5,549 matches
-
acasă. "Iată, gîndește el viața are și-o altă față, mai reală decît cea văzută din crama lui Săteanu, ori din garsoniera mea, în care vine și se dezbracă vreuna, în ai cărei ochi nu stăruie grija pentru cei doi prunci de acasă... Dacă vreau să fac literatură, trebuie să înfrunt pieptiș viața sub multiplele-i aspecte" conchide și se preocupă de telefon, să-i spună portarului s-o lase pe femeie să iasă mai devreme, apoi se așază la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
urmă uriașă de picior într-o mlaștină. Mirată, fata puse piciorul ei pe urma piciorului uriaș, moment în care simți o puternică zguduitură în pântec. La puțin timp după aceea, fata rămase însărcinată. După zece luni, născu un băiat. Pentru că pruncul nu avea tată, vecinii au spus că le va aduce numai nenorociri. Așa că au smuls copilul din brațele mamei și l-au aruncat pe câmp, crezând că va muri de foame. Dar animalele care au trecut pe-acolo au avut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
biruiești! Dar Yugong i-o întoarse: Ba, prost ești tu! Să știi de la mine, că după ce eu m-oi stinge, viața o merge înainte prin urmașii mei, prin urmașii urmașilor mei, care, la rândul lor, s-or înmulți și alți prunci s-or ivi. Așa că neamul meu s-o înlănțui și-o crește întruna. Iar munții ăștia tot s-or micșora. Și-om trudi să-i năruim, să ne facem viața mai ușoară. Zhisou nu mai avu ce să răspundă. Dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
prințeasă, așa că tânăra a fost închisă în palat. Zhuang Ji era însă însărcinată și la puțin timp după ce a fost închisă, a născut un băiat, cunoscut în istorie ca "orfanul familiei Zhao". Aflând vestea, Tu a trimis oameni să omoare pruncul, pentru a elimina orice pericol de viitoare răzbunare. Medicul Cheng Ying, prieten al lui Zhao Dun, a pus la cale un plan de salvare a copilului. El a venit cu o trusă medicală la prințesă, sub pretextul că vrea să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de viitoare răzbunare. Medicul Cheng Ying, prieten al lui Zhao Dun, a pus la cale un plan de salvare a copilului. El a venit cu o trusă medicală la prințesă, sub pretextul că vrea să o consulte și a ascuns pruncul în această cutie, ca să-l scoată pe ascuns din palat. La ieșire, șeful pazei, Han Jue, a descoperit pruncul. Dar fiindu-i milă de copil, l-a lăsat pe Cheng să plece și apoi s-a sinucis. Aflând că orfanul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a copilului. El a venit cu o trusă medicală la prințesă, sub pretextul că vrea să o consulte și a ascuns pruncul în această cutie, ca să-l scoată pe ascuns din palat. La ieșire, șeful pazei, Han Jue, a descoperit pruncul. Dar fiindu-i milă de copil, l-a lăsat pe Cheng să plece și apoi s-a sinucis. Aflând că orfanul a dispărut, Tu Angu a dat ordin că dacă nu este predat în trei zile, va ucide toți copiii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
își sacrifică odrasla. Întâmplarea face că Cheng Ying avea un băiețel de câteva luni și i-a dat lui Gongsun propriul său copil, care l-a dus la Tu Angu, spunând că acela era orfanul familiei Zhao. Gongsun Chujiu și pruncul au fost uciși pe loc. Tu Angu s-a bucurat mult, convins fiind că a scăpat de orfanul Zhao. El nu avea nici un fiu și l-a acceptat pe fiul lui Cheng Ying (în fapt, fiul lui Zhao Dun) ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
zestre bogată, mama ei dându-i o traistă din pânză, plină cu bijuterii. Traista, numită după tradiție Suolin, era brodată pe fețe cu motive frumoase, pentru ca aceasta să-i poarte tinerei femei noroc și să aibă cât mai curând un prunc deștept și frumos. În ziua nunții, Xiangling a plecat cu o lectică luxuoasă însoțită de prieteni și un taraf, ce cânta cu însuflețire. Pe drum, a început brusc să plouă și întreaga suită s-a adăpostit într-un pavilion. Peste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de la mama ei, însemnul de trecere, o săgeată-simbol. Pentru că se temea însă că soțul nu se va mai întoarce, l-a pus să jure