815 matches
-
pentru starea de sănătate mintală privește, în primul rând, capacitatea de adaptare a individului la viață și de reușită în competiția cu ceilalți, specifice pentru această perioadă ca boli psihice sunt nevrozele, depresia, stările reactive, alcoolismul, psihozele afective, paranoia, bolile psihosomatice; din punctul de vedere al igienei mintale se impune instituirea unor „tactici și strategii de viață” care să mențină echilibrul psihic și capacitățile de adaptare a individului la viață; etapa de involuție bio-psihosocială reprezintă bătrânețea individului; ea survine după încheierea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
conjugală are multiple forme de manifestare la membrii grupului familial. În sensul acesta se descriu următoarea gamă de tulburări: tulburări psihologice: dificultăți de comunicare, instabilitate emoțională cu iritabilitate și explozii de mânie, insomnii, depresivitate, fenomene isterice, anxietate; tulburări somatice și psihosomatice: boală ulceroasă, hipertensiune arterială, distonii neurovegetative, afecțiuni ginecologice și de dinamică sexuală, anorexie sau bulimie. tulburări de comportament social: separare sau despărțirea partenerilor, abandonul familial, relații extraconjugale, conduite de refugiu sau izolare (alcoolism, toxicomanii etc.). Atitudinea față de nevrozele conjugale trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
conflictuale, episoade confuzionale sau stuporoase, crize pitiatice, idei delirante de persecuție sau cu temă mistică, izolare cu negativism verbal și refuzul activității, refuz alimentar, halucinații, idei sau tentative de suicid, conduite paradoxale și reacții de inadaptare; b) tulburările somatice și psihosomatice, datorate pe de o parte traumatismului psihic de izolare și claustrare, iar pe de altă parte, mizeriei, subalimentației, schimbărilor de climă etc. și manifestate prin: grețuri, cenestopatii, anorexie sau bulimie, tulburări endocrine sau sexuale, distrofii, TBC, tulburări digestive, respiratorii, nevroze
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
aceleași mecanisme, atât în ceea ce privește organizarea lor, cât și dinamica individuală sau psihosocială. În cazul conduitelor deviante de refugiu, distingem mai multe forme de manifestare: mitomania, fuga și vagabondajul, alcoolismul și toxicomania, refugiul în boală sau simularea bolilor somatice, psihice sau psihosomatice, spiritul de aventură. Le vom analiza pe rând. Mitomania este tendința constituțională permanentă a unor persoane de a prezenta în mod alterat adevărul, creând fabule imaginare (fabulație) sau de a simula stări anormale somatice ori psihice (simularea bolilor) (E. Dupré
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
refugiu simbolică în întâlnirea cu toxicul, care oferă perspectiva unui univers imaginar și colorat ce înlocuiește o lume considerată ostilă. Simularea este conduita de refugiu constând în necesitatea de a adopta, în funcție de împrejurări, anumite tablouri clinice din sfera patologiei somatice, psihosomatice sau a psihiatriei, în scopul de a se pune la adăpost, de a se autoapăra sau de a obține anumite avantaje. Pot fi simulate bolile somatice sau sechelele acestora (patomimie), așa cum pot fi simulate și bolile psihice (amnezia, isteria, epilepsia
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de acțiune a stresului 3. Faza postcritică 3. Absența unui suport Suport emoțional inadecvat Lipsa asistenței de specialitate Intervenție de specialitate inadecvată 3. Psihoigiena grupelor populaționale persecutate și a persoanelor refugiate Majoritatea autorilor au descris diferite tulburări psihice, somatice și psihosomatice la această categorie de populație. A. Kardiner vorbește despre „nevroze traumatice” și despre „sindromul traumatic patologic” ca despre o tulburare a sinelui în relațiile cu lumea, caracterizată prin următoarele aspecte: instabilitate, tulburări de somn, coșmaruri, reacții de tip exploziv. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Se notează schimbări de personalitate cu consecințe asupra conduitei și a vieții individului. Efectul persecuțiilor îndelungate constă în dezvoltarea unei stări de anxietate permanentă, cu blocarea progresivă a emoțiilor și inhibiție comportamentală. În aceste condiții apar tulburări psihice și reacții psihosomatice. Influența factorilor socio-represivi (tortură, marginalizare, izolare socială, tratamente inumane etc.) va contribui la instalarea unei „atmosfere socio-culturale de tortură”. J-Corradi și colaboratorii vorbesc despre o cultură a fricii și despre grupuri populaționale terorizate de frică. Toate acestea reprezintă o sursă
