale considerate corespunzătoare; - fiind legat strâns de concret (de imagine) nu facilitează dezvoltarea gândirii abstracte; - nu are la bază cuvântul ca ,,simbol al simbolurilor
Limbajul mimico-gestual ? avantaje ?i dezavantaje by Mariana P?rc?l?bescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84362_a_85687]
-
Generalul de Divizie Manuel A. Odriá, Care a Coborît din Munți În 1948. Și n-avea nimic de-a face nici cu lumea ei de Lecții de Spaniolă și Reguli de Gramatică. Oare știau nefericitele astea ce Înseamnă Sintaxa ori Prozodia? Sau cine era Rubén Dario? Sau cine a fost poetul Americii? Ea, În schimb, era cel mai delicat produs al Manualului de Bună Creștere al lui Carreno, știa să spună „poftă bună“ cînd vedea pe cineva mîncînd și, lucru Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ușii de la sufragerie și el voia sa intre ca să mănînce și nu putea. Citește mai rar și fără să țipi, Îl Întrerupse profesoara, adăugînd că făcuse grave greșeli de sintaxă, probabil și de ortografie și mai mult ca sigur de prozodie. „Și fiindcă nu ajungea la masă, lacheul a trebuit să meargă să-i aducă un morman de pernuțe și bucătarul, care știa că se uită așa de crunt, i-a pregătit un biban și i-au potrivit bibanului ochii ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
satanice din lume și „făcuse enorm În a mai reteza din ghearele vrăjmașilor lui Christos“. Un oarecare Papus, care avusese prilejul să-i fie În preajmă, Îi va face portretul Într-o manieră care amintește, poate din pricina folosirii majusculelor, de prozodia simboliștilor: „Dacă Îl veți Întîlni vreodată În Viață, mă Îndoiesc că-l veți suspecta de ceva, Întrucît nimic din Ținuta sa nu-i trădează menirea tenebroasă. Corpolent, dinamic, totdeauna cu un surîs pe buze, cu barba În formă de potcoavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de stânga "Zgary", se interferează armonios sau dimpotrivă cu tema și complexul culpabilității morale ce naște, paradoxal, atitudinea eroic-stoică, valabilă în ordinea abstractă. În comparație cu poeziile de început, în versurile din Trei ierni și Salvarea, este lesne vizibil un progres spre prozodia economicoasă, clasicizantă, în care predomină imagistica, în detrimentul metaforei, guvernată de contextul naturii cosmice, monumentale. Stilul alunecă pe nesimțite spre oralitate, obiectivarea trăirii lirice îmbinându-se cu reflexivitatea pronunțată și distanțarea ironică, purificată de sonoritățile patetice, sporind astfel densitatea comunicării în
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
practicarea unei forme fixe de poezie poate fi omologată - în cazul său - mai curând ca o performanță rebusistică decât ca o predilecție firească pentru un mod de exprimare. Autorul - ne sugerează propriile lui texte - se chinuiește să respecte cu strictețe prozodia sonetului. El pare pedepsit de cineva să nu comunice cu cititorii decât prin intermediul celor 14 versuri. Indiferent dacă este exuberant sau visător, duios sau sarcastic, Adrian Munteanu își obligă discursul să ia mereu aceeași formă. Dacă măcar unul dintre sonetele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
avem vaga bănuială că el nu se va ține de cuvânt. Limba de lemn a poeziei Autor de sonete și glose, Vasile Mustață respectă cu strictețe regulile acestor vechi forme fixe de poezie. Din strădania lui rezultă poeme cu o prozodie impecabilă, dar lipsite de poezie. Ele creează impresia că autorul nu are de fapt nimic de spus și că și-a făcut un scop în sine din ordonarea geometrică a cuvintelor. Este și cazul sonetelor și gloselor din volumul Ideograme
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
satanice din lume și „făcuse enorm În a mai reteza din ghearele vrăjmașilor lui Christos“. Un oarecare Papus, care avusese prilejul să‑i fie În preajmă, Îi va face portretul Într‑o manieră care amintește, poate din pricina folosirii majusculelor, de prozodia simboliștilor: „Dacă Îl veți Întâlni vreodată În Viață, mă Îndoiesc că‑l veți suspecta de ceva, Întrucât nimic din Ținuta sa nu‑i trădează menirea tenebroasă. Corpolent, dinamic, totdeauna cu un surâs pe buze, cu barba În formă de potcoavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o simplifice până la un sistem redus de funcțiuni ale discursului. Se vorbește despre limba naivă "îngerească", a lui Rimbaud, despre lipsa de șir și despre