625 matches
-
și documente în depozitele muzeului un lucrător de la securitate, maiorul Nicolae Lelescu, numismat și pasionat de istorie, om cult, respectat în oraș, însărcinat să răspundă "politic" de salariații muzeului, venea aproape regulat, o dată pe lună și se interesa de "fostul pușcăriaș" de "indezirabilul" Eugen Dimitriu pentru care, câțiva muzeografi erau solicitați și chemați în "calitatea" lor de informatori secreți, să dea note scrise periodice. Am fost unul dintre cei care, alături de directorul muzeului, fostul decan al Facultății de Istorie-Geografie, Octav Monoranu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Galiția. Învățase la Câmpulung. Și la liceu fusese un elev strălucit. Dar oarecum ciudat, sucit. Profesorul de limba și literatura română i-a prevestit un viitor cu sens dublu: Măi băiețele, într-o zi tu vei fi ori ministru, ori pușcăriaș! Așa povestesc, în șoaptă, cu teamă, foștii lui colegi. Dar vorbele acestea s-au adeverit. A fost militar român. A fugit în perioada interbelică la sovietici. A devenit cetățean al U.R.S.S. Comunist NKVD. Informator al regimului stalinist. A fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
instalarea unei colonii, mai navighează 10 km până În portul Jackson 122. Această zi de 26 ianuarie a devenit Ziua Națională a Australiei, comemorând debarcarea pe teritoriul țării, a unui grup de o mie de oameni, dintre care trei sferturi erau pușcăriași. Națiunea australiană se trage din delincvenți? Greu de spus, deși debarcarea din 26 ianuarie 1788 este o realitate 119 B. Danielsson, op.cit., p. 74. 120 H.Matei, op. cit., p. 21. 121 Ibidem, p. 21-22. 122 Din totalul de circa o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
acești oameni. Am primit ajutoare atunci la Iași: comunitatea din Iași a adus niște ajutoare americane, erau haine pentru bărbați, iar tata era Îmbrăcat În hainele lui ca vai de ele, cârpite... Când a Îmbrăcat hainele alea erau ca de pușcăriaș... astea erau ajutoarele americane: niște prosoape, două-trei cearșafuri, eu am primit două cămășuțe... Și trebuia să stai la coadă, să semnezi, mă rog... Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns la Iași... Vizavi de Notre-Dame este Teatrul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
până la sânge. Era tot rob ca mine. Și când am ajuns În lagăr, Înapoi, era un atelier de cizmărie pentru nemți, pentru ceilalți... M-am dus acolo, să-mi dea ceva ghete mai bune. Kapo acolo era un neamț - un pușcăriaș neamț, și pe ei i-au băgat acolo. Zice: „Ei, nenorocitul ăla de francez. Hai că-ți dau niște papuci din lemn și peste două zile să vii și-ți dau eu ceva”. M-am dus peste două zile acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
urmat. - Cum a fost primul contact cu lagărul? - Garnitura noastră a sosit dimineața devreme, dar eram deja „așteptați”. Pe rampă, după deschiderea ușilor vagoanelor, am văzut SS-iști cu câini, dar și o serie de deținuți În haine vărgate, de pușcăriaș. Urlete, porunci: „Încolonarea pe peron, toate lucrurile rămân În vagoane”. Am făcut ce ni s-a spus. Următoarea poruncă, cu executare imediată: „Bărbații la stânga, femeile la dreapta”. A fost ultima clipă când am văzut-o pe mama mea: nu am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vină în loc un neica nimeni, trăit la Paris, unde „cântase șteoarfelor, pe Sena, un foxtrot” sau altcuiva care voia să facă din pușcăria lui o pușcărie pentru toți (s-a văzut ce înseamnă să lași țara pe mâna unui fost pușcăriaș, fie el și politic, când făcea jocurile Ion Diaconescu, pe care nici securitatea nu l-a racolat), au trebuit să accepte realitatea politică a țării: țara îl voia pe Ion Iliescu. Cum era de așteptat, lovitura i-a venit, cum
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fel de dreaptă avem noi? Marea majoritate este pornită din același trunchi P.C.R., dar nemulțumită că n-a ajuns din prima la putere; spărsese o vitrină și n-a ajuns ministru! Platoul cu friptura dreptei e asortat cu falși disidenți, pușcăriași care-și dau aere de martiri, alte cinstite fețe uitate de Dumnezeu pe planetă, toți cei care au avut înainte de naționalizarea din 11 iunie 1948 câte o râșnită și cer acum o uzină electronizată, alți borfași politici și plevușcă clientelară
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
