609 matches
-
Ea a stabilit norme obligatorii de ritm, rimă, măsură pentru poeții clasici, În anumite perioade de manifestare a unor curente literare. Nu e o noutate, dacă se afirmă, că respectarea acestor norme, a făcut din textele poetice remarcabile, ceva memorabil. Prozodia, versificația s-au impus prin: 1. versul este un rând dintr-o poezie, cu respectarea regulilor referitoare la ritm, rimă și măsură. Acesta este versul clasic. In afara acestui tip de vers, mai există: a) versul liber, un vers care
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
perfecte, ci mai ales prin repetiția obsedantă a unor cuvinte, a anumitor vocale sau a refrenului. Prin toate acestea, simbolismul este un curent literar exclusiv poetic. Pentru crearea sugestiei, simboliștii folosesc adeseori versul liber, pentru că acesta exprimă, nestingherit de rigorile prozodiei, mișcările intime ale sentimentului poetic (muzica interioară); Paul Verlaine spune: „Muzica Înainte de toate". Simboliștii au predilecție pentru anumite teme și motive: iubirea, nevroza, târgul provincial, ca element al izolării, natura, ca loc al corespondențelor. Reprezentanții de seamă ai curentului simbolist
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pe calea ce-ai deschis / N-oi merge niciodată...”) este un fonetism popular folosit de poet pentru a sugera atmosfera terestră, lumea din care vine fata de Împărat, cu limbajul ei concret senzorial. În același timp se explică și prin prozodie. „Dară” are două silabe, putând fi rostite fără un accent, În timp ce „dar” are o singură silabă, trebuind să fie rostită accentuat, ceea ce nu corespunde intențiilor prozodice. În versul „Dar ce frumoasă se făcu...”, „dar” are locul lui bine precizat. „arz
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
neoperabil; - nu este economic, necesitând mai mult timp pentru „conversație” decât cel necesar în cazul emiterii verbale a cuvintelor; - nu prezintă „prescurtări” ca limbajul verbal; - nu beneficiază de o bogăție de expresii, de figuri de stil; - nu are elemente de prozodie decât în măsura în care sunt „prelungite” anumite semne; - punctuația este de cele mai multe ori omisă sau înlocuită de expresii faciale considerate corespunzătoare; - fiind legat strâns de concret (de imagine) nu facilitează dezvoltarea gândirii abstracte; - nu are la bază cuvântul ca ,,simbol al simbolurilor
Limbajul mimico-gestual ? avantaje ?i dezavantaje by Mariana P?rc?l?bescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84362_a_85687]
-
gestuale următoarele caracteristici: • stricta codificare (sau caracterul non aleator); • dependența de o comunitate socio-culturală (fiecare cultură are propriile sale norme de interacțiune, norme interiorizate prin socializare); • integrarea într-un sistem plurinivelar (implicând utilizarea spațiului și a timpului, precum și ,,parakinezica" sau prozodia gesturilor: intensitate, amplitudine, durată, flux); • contextualizarea (semnificația nu decurge din gestul în sine, ci din situația de comunicare)16. În anii '60 ai secolului trecut s-a înregistrat ceea ce Mark L. Knapp și Judith A. Hall (2002) numesc o ,,explozie
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Sacontala de Kalidasa. C. Cosco publică frumoase versuri prin reviste, ca și Roza Covrig. Șt. Cruceanu plânge cu emoționante Lacrimi; Maria Cunțan are o grație tandră și tristă. A.C. Cuza are un spirit mușcător. Davidescu și-a jurat să întinerească prozodia. Traian Demetrescu a avut o sensibilitate ascuțită și maladivă care s-a concentrat în strofele din Senzitive, cu toată acea melancolie pe care o mai exprimă carp sau Cruceanu. Al. Gh. Doinaru, născut în 1882, la Tescani, are deja un
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sau o serie de volume consacrate în întregime clasificărilor tipologice (v. Bibliografia specială de la sfîrșitul acestui capitol). 166 Cf. DSL, p. 71. 167 V. și http://www.unicaen.fr/typo langues. V. și André Martinet, Elemente de lingvistică generală, cap. III. Prozodia, traducere și adaptare la limba română de Paul Miclău, Editura Științifică, București, 1970, pp. 114-129. 168 Preluate din Reinhard Sternemann și Karl Gutschmidt, Einführung în die vergleichende Sprachwissenschaft, Akademie-Verlag, Berlin, 1989, p. 81. 169 Pe lînga exemplele proprii, s-au
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
voix particulier, peut parler vite ou lentement, choisir souvent entre plusieurs intonations, mettre en valeur tel ou tel élément verbal en le faisant préceder d′un silence, en l′accentuant, en allongeant telle ou telle syllabe etc. ” Elementele ce compun prozodia textului dramatic sunt intonația, accentul, cantitatea, cezura, oprirea, pauza, suflul, timbrul vocii, exclamația. Un critic modern, M. Robert Champigny, definește opera dramatică drept un ansamblu de gesturi, dominant verbale, destinate a fi apreciate estetic cu ocazia unei reprezentări scenice („Une
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