că va sta doar o noapte la mama sa. Prințesa a plecat la mama ei cu pruncul la sân. A ciupit copilul ușor, pe furiș, și acesta a început să plângă. Împărăteasa avea o mare slăbiciune pentru nepoțel și a încercat să-l liniștească. Prințesa i-a sugerat să-i dea săgeata-simbol băiețelului, să se joace cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fațade, calcanuri și felinare, peste copaci și acoperișuri, o lună uriașă, plină, în mijlocul căreia o altă mamă ținea în brațe un alt copil, de fapt, îl ținea în poală și-l legăna încet, un bebeluș adormit. Erau Maica Domnului și Pruncul, înțelegeți!? Ne priveau de pe cer cu așa prietenie, iar eu și mama i-am privit și noi, mult, mult, mult, până când am adormit și eu. Mama a zis mereu că am visat și zice și acum, când am chelie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și menirea, să se fi îndreptat către D 13 (spre colțul său nordic), să fi pătruns pe una din ferestrele deschise ale apartamentului 40, să fi căutat și să fi descoperit camera noului-născut și, într-un moment în care el, pruncul, dormea dus (străbătut de amintiri intrauterine și de proaspete senzații extrauterine), să se fi strecurat pe una din nările lui, să fi fost inhalat ca un abur, să fi alunecat apoi prin vine și vinișoare până la dibuirea sufletului într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
chipul negrăit de trist al unei femei, care se confundă numaidecît În uitare, ca un om ce se Îneacă. Simțea că-i plesnește capul de durere sub năvala atîtor amintiri ce se zbăteau să iasă la suprafață, Întocmai ca un prunc din pîntecele mamei. Agățîndu-se cu mîinile pe masă, Își spuse de cîteva ori: „Trebuie să rezist, trebuie să rezist, trebuie să rezist!“ - ca și cum simplul fapt de a rămîne În picioare, În vreme ce grozăviile vieții lui trecute se instalau În mintea-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
simțind gustul sângelui și al urinei. Cu degetele i-am atins cicatricea de pe penis, apoi i-am luat glanda în gură. I-am desfăcut pantalonii pătați de sânge. Fesele lui goale semănau cu cele ale unui puber, fine ca de prunc. Nervii picioarelor și brațelor începură să-mi zvâcnească de iritare, membrele contorsionându-mi-se într-o serie de spasme nervoase. M-am ghemuit în spatele lui, forțându-i coapsele să se atingă de ale mele. Carapacea proeminentă a consolei de bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îi fusese luată mama pe când era foarte mică. Tatăl ei și o verișoară avuseseră grijă de ea, o învățaseră ce înseamnă să-ți oferi dragostea - o dragoste pe care, la rândul ei, o dăruise, în timpul acelor zile binecuvântate, micuțului ei prunc. Când lupta copilului pentru viață a luat sfârșit, s-a întrebat, în treacăt, de ce i-a făcut Dumnezeu una ca asta, dar cu timpul a înțeles. Acum își revărsa din nou bunătatea asupra ei, de data asta sub forma domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu noi... tresare călugărul când îl vede pe Leonard și-și ascunde vinovat mâna la spate. - Bună ziua... - Domnu’ pictor, bine că ați venit... Ce ne mai facem? Iar s-a șters... Uitați-vă, acolo unde-ar fi trebuit să fie Pruncul parcă a dat cineva cu glaspapir și cu diluant, Sfânta nu mai are ochi, din Judecată n-au rămas decât două trompete, dincolo, la iesle, e numai capul de măgar... Nu se mai vede arhanghelul Gavriil, doar o mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Iguana Oberlus stătea tăcut, În așteptare, Încercînd să-și amintească instrucțiunile pe care pe primise și Încercînd să nu se gîndească la faptul că sosise ceasul și că În curînd trebuia să ia cea mai importantă hotărîre din viața lui. Pruncul care urma să se nască era fiul lui, singurul pe care Îl putea cu adevărat socoti al lui În această viață și singura amintire, de asemenea, pe care avea s-o lase În urma lui În ziua În care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să aibă convingerea că ei doi aveau dreptate și că erau perfecți și, pentru că ei dețineau puterea, restul oamenilor trebuiau să le slujească și să le dea ascultare. Dar pînă și acest vis era imposibil, iar dacă se năștea diform, pruncul era condamnat să-i pășească pe urme, nu drept prinț moștenitor al unei insule, ci drept cea mai odioasă dintre ființele vii. Își aminti de copilăria lui și pricepu că el, mai puțin decît oricine altcineva, avea dreptul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