invitat odată la noi. Și m-a văzut și m-a cunoscut, zice: Cum să nu-mi aduc aminte de tine, sigur că-mi aduc. Cum era Alexandru Paleologu în perioada aceea? Domnule, niciodată nu avea chipiul ăla mizerabil de pușcăriaș. Pe cap nu purta decât o bască, pe care tot timpu’ și-o ținea așa, pe o ureche... Și avea un prieten bun, tot bucureștean... probabil că s-au cunoscut încă din libertate. Basmacian îl chema... Mi-aduc aminte de
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și el adversar. Un om deosebit. Când ați căzut în apă nu v-au dat voie să vă schimbați hainele? De unde? Cu ce? Aveam o haină subțire, zeghea, plus așa zisul palton, care era tot o pânză de asta de pușcăriaș, de bătea vântul... și te bătea cu totul. M-am dezbracat de una și a trebuit să stau cu cealaltă că bătea vântul. Și am uscat întâi camașa și pe urmă zeghea și boneta. Dar să stai 8 ore în
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
70 în urma unui conflict cu noul șef al I.A.S.-ului, căruia i-am cerut aviz de la oficiul juridic atunci când a vrut să-și angajeze un nepot, motiv pentru care m-a făcut de două parale, spunându-mi că un pușcăriaș nu face muncă de cadre cu el... Am mai stat câteva zile și am plecat la sucursala C.E.C. de aici din Râmnicu Vâlcea, unde am găsit un mediu bun, întreținut de un director cumsecade, care mi-a mărit salariul și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
n.n.) Eu, pentru că îi lăsasem hainele lu’ sârbu ăla de la Pitești, am fost transferat îmbrăcat în hainele pușcăriei. ăilanți era îmbrăcați în hainele lor. Și eu îmi lăsasem și mustăți... Aveam o mustață răsucită așa, și dădeam impresia că sunt pușcăriaș vechi, dân ăi trecuți prin multe... Care au fost condițiile din Jilava? Aici ne-au făcut la început percheziție... Unii spuneau că să bate în Jilava, dar Dincă, cel care ne turnase în Pitești, spunea că nu, nu-i adevărat
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ce lucruri ma’ aveam acolo... (râde - n.n.) Și cân’ ne-a dus pe Reduit, acolo a’ apărut doi sergenți majori, băieți tineri, așa cum sunteți dumneavoastră: Bă, ia vino-ncoa! Io cu traista aia, îmbrăcat, a’ crezut că sunt într-adevăr pușcăriaș... Ia vino! Ce cauți, mă, aici? Da’ eu zâc: Pă’ să nu-l bagi în măsa pă-l dă m-a adus aici? (râde - n.n.) Și ei atuncea, că aveau bastoane la ei: Bă, futu-ți dumnezeu mătii, tu nu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ani, fără să ne dăm seama cum, ceea ce a presimțit Goma înaintea noastră s-a adeverit. Zidurile care păreau dărâmate s-au ridicat înapoi și s-au lărgit treptat până când toată țara a devenit o închisoare. Canalul, început cândva cu pușcăriași, a fost terminat cu așa-zișii oameni liberi care au fost împinși treptat - prin foame, prin frig și prin întuneric - până la limita de rezistență și au fost vegheați încontinuu de ochiul securității, îndreptat ca prin vizetă asupra tuturor. După ce țăranii
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
declarații false au avut-o reclamanți din rândul minorităților care nu participau la ostilitățile pe câmpul de luptă. În Închisori mai era și situația Încarcerării delincvenților de drept comun Împreună cu acuzații politici, și erau terorizați pe lângă organele de anchetă de către pușcăriași. Preoții Țepordei și Roșca transferați ambii la Închisoarea Văcărești s-au aflat câtva vreme Împreună cu așa-zișii criminali de război - elita armatei române. Foamea, frigul, pedepsele corporale au tranformat floarea conducerii naționale În jalnice epave care Își așteptau sfârșitul. Aici
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
agent sanitar și cu perspectiva de a se ocupa de reintegrarea socială a persoanelor marginalizate. În lumea dezordonată și violentă a străzii, Béné a avut tot felul de relații cu bărbații, unele au fost șocante pentru ea. Relația cu un pușcăriaș, fost traficant de cecuri și violator al unui copil, a adus-o în pragul sinuciderii. Se gândea de multe ori la familia ei, recunoștea că nu i-a lipsit dragostea mamei, chiar dacă era sufocantă, nici dragostea tatălui nu-i lipsea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cântăreț arab, Omar, se îndrăgostise de vocea lui dar a decepționat-o, acesta făcea excese de consum de alcool și medicamente și a antrenat-o în a se prostitua. În mod fatidic, Béné l-a cunoscut pe Thièrry, un fost pușcăriaș învinuit de trafic și consum de droguri, de furturi repetate. A început să facă sistematic trotuarul pentru a câștiga bani necesari procurării heroinei, apoi a cocainei, dar și pentru a-l întreține pe Thièrry. Pentru trei grame de heroină trebuia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
