2,499 matches
-
o pușcă de alice. La început folosea cartușe de calibrul 10 încărcate cu pulbere neagră (standardul vremii), pușca de alice Winchester Model 1901 a fost un model ulterior care folosea cartușe de calibrul 10 încărcate cu pulbere fără fum. Popularitatea puștilor de alice cu levier s-a diminuat dupa introducerea puștilor de alice cu pompă, precum pușca Winchester Model 1897, sistându-se producția ei în 1920. Replici moderne ale acestei puști sunt (sau erau) fabricate de către Norinco în China și de către
Pușcă cu levier () [Corola-website/Science/335100_a_336429]
-
10 încărcate cu pulbere neagră (standardul vremii), pușca de alice Winchester Model 1901 a fost un model ulterior care folosea cartușe de calibrul 10 încărcate cu pulbere fără fum. Popularitatea puștilor de alice cu levier s-a diminuat dupa introducerea puștilor de alice cu pompă, precum pușca Winchester Model 1897, sistându-se producția ei în 1920. Replici moderne ale acestei puști sunt (sau erau) fabricate de către Norinco în China și de către ADI Ltd. în Australia, iar firma Winchester a continuat să
Pușcă cu levier () [Corola-website/Science/335100_a_336429]
-
cartușe de calibrul 10 încărcate cu pulbere fără fum. Popularitatea puștilor de alice cu levier s-a diminuat dupa introducerea puștilor de alice cu pompă, precum pușca Winchester Model 1897, sistându-se producția ei în 1920. Replici moderne ale acestei puști sunt (sau erau) fabricate de către Norinco în China și de către ADI Ltd. în Australia, iar firma Winchester a continuat să producă Modelul 9410, o pușcă Winchester Model 1894 care folosea cartușe cu alice de calibrul .410, până în anul 2006. Chiar dacă
Pușcă cu levier () [Corola-website/Science/335100_a_336429]
-
înainte centrul de gravitație și alteră balansul puștii, ceea ce nu este apreciat de către unii trăgători. Cu toate acesta, multe puști cu levier moderne sunt în stare de a obține grupări de impacte sub 1 minut de arc, comparabile cu majoritatea puștilor cu zăvor moderne. Din cauza marii cadențe de tragere și lungimea lor mai mică decât majoritatea puștilor cu zăvor, puștile cu levier continuă să fie arme de vânătoare populare, în special pentru distanțe mici și mijlocii în păduri, preerii sau desișuri
Pușcă cu levier () [Corola-website/Science/335100_a_336429]
-
toate acesta, multe puști cu levier moderne sunt în stare de a obține grupări de impacte sub 1 minut de arc, comparabile cu majoritatea puștilor cu zăvor moderne. Din cauza marii cadențe de tragere și lungimea lor mai mică decât majoritatea puștilor cu zăvor, puștile cu levier continuă să fie arme de vânătoare populare, în special pentru distanțe mici și mijlocii în păduri, preerii sau desișuri. Puștile cu levier mai sunt folosite în număr limitat de către paznicii de penitenciar în Statele Unite, precum si
Pușcă cu levier () [Corola-website/Science/335100_a_336429]
-
în special pentru distanțe mici și mijlocii în păduri, preerii sau desișuri. Puștile cu levier mai sunt folosite în număr limitat de către paznicii de penitenciar în Statele Unite, precum si de către pădurari în diverse tări ale lumii. Un avantaj în plus asupra puștilor cu zăvor este ambidextria lor. O pușcă cu levier poate fi folosită fără probleme de către un trăgător stângaci. Majoritatea puștilor cu levier nu sunt așa de rezistente precum cele cu zăvor sau semiautomatice, din acest motiv ele folosesc în general
Pușcă cu levier () [Corola-website/Science/335100_a_336429]
-
limitat de către paznicii de penitenciar în Statele Unite, precum si de către pădurari în diverse tări ale lumii. Un avantaj în plus asupra puștilor cu zăvor este ambidextria lor. O pușcă cu levier poate fi folosită fără probleme de către un trăgător stângaci. Majoritatea puștilor cu levier nu sunt așa de rezistente precum cele cu zăvor sau semiautomatice, din acest motiv ele folosesc în general cartușe ce produc presiuni joase sau medii, ca .30-30 Winchester sau .44 Magnum, chiar dacă pușca Marlin Model 1894 este disponibilă
Pușcă cu levier () [Corola-website/Science/335100_a_336429]
-
вка", în franceză "fusil d'assaut" etc.). A fost utilizată de trupele germane în campania din Italia, în bătălia pentru Normandia și, mai ales, în ofensiva din Ardeni, unde și-a demonstrat redutabila sa eficacitate. Această armă, prima din categoria puștilor de asalt, nu era lipsită defecte. Era destul de grea, incomodă pentru tragerea din poziția culcat (din cauza încărcătorului de mari dimensiuni) și prezentat o anumită fragilitate la nivelul patului puștii. De asemenea, cadența mare a tirului avea și unele inconveniente: încălzirea