neamurile se încaieră, gardul se rupe, podul e gol, în bătătură cresc bălării, iar noi continuăm să umblăm ca somnambulii, copleșiți cu totul de fericirea ce ni s-a dat. O să ne trezim cu casa pustie și o să ne moară pruncul de foame, nespălat, nealăptat, pentru că nimeni nu și-a venit în fire și de bucurie își dau cămașa de pe ei fără să vadă că pe la porți, pe la ferestre, se înghesuie tîlharii, șnapanii, escrocii, vrăjmașii. Ce zici, domnule dragă, ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vă trimite o vijelie care să le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; când stau să vă fete oile, dă peste ele ciuma, asmute lupii sau tigrii să vă pustiască turmele. Când vi se naște un prunc, Îl zvârcolește, doar s‑o prăpădi. Ce Dumnezeu mai e și ăsta? Nu, ăsta nu este Dumnezeu din ceruri, nu este Elohim. E un altul. Căci Elohim, creatorul, creatorul cerului și al pământului, al bărbatului și al femeii, al șarpelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
obida vieții, vătămări, boli, cutremure, inundații, ciumă, fără crâcnire. Pentru că, popor samarinean, tot ce propovăduiesc Petru și Pavel e o mare Înșelătorie! Deci nu ucide, zic ei! De ce, pentru că asta este menirea lui, a celui Atotputernic! Să‑i omoare pe prunci În leagăn, pe mame la naștere și pe bătrânii fără dinți. De aceea zic ei, nu ucide! Pentru ca el și slugile sale să ucidă! Ei sunt aleșii! Ei sunt chemați să fie lupi, iar voi, oi. De aceea, popor samarinean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
schimbul de generații, această vană consolare pe care omul a Închipuit‑o ca să Îndure mai ușor gândul dispariției, toate astea le‑a simțit tata În acele clipe ca pe o profundă jignire, ca și cum prin actul magic al atribuirii numelui său pruncului nou‑născut, măcar că era sânge din sângele lui, “ Îi mâncau coliva“. Numai că pe atunci n‑aveam cum să știu că el Își presimțea excrescența dubioasă În adâncul măruntaielor și că bănuia, poate chiar avea certitudinea, că În pântece Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Înnegura În rumeniu și gălbui, În sineliu și rumeniu și verzui, Încât trebuia să țină ochii bine Închiși, căci de după pleoape stăruia bezna rumenie și caldă, de parcă și‑ar și Înfundat capul În sângele clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Închiși, căci de după pleoape stăruia bezna rumenie și caldă, de parcă și‑ar și Înfundat capul În sângele clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de câte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cântările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ntr‑un leagăn, scuturat de scâncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele‑i firave, cu măruntaiele‑i secătuite, cu inima‑i tihnită, cu pielea‑i veștejită se lăsa acum În voia sfârșelii, Într‑o suflare lină, simțindu‑se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis, acea sfârșeală, acea iluminare! 18. Înainte să se uite‑n stânga și În dreapta sa, Înainte să se Întrebe dacă era vis, Înainte să poată pricepe minunăția mântuirii trupului său, În mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ochi albaștri, cu gene negre și Întoarse. Vopseaua galbenă care ținea loc de un păr blond părea să fie doar o cicatrice, un cusur oarecare. Neng a luat-o În brațe și a strâns-o la piept ca pe un prunc, i-a lipit capul de obrazul ei și a legănat-o. S-a așezat cu picioarele Încrucișate, cu fața la intrarea În peștera minusculă. Pe deasupra copacilor pitici, se Înfățișau privirilor câmpiile arămii și marea din depărtare. Nu mă vede nimeni aici, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]