în exigențe. Accesibilitatea e cuvântul de ordine. Ciudat, nu-i așa, când există atâtea poeme mari, pe care nu le pricepi de la prima lectură. Nici rigoarea formală nu e bine cântărită. Criticii nu o remarcă, fiindcă nu sunt pregătiți pentru prozodie. Criticii universitari, însă, sunt. Mai sunt controverse privind abordarea teoriei în critica universitară britanică. E vorba de pragmatismul tipic britanic (știut și ca empirism): să lăsăm ideile mari și să ne ocupăm de textul imediat. Evident, ideile mari sunt în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
temele credinței nu sunt compatibile cu arta. Însuși Boileau sfătuiește pe scriitori, în Arta poetică, să nu atingă aceste teme ca să nu facă „Din Dumnezeul adevărului, Dumnezeul minciunii”. Dar de la respectul acesta bizar, pe care îl recomanda faimosul dogmatist al prozodiei, s-a ajuns astăzi la disprețul și la ura perversă a neopăgânilor. în opoziție cu orice disciplină morală, continuă Charly Clerc, Elada acestor poeți și romancieri e o țară imaginară, unde senzualitatea perversă și viciile se pot ornamenta cu rafinament
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sau a III-a (ex: la întrebarea “vrei apă?” copilul răspunde “dă-i băiatului apă” sau “Marina vrea apă”). - repetă uneori cuvinte ce imediat le aud (ecolalie imediată) sau după un interval de timp (ecolalie întârziată); - există de asemenea o prozodie, o melodicitate particulară, adică intonația cu care sunt pronunțate cuvintele este deosebită, ei răspund la întrebări menținând caracteristicile intonației. Nu-și pot exprima emoțiile prin tonul vocii. Vorbirea are o notă de pedanterie accentuată; - pot folosi aprecieri sau un limbaj
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
atenție la vocabular: poezia nu prezintă, nu relatează, nu povestește, ci sugerează; (!!) nu vom opera cu noțiunea de „idei principale”, ci „sentimente exprimate, sugerate, dezvăluite” etc.; excepție fac: balada, legenda; - lirismul rezultă din: 1. modalități de expresie; 2. elemente de prozodie; 3. afectivitatea exprimată, etc.;lirismul poate fi: 1. obiectiv (confesiv); 2. impersonal (necofesiv); - versificația este elementul definitoriu (chiar dacă apare și în genul epic sau dramatic); ea este cerută de spontaneitatea și intensitatea sentimentului; - simbolul și metafora predomină; evident alături de alte
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
lor mai puternic, stihuitorul întocmește (compilează) o retorică pe care o ilustrează cu versuri proprii. Stihurile au fost scrise ca să zugrăvească patimile sufletului, retorica a fost învățată (furată)! de la ochii preacinstitei doamne. Erosul provoacă, așadar, nu numai poezia, dar și prozodia". Pentru Conachi și comilitonii săi erosul este cauza și temeiul poeziei. În fapt, cel care a scris Visul amoriului, "slujind iubirea, înțelegea să slujească poezia" (E.S.). Sînt rezumate de către Eugen Simion regulele stihurghiriei și noima prozodiei propuse de Conachi: "Retorica
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
numai poezia, dar și prozodia". Pentru Conachi și comilitonii săi erosul este cauza și temeiul poeziei. În fapt, cel care a scris Visul amoriului, "slujind iubirea, înțelegea să slujească poezia" (E.S.). Sînt rezumate de către Eugen Simion regulele stihurghiriei și noima prozodiei propuse de Conachi: "Retorica poeziei se confundă, la 1820, cu retorica erosului. Figurile erosului exprimă disponibilitățile și formele sensibilității omului. Gîndirea, reveria, fantezia lui trec prin acest teritoriu unde bucuria e fructul durerii. Un spațiu pe care Anton Pann îl
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
anume suflet total ne apare astăzi naivă și provizorie. [...] Poziția singulară a lui Edgar Poe printre poeți se datoreaza credem, tocmai acestei facultăți de a-si apropria o problemă născânda de critică generală, de-a o traduce în termeni de prozodii și de-a o rezolvă în felul lui11. Deși comentariul barbian este cât se poate de elocvent și de clar, dorim să subliniem că respingerea conceptului poesc de poezie, al cărui domeniu ar fi Sufletul total, ca "idealista", reia, de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
s-a simplifice până la un sistem redus defuncțiuni ale discursului. Se vorbește despre limba naivă "îngereasca", a lui Rimbaud, despre lipsa de șir și despre ritmurile ei împrumutate jocurilor de copii. În realitate, suntem în fața unei limbi și-a unei prozodii deduse prin abstragere; în fața unei elaborări conștiente în vederea notării inefabilului 71. Pentru demonstrația pe care am încercat-o în aceste pagini, următorul paragraf ni se pare de maximă importanță, pentru ca, în final, Ion Barbu (re)face legătura cu Edgar Poe
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
propensity of mân to define the indefineable". Trebuie să spunem însă că Edgar Poe nu dezvolta o teorie sistematică a limbajului poetic, "The Raționale of Verse", fiind doar o contribuție notabilă, dar, din multe puncte de vedere, discutabila, la teoria prozodiei. 37 Ion Barbu, "Legendă și somnul în poezia lui Blaga", în Versuri și proza, 1984, p. 171. 38 Henri Bergson, "Le rire", în Oeuvres, 1970, p. 405. 39 Henri Bergson, "L'évolution créatrice", în Oeuvres, 1970, p. 519: "Rompre avec