ritmurile ei împrumutate jocurilor de copii. În realitate, suntem în fața unei limbi și-a unei prozodii deduse prin abstragere; în fața unei elaborări conștiente în vederea notării inefabilului. * O dată stăpân pe metoda lui, Rimbaud - asemănător și în această privință cu omul de știință - își propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobândite. Își propune să prevadă și chiar să revadă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vedere condițiile metodologice ale raționamentului, rigoarea și eficacitatea algoritmelor. Poziția singulară a lui Edgar Poe printre poeți se datorește, credem, tocmai acestei facultăți de a-și apropria o problemă născândă de critică generală, de-a o traduce în termeni de prozodie și de-a o rezolva în felul lui. punde unui moment mai dezvoltat al conștiinței critice. O prelungește pe cea a lui Edgar Poe, la fel cum gândirea axiomatică și cercetările globale ale geometrilor din preajma lui 1900 completează simplele preocupări
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe care carnavalul le scoate la mezat o aia hîrșită În toate secretele, unsă cu toate alifiile, o fată bătrînă, fardată strident, cu degetele pline de inele și cu pieptul plin de lanțuri din argint, ...dar poetă. Stăpînind toate secretele prozodiei, metricii, toate tehnicile facerii și desfacerii unui poem. Pe această poetă nebună, doar pe aceasta vreau să o tai cu ferăstrăul În două jumătăți. O parte să o păstrez pentru poezie, o parte să o țin pentru atunci cînd vor
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ideală, cu cât poemele sale reflectă amprenta apriorică a poporului respectiv. Factorii care converg într-un poem pentru a realiza armonia, "un organism viu ca natura" (Kant), sunt logica internă a ideii poetice, a discursului liric și organizarea perfectă a prozodiei. Logica internă Coerența ideatică a unei poezii, dar și a oricărei opere de artă, este decisivă pentru receptare. Fuga, aglomerarea de idei și imagini care nu polarizează către un sens unitar, sens rezultat fie al unui mers linear, sau al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dezordine și impuritate la antipoezie, "mlaștina" prevestită de Eminescu. Totul are loc cu perfectă logică internă a înlănțuirii fenomenelor în evoluția spiritualității și culturii universale. Astfel, nu este simplu hazard că acum are loc invazia predominantă a unei versificări fără prozodie și chiar fără idei, un amalgam inform, incoerent de cuvinte mari cărora cititorul ar trebui să le găsească coerență, un sens; iar dacă nu, poezia este cu atât mai profundă, indescifrabilă și deci mai superioară... Faptul este în perfectă concordanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
arhitectura ideală a unui poem pornește și se dezvoltă de la o cvadratură a cercului. De astă dată, însă, rezolvabilă la modul care definește esența și axiologia poeziei. Un poem are două componente: pe de o parte, ideatica, pe de alta, prozodia, pe structura căreia se dezvoltă ideea poetică. Ideatica este cercul, universul conceptual al unei poezii, care, trebuie să aibă o desăvârșită logică internă, coerența să fie perfectă precum a unui cerc. Iar prozodia, asemenea pătratului din geometrie, trebuie să rezolva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de o parte, ideatica, pe de alta, prozodia, pe structura căreia se dezvoltă ideea poetică. Ideatica este cercul, universul conceptual al unei poezii, care, trebuie să aibă o desăvârșită logică internă, coerența să fie perfectă precum a unui cerc. Iar prozodia, asemenea pătratului din geometrie, trebuie să rezolva la modul ideal armonia care face perceptibilă ideea poetică: figuri de stil, ritm, măsură, rimă. Amintim de asemenea formele prozodice fixe: sonetul, terțina, rondelul, glossa, catrenul, robaiyatul persan, gazelul, monorima, pentagrama. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