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
se declară mulțumit de album per total, descrie cântecul drept având „doza potrivită de atmosferă întunecată, gotică pentru a-i mulțumi pe fanii trupei și suficiente acorduri de chitară ce dau bine la radio pentru a mulțumi noua generație de puști indie”. Cuvintele B-side-ului „Evalia”, care apare pe cel de-al doilea CD al single-ului, sunt de fapt niște mesaje lăsate de Molko și de alți oameni pe robotul telefonic al lui Stefan Olsdal, mesaje care, pe măsură ce cântecul înaintează, se
The Bitter End () [Corola-website/Science/313013_a_314342]
-
foarte repede arta de a face filme. Publicul l-a văzut pe Vagabond când Chaplin avea 24 de ani, în cel de-al doilea film al carierei sale, lansat pe data de 7 februarie 1914 „Kid Auto Races at Venice” (Puștiul face curse de mașini în Veneția) Cu toate acestea, el a inventat costumul de vagabond pentru un film realizat cu câteva zile înainte, dar lansat mai târziu, pe data de 9 februarie 1914, „Mabel's strange Predicament” (Ciudata situație neplăcută
Charlie Chaplin () [Corola-website/Science/302485_a_303814]
-
declanșarea invaziei Uniunii Sovietice din 1941 acesta devenise destul de comun printre trupele Wehrmachtului. Lăsând deoparte condiția proastă a acestora care a dus la înțelegerea româno-germană, tancurile erau doar puțin superioare lui R-2 și încă rămăseseră vulnerabile în fața tuturor tunurilor și puștilor anti-tanc sovietice. Au primit denumirea T-38 și au alcătuit Batalionul de tancuri T-38 din cadrul Regimentului 2 care de luptă, cu Companiile 51, 52 și 53 compuse din câte 15 tancuri fiecare. În iarna dintre 1943 și 1944 a
Panzer 38(t) () [Corola-website/Science/317438_a_318767]
-
fost ordonat în pripă forțarea cursului apei. Pe la ora 15:00, batalionul al 3-lea a traversat râul în bărci de asalt făcute din pânză de cort. Lipsa vâslelor i-a obligat pe unii dintre soldați să vâslească cu paturile puștilor. Aproximativ jumate dintre bărcile de asalt au reușit traverseze râul în ciuda focului puternic al germanilor. Supraviețuitorii traversării au atacat peste un câmp deschis de aproximativ 200 m și au cucerit capul de nord al podului. Germanii s-au retras de la
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
după naționalități și se pregăteau înființarea de noi țări și frontiere. Ungaria înaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, hărți ale Transilvaniei, în care, zona montană, platourile locuite numai de români din Maramureș, Oaș, Hațeg, Lăpuș, Apuseni, Năsăud etc. apăreau că puștii, fiind dincolo de așa-numita „creasta militară”, adică de ce se vedea din văile accesibile. Într-o prima variantă, populația maghiară, aglomerată în orașe, în care românilor le era interzis să se așeze, și în satele de câmpie, apărea că majoritară în
Robert Ficheux () [Corola-website/Science/307384_a_308713]
-
2002 avea o populație de 464 locuitori. Denumirea veche a acestui sat este Tekkeköy (denumire turcească) Istoria lui e necunoscută înainte de anul 1900, și merită o cercetare istorică deoarece sunt multe semne, relicve române, bizantine, turcești (monezi colecționate de un puști, ION DANCU clasa a V-a, donate în 1970 muzeului arheologic CONSTANTĂ D-lui R. OCHIANU (vezi PONTICA-7 pg.395-415)). Pe dealul din sud-estul satului, există ruinele unei CETĂȚI (antice (?) - nu știu de ce, nu a interesat pe nimeni, și nici
Lespezi, Constanța () [Corola-website/Science/301141_a_302470]
-
a picat un examen: adrenalină. Un tractorist bea o bere: adrenalină. O precupeață și-a vândut castraveții... Un polițist era cât pe ce să prindă un găinar. Un elev dă la moacă unui coleg. O cucoană își mărește bustul. Un puști la grădiniță n-a făcut pipi în pantaloni: adrenalină, adrenalină!... Nu simțiți și dv. un flux de adrenalină citind aceste rânduri?... Al doilea cuvânt... Ei bine, al doilea cuvânt e ceva mai recent la posturile noastre de televiziune și sună
Salvarea neamului by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6772_a_8097]
-
Moldova, am îngropat. Ghiță - E a treia oara... SOV- Inițial, pe cuvântul meu, că am vrut să iți administrez lecția maximă... Ghiță - Să mă îngropați? SOV- Și să dau o lecție tuturor care îndrăznesc... Ghiță - Să mă îngropați? SOV- Bă, puștiule, așa ceva nu înseamnă teritoriu interzis. Face parte din arsenalul de lucru când sunt supărat sau când am un interes mare de aparat. Eu nu glumesc cu astea. Ascultă mai departe înregistrarea discuției dintre SOV și Sebastian Ghiță:
ÎNREGISTRARE AUDIO - Sebastian Ghiţă, managerul Realitatea TV, face publică convorbirea cu Sorin Ovidiu Vîntu () [Corola-journal/Journalistic/48705_a_50030]