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
avem în vedere și impactul acestor variații asupra stării de sănătate mintală. Trecerea de la un „model sociocultural” la altul reprezintă o suită de factori stresanți, care dezechilibrează atât individul, cât și întregul grup de indivizi. Apar tulburări nevrotice, depresii, afecțiuni psihosomatice, conduite de refugiu patologic (alcoolism, toxicomanie), crize suicidare, conduite antisociale (vagabondaj, prostituție, violuri, crime etc.). Un tip de manifestări de genul „reprezentărilor colective” (L. Lévy-Bruhl), datorate unor forme de regresiune histero-emoționale de masă ce apar ca o consecință a epuizării
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
eliminați factorii anxiogeni și tranchilizat bolnavul prin următoarele mijloace: încrederea în medic; inspirarea curajului; oferirea speranței; spulberarea îndoielilor; confirmarea optimismului prin rezultatele terapeutice pozitive; susținerea emoțional-afectivă. Se poate desprinde concluzia că orice boală, indiferent de natura sa (somatică, psihică sau psihosomatică), este însoțită de o anumită stare de spirit a bolnavului, care se concretizează în „psihologia bolnavului”. Din punct de vedere medical și psihoigienic, suntem obligați să ținem seama de aceste aspecte, întrucât de „moralul bolnavului”, de starea sa psihică legată
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
nosologice care să reprezinte cadrul tematic de acțiune al psihoigienei bolilor psihice. Pentru aceasta, ne-am referit la următoarele: constituția emotivă, constituția psihastenică, constituția mitomaniacă, constituția paranoică, constituția ciclotimică, constituția schizoidă, constituția psihopatică, alcoolismul și toxicomania, stările depresive, suicidul, afecțiunile psihosomatice. Le vom prezenta sintetic în continuare. Constituția emotivă sau hiperemotivă reprezintă o sensibilitate particulară la emoții, ale căror manifestări - fiziologice și psihologice - sunt exagerate atât în intensitate, cât și ca durată. Ele se caracterizează și printr-o stare de angoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
formele majore ale riscului nu numai pentru sănătatea mintală, ci și pentru viața individului. Este caracterizat prin deprecierea imaginii de sine, dezgust pentru viață și dorința de a muri, manifestate prin pulsiunea imperioasă de a-și suprima propria viață. Afecțiunile psihosomatice sunt un domeniu în care igiena mintală poate acționa cu succes. Ele au un caracter polimorf, o etiologie și mecanisme psihopatologice complexe. Având un rol determinant în alterarea stării de sănătate mintală, măsurile de psihoigienă le pot influența favorabil evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
viață regulat, cu respectarea odihnei, a orelor de somn, alimentație echilibrată, evitarea exceselor; evitarea muncii în asalt, o activitate continuă și echilibrată, conformă cu aptitudinile individului; alternarea activității profesionale cu activități recreative, jocuri, sport, călătorii, vacanțe, lecturi. j) Psihoigiena afecțiunilor psihosomatice Afecțiunile psihosomatice, prin natura etiologiei și mecanismelor patogenice, beneficiază în mare măsură de acțiunea igienei mintale. Măsurile luate sunt, de multe ori, mai importante și salutare prin rezultatele lor decât acțiunea terapeutică medicală, chirurgicală sau psihiatrică propriu-zisă. În sensul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cu respectarea odihnei, a orelor de somn, alimentație echilibrată, evitarea exceselor; evitarea muncii în asalt, o activitate continuă și echilibrată, conformă cu aptitudinile individului; alternarea activității profesionale cu activități recreative, jocuri, sport, călătorii, vacanțe, lecturi. j) Psihoigiena afecțiunilor psihosomatice Afecțiunile psihosomatice, prin natura etiologiei și mecanismelor patogenice, beneficiază în mare măsură de acțiunea igienei mintale. Măsurile luate sunt, de multe ori, mai importante și salutare prin rezultatele lor decât acțiunea terapeutică medicală, chirurgicală sau psihiatrică propriu-zisă. În sensul acesta, sunt recomandate