scopul dirijării pe partea dreaptă a razelor soarelui și acțiunii lor în nopțile de ianuarie, romburile albe pentru respingerea coșmarurilor provocate de Luna care își găsise sălaș chiar în cuibul părăsit de pe stâlpul din fața casei, multicolorele din clasa Ginseng, contra prozodiei, lichidul roșu aprins, câte trei picături pe zi după mese, în lapte, anti Parkinson, morcovii pentru văz, coaja de salcie pentru auz, mătasea broaștei și ceaiul de tătăneasă, aloea, uleiul de măsline, gălbenușul de ou pentru menținerea trupului în poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unde veni și moda curentelor în artă? De la esteticienii viitorului, de bună seamă, care trebuiau neîntârziat puși în ghips și, la fel, moda cenaclurilor literare, a sectelor de prozatori postmoderniști, futuriștilor, scientiștilor și a altor scursuri din ploaia diluviană a prozodiei. Așaaaa! Șobolanii se refugiau în găurile lor construite pe ruinele celor vechi, fără a mai mișuna prin dedesubturile lumii, ca și cum depresia poeților îi lovise și pe ei. Stăteau ore, zile, luni, în găuri adunați mai mulți sau solitari, punând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
2278 Prinde 2289 P Protestez [MIXTE] 2254 zălog, praznic, atlaz, orz, iezer 2259 adorez zugrav 2261 subțietate subțietăți cusur * subțire 2269 pupăză teafăr bucate măsoriște * Râmnic (de la Ramnus) 2291 a întruluca (tărlă-turlă) 114 {EminescuOpXV 115-136} {EminescuOpXV 137} ARTE. ARTA LITERARĂ. PROZODIE ARTE. ARTA LITERARĂ ["ARTA: UN ACT DE VOLIȚIUNE... "] 2275B Arta: un act de volițiune suprimat, trecut prin sita inteligenței, răcit prin precepte de gust și de echilibru - tradus în opera de artă. ["NU TE ARĂTA LOR"] 2257 Ca artist sau
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
anii ’20 în Contimporanul lui Vinea („Dragoste falită“, „Idilă“ ș.a.) confirmă, cu asupra de măsură, această întîlnire. Pe de altă parte, sintaxa minulesciană rămîne una cvasitradițională: s-a observat de la început faptul că mimul Minulescu „maschează” sub forma verslibrismului o prozodie clasică, alexandrină, similară celei a pașoptiștilor munteni, prin puneri în pagină improvizatorice: rimele devin astfel interioare, încorporate ritmului acestui discurs paradoxal-grandilocvent, afectiv, spumos ca o șampanie franțuzească bine agitată. Destructurarea sintactică nu afectează nici pseudosimbolismul bonom al simulantului Minulescu, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fenomenul Dada), și publicate mai tîrziu în volumul Priveliști (1930), ca un omagiu adus limbii române de exilatul francez, mărturisesc - dincolo de ironia și umorul caustic al atitudinii - despre o extrem de acută angoasă a provinciei. Scrise, aproape toate, într-o impecabilă prozodie clasică (autorul a pledat în numeroase ocazii pentru un clasicism modern...), ele sînt - ca și prozele lui Călugăru - ecorșeuri expresioniste ale unor locuri „unde nu s-a întîmplat nimic”, obiecte poetice autonome, realizate după sintaxa amintirii (prefața „Cîteva cuvinte pădurețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai rămas decît aromele crepusculare și imaginile agreste, tematica (întoarsă pe dos) și „carcasa” prozodică a unei umanități alienate, reificate. Această „carcasă” clasicizantă îl determină însă pe criticul Mircea Martin să aprecieze că insurgența lui Fundoianu se oprește la nivelul prozodiei, operînd exclusiv la nivelul conținuturilor (și al formei conținuturilor). „Aristocrat al revoltei”, Fondane a rămas un adept al „organicismului” și al disciplinei formale, al unui „nou clasicism”, susținut în numeroase articole și eseuri, un adversar al anarhiei formale, chiar dacă apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se intră cu greu, pentru că așa cum observa Mihai Batog - Bujeniță despre autor: „Nu cred că va fi printre epigramiștii ce se vor preda în școală, presupunând că asta se va întâmpla vreodată. Însă abordarea genului, poezie fixă, în care dificultatea prozodiei este una minoră în comparație cu aceea a construcției poetice care trebuie să rezolve în numai patru versuri, cu minimum de cuvinte și cu maximum de claritate deci, prezentarea și dezvoltarea subiectului, iar apoi și întorsătura care să creeze poanta, nu este
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
Dar nu numai! Prin eforturi, chinuri și o muncă sisifică despre care, spre cinstea domniei sale, nu a pomenit niciodată, a reușit în timp foarte scurt, practic doar trei ani, să aducă în jurul vetrei din care izvorăște căldura rimei și a prozodiei oameni, așa cum am spus aflați în cele mai diverse medii profesionale sau la sute de kilometri depărtare, oameni care de altfel nu ar fi știut niciodată unii de alții. Iar acum participă împreună la un eveniment cultural pe care istoria
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]