-
cu ceilalți și-ai spus vorbe rele despre mine, îi reproșă el. Când te sâcâie pe tine, întotdeauna îți zic în toate felurile, cum ar fi, „puștiu' chinez”. Da' mi-am râs eu vreodată de tine? — Nu. — Chiar și un puști chinez, când devine membru al găștii, e de-al nostru. Așa zic eu mereu, nu? — Mda, se șterse Ofuku la ochi. Noroiul i se dizolva în lacrimi, lăsându-i pete mici în jurul ochilor. — Pămpălăule! Fiindcă plângi îți zic „puștiu' chinez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dintr-o dată se auzi clopotul uriaș din turn. Oamenii de la poalele colinei, surprinși, se întrebară ce se întâmpla. De pe culme sosi în zbor o piatră, apoi o țiglă, care răni o fată ce lucra într-o grădină de zarzavaturi. E puștiul ăla de la templu. A adunat băieții din sat și iarăși se joacă de-a războiul. Trei-patru oameni urcară dealul și se opriră în fața sălii principale a templului. Ușile stăteau larg deschise, iar înăuntru era așternută cenușă. Transeptul și sanctuarul erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
om care a fost vreodată în țara Ming-ilor și a adus cu sine tehnicile lor de olărit se află acum pe lumea cealaltă. Am auzit că l-ați adoptat pe fiul Maestrului Shonzui, Ofuku. — Întocmai. Copiii îl tachinează numindu-l „puștiul chinez”. În ultima vreme, a refuzat să mai iasă cât de cât din casă. Neguțătorul coborî privirea spre Hiyoshi. Băiatul, auzind pe neașteptate numele lui Ofuku, se întreba oare cu ce se ocupa acel om. — Știți, continuă negustorul, am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-ți spun ceva. Ofuku, ai uitat zilele copilăriei noastre? Noi doi am fost prieteni, nu-i așa? — Asta a fost în trecut. — În regulă, a fost în trecut, dar nu trebuie s-o uiți. Când te sâcâiau și te strigau „puștiul chinez”, mai ții minte cine-ți lua întotdeauna apărarea? — Îmi amintesc. — Și crezi că nu-mi datorezi nimic? întrebă Hiyoshi, încruntat; era mult mai scund decât Ofuku, dar avea un asemenea aer de demnitate, încât ar fi fost imposibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
chiar și cu o zi mai devreme decât era plănuit, ar fi foarte bine. Tenzo e un om rău, dar mi-e rudă și, în loc de a muri ca un câine, își va aduce contribuția dacă îl folosesc la probarea unei puști. Și-acum, du-te și vezi-ți de treabă. Da, doamne. — Ce mai aștepți? Ochii lui Koroku erau ca două flăcări de semnalizare. Chiar fără a ridica privirea, Kuniyoshi le simțea fierbințeala. Luă pușca și o zbughi spre atelier. — Takumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
copac. Kuniyoshi se opri: Cine-i? — Eu sunt. — Care eu? Watanabe Tenzo. — Hm? Nepotul stăpânului! — Nu mai fi așa de mirat. Deși, îmi dau seama de ce. Azi dimineață eram legat de un copac, gata să fiu folosit la proba unei puști. Iar acum, iată-mă aici. — Ce s-a întâmplat? — Nu te privește. E o chestiune între unchi și nepot. Mi-a tras o săpuneală zdravănă. — Așa? — Ascultă, chiar adineaori, la iazul Shirahata din sat, fermerii s-au încăierat cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
un vagabond de rând. Și îl simpatiza, fiindcă și el își lăsase mama acasă, departe. Deși o minciună, nu era josnică. Și cu toate că e absurd să susții că-ți mănânci scrisorile de la propria ta mamă, nu încăpea nici o îndoială că puștiul acela cu față de maimuță avea părinți, reflectă Mitsuhide, în același timp părându-i rău pentru adversarul său necizelat și neșcolit. Totuși, dacă acel tânăr neștiutor și naiv era unealta unui agitator, putea fi periculos ca un animal sălbatic. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
e ceva? — Așteaptă o clipă. Nu crezi că ar putea fi Maimuța? — Îi cunoașteți numele? Mi-a cerut să vă spun că e Maimuța, dacă nu vă amintiți numele Hiyoshi. — Deci, este Maimuța, spuse Koroku. — Îl cunoașteți? — A fost un puști isteț pe care l-am ținut aici o vreme. Mătura în grădină și avea grijă de Kameichi. Dar nu-i ciudat că acum vine ca mesager din partea lui Oda Nobunaga? — Nici pentru mine n-ar nici un sens, dar spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
parte din resursele provinciei, durând foarte mult timp. Dar, la vremea când își dădu seama de acest lucru, clanul Takeda fusese deja lăsat în urmă de Nobunaga și Ieyasu. Întotdeauna îl socotise pe Nobunaga „golănașul din Owari”, iar pe Ieyasu, „puștiul din Okazaki”. „Dacă stau acum să mă gândesc, am comis o mare gafă,” recunoscu el abătut. Când fusese doar implicat în lupte, nu regretase aproape nimic, niciodată; dar în prezent, când își revedea politicile diplomatice, înțelegea că dăduse greș. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]