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
care se află datorită afecțiunii sale. Capitolul 33 Psihoigiena deficienților 1. Conceptul de deficiență Deficiența nu trebuie confundată cu boala. Ea are altă semnificație: în timp ce boala implică alterarea structurală sau funcțională a organismului din punct de vedere somatic, psihic sau psihosomatic și are drept caracteristică suferința, deficiența nu implică suferința, ci invaliditatea. Ele au însă un element comun, și anume starea de anomalie a individului. Spre deosebire de boală, deficiența este o stare de invaliditate, de pierdere sau inexistență congenitală a unei anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de specialitatea sa sau de afecțiunile bolnavilor săi, va desfășura o activitate de educație morală a acestora, care vizează, în principal, starea de sănătate mintală, afectată în absolut toate cazurile de suferință medicală, nu numai psihică, ci și somatică sau psihosomatică. P. Le Gendre sintetizează într-o manieră specifică spiritului clinicii clasice atitudinea medicului față de boală și contactul acestuia cu omul bolnav. Primul element la care face referință este cuvântul. Bolnavului nu trebuie să i se spună „nici prea puțin, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
polyoma Merkel ș.a. B. Printre factorii endogeni ai carcinogenezei se numără: deteriorarea apărării imune din diferite cauze: inflamațiile cronice precum gastritele și colitele ulcerative, pancreatitele, erorile de metabolism, vârsta, „balanța“ endocrină, unele dintre stările neuropsihice ce fac azi obiectul medicinei psihosomatice și neuropsihoendocrinologiei etc. Rezultatul final al acțiunii concertate a respectivilor factori exo- sau endogeni încă puțin cunoscută în ce privește ponderea diferiților agenți implicați, este apariția 278÷326 PCRIAM 06.02.2015 20:41 Page 322 | 323 celulei transformate canceros, cu un nou
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
spre indicarea legăturilor indispensabile sau secundare în raport cu învățarea conținutului. Este o muncă tehnică de punere în relație a mai multor surse, convergente, complementare, justificate din punct de vedere didactic. A doua acțiune este îndreptată spre luarea în considerare a profilului psihosomatic individual al educatului, spre luarea în calcul a datelor acestuia în ceea ce privește motivația, competențele și aspirațiile. Raportarea la conținut trebuie înțeleasă ca un proces adaptativ, de pliere a acestuia, răspunzând la întrebări de tipul de ce informăm și formăm, care sunt noțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
stării psihice emoționale, conștientă sau inconștientă, e Însoțită de o schimbare a stării fiziologice”. Cu alte cuvinte, mintea și trupul formează un sistem complet, În care se influențează reciproc. În zilele noastre este acceptat pe larg faptul că există factori psihosomatici În atacurile de cord, ulcer, insomnie și hipertensiune. S-a dovedit, de asemenea, că ritmul cardiac, tensiunea arterială, undele cerebrale și activitatea musculară pot fi supuse controlului mental. De exemplu, George Solomon a arătat la sfârșitul anilor ’60 că stresul
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