gândit niciodată că voi fi salvat și mi-a fost mai ușor așa. Mă purtam foarte dur cu ei. Ați inversat rolurile? Da. Gardienii se jeluiau soțiilor acasă și aflam și asta. În pușcăriile rusești, supraviețuiește cel mai tare. Toți pușcăriașii mă stimau pentru că eram dur și mă purtam foarte urât cu conducerea respectivă. Rușii respectă duritatea și cuvântul dat, iar lumea interlopă mă ajuta din același motiv. Se putea ajunge la mine numai cu autoritățile interlope din pușcărie. Primeam terci
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
el un fel de pornire contra celor care făceau nedreptăți și pentru rezolvarea dilemelor folosea principalul argument: pumnii. "Începusem să mă bat cu capii din lumea interlopă. Mă deprinsesem cu civilizația, cu codul bunelor maniere. I-am bătut pe niște pușcăriași la Constanța și am fugit la Galați. Săream din lac în puț peste tot. Deveneam o curiozitate pentru șmecherii care mă provocau. Voiau să mă probeze. Din trei vorbe, la a patra dădeam la pace - să ne batem! Auziseră de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
șaptezeci și patru de ani, deși legea prevedea că celui care a împlinit vârsta de 60 de ani nu i se aplică o astfel de pedeapsă, a cunoscut în chip nemijlocit, timp de patru ani, rigorile și asprimea vieții de pușcăriaș. Deși scriitorul nu a prea vorbit familiei sau cunoscuților despre anii recluziunii, informațiile despre viața lui la închisoare nu au lipsit. — După arestare, am fost ținut timp de un an la penitenciarul din Ploiești. Cred că era pe 11 sau
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
proletariatului” este stăpână 121 pe situație și nu mai are nevoie de prezența armatei sovietice de ocupație, în 1958 a fost declanșat un nou val de arestări, în rândul unor posibili sau dovediți adversari politici, mai ales intelectuali, studenți, foști pușcăriași politici etc. S-a spus că este un preț „necesar”, dar era, de fapt, un exercițiu de putere obișnuit pentru promotorii „luptei de clasă”. Mai departe, istoricul american pune în legătură diminuarea amenințării unei intervenții sovietice în România după anul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
proletariatului” este stăpână 121 pe situație și nu mai are nevoie de prezența armatei sovietice de ocupație, în 1958 a fost declanșat un nou val de arestări, în rândul unor posibili sau dovediți adversari politici, mai ales intelectuali, studenți, foști pușcăriași politici etc. S-a spus că este un preț „necesar”, dar era, de fapt, un exercițiu de putere obișnuit pentru promotorii „luptei de clasă”. Mai departe, istoricul american pune în legătură diminuarea amenințării unei intervenții sovietice în România după anul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
care-mi urează mereu, înaintea plecării, „distracție plăcută“. Adică neîncredere. TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Oul de aur Florin L|Z|RESCU Am aflat de curând că, pe lângă sensul de „termen-limită“, deadline mai desemnează și perimetrul în care trebuie să se miște pușcăriașii, granița pe care o pot depăși doar cu riscul de a fi împușcați de gardieni. Pentru mine, informația are putere de revelație, iar această semnificație a devenit mult mai grăitoare despre condiția unei persoane care lucrează cu deadline-uri. Am trăit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
un proces de anonimizare, care le desprinde de contextul original și le face accesibile tuturor membrilor. Nimeni nu mai știe, de pildă, cine a compus versurile "Nu da, Doamne, nimănui/ Viața deținutului", dar ele întăresc literar ideea calvarului vieții de pușcăriaș. Cultura selectează deci din mediu informații cărora le atribuie puternice semnificații, pe care apoi le impune cu tărie (uneori coercitiv) conștiinței indivizilor prin "formule" stilizate. Unui observator din afară aceste "formule" pot să îi apară ca avînd o funcționalitate și
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
să-mi moară familia/ viața ta eu ți-o voi lua". Și în timp ce ea se distrează, se recăsătorește sau profită de dragostea altor bărbați, deținutului nu îi rămîne decît masturbarea: "Eu fac harta României/ pe cearceaful pușcăriei". De multe ori pușcăriașul e surprins încercînd să dialogheze cu Dumnezeu, reproșîndu-i destinul pe care I l-a dat: "Nu știu Doamne ce-i cu mine/ ce caut la pușcărie/ cu ce Doamne Ți-am greșit/ tare rău m-ai pedepsit/ m-ai băgat
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]