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
aceleași argumente ca pentru apărarea poeziei. Folosită cu discernământ, proza ritmică ne silește să înțelegem mai bine textul ; ea subliniază; ea contribuie la închegarea frazei ; permite stabilirea unor gradații, sugerează comparații ; în sfârșit, ea organizează exprimarea ; iar organizare înseamnă artă. Prozodia, sau metrica, e un subiect care, de-a lungul secolelor, a fost studiat într-un număr enorm de lucrări. S-ar putea crede că tot ce avem de făcut astăzi este doar să cercetăm noile specimene metrice și să extindem
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
realitate însă bazele și criteriile principale ale metricii sunt încă nesigure; 220 și mai putem găsi chiar și în tratatele clasice un număr uimitor de mare de sofisme și o terminologie confuză sau labilă. Lucrarea History of English Prosody (Istoria prozodiei engleze} a lui Saintsbury, care în domeniul ei încă n-a fost depășită sau egalată, e clădită pe baze teoretice vagi, complet nedefinite. In ciudatul lui empirism, Saintsbury este chiar mândru de refuzul lui de a defini sau măcar de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Rusia. (d) În raport cu obiectivele studiului de față, va fi suficient să analizăm numai principalele tipuri de teorii despre metru fără să ne ocupăm de distincțiile subtile sau de teoriile cu caracter mixt. Cei mai vechi tip poate fi numit teoria prozodiei "grafice", teorie pe care o găsim în manualele Renașterii. Ea lucrează cu semne grafice reprezentând silabe lungi și scurte, care în engleză de obicei corespund silabelor accentuate și neaccentuate. în general, prozodiștii adepți ai teoriei grafice încearcă să întocmească scheme
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în silabe, accentuale și cantitative nu este numai incompletă dar chiar și derutantă. De exemplu, în poezia epică sârbo-croată și fiindcă cele trei principii - silabismul, cantitatea și accentul - își au toate roiul lor. Cercetările moderne au arătat că, în practică, prozodia latină pe care o consideram pur cantitativă era considerabil modificată datorită atenției acordate accentului și lungimii cuvintelor. *45 Limbile se deosebesc în funcție de elementul care stă la baza ritmului lor. Engleza este vădit caracterizată de accent, cantitatea fiind subordonată acestuia; de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
versificație au fost înlocuite prin alte sisteme, nu suntem îndreptățiți să vorbim de "progres" sau să condamnăm vechile sisteme ca stângace, ca simple faze intermediare spre sistemele stabilite mai târziu. În limba rusă a dominat mult timp silabismul, în cehă, prozodia cantitativă, întreaga istorie a versificației engleze de la Chaucer la Surrey ar putea fi revoluționată dacă s-ar recunoaște că poeți ca Lydgate, Hawes și Skelton n-au scris versuri imperfecte, ci au urmat unele convenții proprii. *46 S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
complexă, încât necesită o exegeză, exegeză care, de altfel, merită să fie făcută. Această complexitate o putem găsi la un singur nivel sau la mai multe nivele. La Hopkins, complexitatea ține în primul rând de construcția frazei, de sintaxă, de prozodie ; complexitatea o putem, întâlni, de asemenea, ia nivelul imagisticii, sau ai tematicii, sau la nivelul atmosferei sau al intrigii : operele de o valoare deosebită sunt complexe în aceste straturi superioare. Prin diversitatea materialului unei opere literare înțelegem mai ales ideile
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
scrierilor unuia și aceluiași autor dacă studiem așa cum a studiat Clemen *20 de pildă, evoluția imagisticii la Shakespeare, sau se poate face pentru o perioadă sau pentru o întreagă literatură națională. Cărți ea acelea ale lui George Saintsbury despre istoria prozodiei și ritmului prozei engleze, și izolează un asemenea element și-i urmăresc evoluția ; dar ambițioasele studii aie lui Saintsbury suferă din cauza concepțiilor neclare și învechite despre metru și ritm pe care se bazează, demonstrând prin aceasta că fără un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
versuri libere rândurile de poezie neprozodică din nici un punct de vedere, în care toate normele sunt aplicate ad libitum, începând de la experiența formală a simboliștilor francezi"Ă. Această definiție este permanent contrazisă pe traseu, poezia modernă năzuind mereu să sfarme prozodia. Partea consacrată în lucrare formelor prozodice românești din secolul al XIX-lea este una din cele mai substanțiale și mai interesante, Vladimir Streinu vădind o competență strălucită în privința tipurilor de vers și naturii versului românesc. Exemplificările sunt numeroase și de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]