adânc, mai adânc, până să atingă inima, pe care s-o oprească din zvâcniturile-i nebune și s-o țintuiască pe loc". Refrenul acesta, desprins dintr-o teamă inițial paralizantă, galvanizează intențiile hangiului: "da! s-o țintuiască pe loc". Metamorfoza psihosomatică este completă: "tremurătura lui se opri, abaterea dispăru și figura-i [...] luă o bizară seninătate". Personajul este gata de acțiune: "El se ridică drept, cu siguranța unui om sănătos și puternic". Odată opera de efracție încheiată, Leiba, întors din casă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de istorie, de științe, de educație fizică etc. - există, mai nou, și numeroase jocuri computerizate care pot fi folosite la clasă. A nu avea Încredere În joc, În componentele ludice (momentele de plăcere), didactice (de cunoaștere) și terapeutice (de echilibrare psihosomatică) ale acestuia, ar constitui o erezie pedagogică, privarea cu bună știință „de la cea mai prețioasă energie care izvorăște din sufletul copiilor... Înseamnă a voi să Înăbușim chiar de la sursă entuziasmul care Îi Împinge la cucerirea cu bucurie a viitorului: manifestarea
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
47. Sfera de lumină Intervenția 48. Tehnica dușului magic Intervenția 49. Floarea magică Intervenția 50. Vizualizarea durerii (adaptat după Simonton, Matthews-Simonton și Creighton, 1978, p. 205Ă Intervenția 51. Distorsiunea timpului Intervenția 52. Durerea dată unui animal prietenos Intervenția 53. Regresia psihosomatică pozitivă Intervenția 54. Intervenție generală pentru o problemă dermatologică Intervenția 55. Pregătirea pentru intervenții chirugicale și alte proceduri medicale Intervenția 56. Îmbunătățirea funcționării sistemului imunitar Intervenția 57. Jocul închipuirii Intrevenția 58. Privitul la televizor (adaptat după Davies și Morgan, 1997
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
care putem îmbunătăți lumea este în primul rând în inimă și în mânile noastre și abia apoi în altă parte (p.121Ă. Terapeuții au abilitățile necesare pentru a ajuta individul să se descurce cu stresul individual precum și cu posibilele consecințe psihosomatice și comportamentale, dar de obicei nu se află în postura în care să poată acționa în calitate de agenți ai schimbării politice. Este important ca ei să își recunoască limitele propriilor intervenții profesionale și să lucreze împreună cu alți profesioniști din domeniul sănătății
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
economice puternice pentru ca organizațiile să gestioneze și să reducă stresul la locul de muncă, pe lângă evidentele considerații etice și umanitare. Contextul personal Este știut faptul că psihoterapia este o ocupație solicitantă și stresantă, care poate duce la epuizare și probleme psihosomatice. Madanes (2001Ă susține că mulți terapeuți devin limitați de emoții negative cum sunt furia, frustrarea, teama, dezamăgirea și neajutorarea. Autoarea pledează în favoarea cultivării emoțiilor pozitive, cum sunt dragostea, gratitudinea, curiozitatea, compasiunea, hotărârea, flexibilitatea, încrederea, vitalitatea și dorința de a aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
pentru profesioniști. Consilierea între colegi (co-counsellingă (Heron, 1986bă este o metodă de terapie direcționată spre sine care permite clinicianului să gestioneze stresul din viața sa de zi cu zi prin cooperarea cu colegii suportivi. În acest fel este menținută sănătatea psihosomatică. Trebuie notat faptul că această consiliere între colegi nu este același lucru cu supervizarea. Fiecare terapeut trebuie să beneficieze de supervizare regulată (Clarkson, 1996Ă, dar din partea altcuiva decât co-consilierul său. Este clar de asemenea faptul că consilierea între colegi (co-counsellingă
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
dureroase care a fost reprimată datorită faptului că era intolerabilă la nivel conștient. Un efect terapeutic apare uneori prin descărcarea parțială a desensibilizării emoțiilor dureroase și creșterea insight-ului (Asociația Amerciană de Psihiatrie, 1980, p.1Ă. Un set complex de procese psihosomatice prin intermediul cărora ființa umană este curățată de supraîncărcarea cu distresul datorat frustrărilor cumulative ale nevoilor umane de bază. Definit în acest mod el este în consecință un fenomen uman ciudat, atribuibil unei ființe somatice cu capacitatea de a iubi, de
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]