78,673 matches
-
roman houellebecquian este, se poate afirma fără îndoială, foarte provocator. Dar găsim și aici, subliniată o dată în plus, miza importanței persoanei publice Michel Houellebecq. Provocarea este de natură estetică în ultimul rînd. Prima grijă a romancierului este aceea de face publicul și instituțiile culturale și politice să reacționeze imediat. Sunt vituperați, pe rînd și uneori în mai multe reprize, foștii eroi soixante-huitarzi, best-seller-urile americane (concret: John Grisham e făcut praf), lumea mercantilă a concernelor industriei de consum - turismul organizat (din nou
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
ai anilor șaizeci după un model marxisto-stalinist ameliorat - ci din rescrierea ei. Criteriul estetic ca unic instrument al valorizării literare nu mai funcționează decît cu prețul resorbției vizibilității literaturii pînă la dispariție. Literatura se află în fața unei alternative vitale - pierde publicul pentru a-și menține ștacheta estetică impusă de modernitate sau îl recucerește oferindu-i ceea ce îi este rușine să accepte că vrea. O alternativă care exclude “geniile”, într-un moment în care conceptul romantic de geniu va fi căzut în
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
debole, Houellebecq e voluntarist. În vremea prudenței, aruncă cu vorbele. Intransigența lui distonează cu domnia ludicului. Fără a dovedi un talent scriitoricesc extraordinar, Michel Houellebecq este astăzi singurul scriitor francez care are cu-adevărat curajul și interesul unui pariu cu publicul. El crede, și pe drept cuvînt, că nu se mai citește literatură în primul rînd pentru că scriitorul nu mai știe cum arată publicul cititor contemporan - care este adică Omul începutului de secol XXI și cum ar putea fi el interesat
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
un scriitor austriac, Walter Serner, care asigură regia. Sala era foarte mare și erau așteptate peste o mie cinci sute de persoane. Tzara era domnul «Loyal» sau «îmblînzitorul de circari». Rîsete, strigăte, dansuri, îmbulzeală, cît pe ce să se revolte publicul, care nu aprecia ambianța continuă de delir... «Dada învinge definitiv», 13) nota Tzara, încîntat că a călcat în picioare toate uzanțele și convențiile. Richter spune că publicul, insultat fără încetare, a reacționat violent: «Oamenii erau atît de înfuriați de producțiile
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
îmblînzitorul de circari». Rîsete, strigăte, dansuri, îmbulzeală, cît pe ce să se revolte publicul, care nu aprecia ambianța continuă de delir... «Dada învinge definitiv», 13) nota Tzara, încîntat că a călcat în picioare toate uzanțele și convențiile. Richter spune că publicul, insultat fără încetare, a reacționat violent: «Oamenii erau atît de înfuriați de producțiile noastre, mai ales de cele ale lui Tzara și Serner, că s-a iscat o adevărată încăierare.»14) Decepții futuriste Dragul meu confrate. Iată cîteva poezii futuriste
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
romantică și aferată în diverse conjuncturi.» 17) Pe Tzara îl oboseau lirismul facil și spiritul dogmatic specifice lui Marinetti și discipolilor săi. În schimb, părea să fie fascinat de simțul spectacolului, de entuziasm și, mai ales, de confruntarea directă cu publicul. De aici trage învățături esențiale pentru propria lui bătălie. Ultimul strigăt al avangardei În revistele grupului se resimt aceste tatonări. În iunie 1916, membrii trupei sărbătoreau apariția primului număr al Cabaretului Voltaire. Placheta, destul de sobră, are vreo treizeci de pagini
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
cele mai emoționante întîlniri literare, și aceasta începînd cu intervenția lui António Lobo Antunes la colocviu, cu discursul său despuiat de orice ornamente stilistice, dar avînd o aproape insuportabilă încărcătură afectivă. Am avut impresia că scriitorul s-a confesat în public. * Rodica Binder: În intervenția dumneavoastră ați evocat două amintiri antagonice: cea a experienței din timpul serviciului militar (de ofițer instruit să ucidă), cea din perioada stagiului medical, menit să salveze vieți omenești. De o parte răul, de cealaltă binele. António
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
17), atunci romanul nu poate fi pus pe același plan cu poezia, pictura ori muzica; și aceasta din cauză că romanul rămîne unica specie literară care se poate lipsi de o definiție riguroasă. Proteismul formelor sale și adaptarea lor rapidă la cererea publicului a reprezentat regula de bază a nașterii speciei. Pseudo-definiția oferită în context împacă rigoarea logică și realitatea textuală: făcînd un uz informal și „cutumier” al noțiunii, Toma Pavel numește romane toate operele care, de-a lungul secolelor, au fost salutate
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
medieval plin de primejdii și de coincidențe tragice constituie substanța Mizerabililor lui Victor Hugo, eroii pastorali își schimbă doar hainele în romanele lui George Sand, cavalerii idealiști ajung pînă în paginile lui Dostoievski. În „marele secol” francez, lectura preferată a publicului o reprezentau romanele cavalerești și pastorale. Ceea ce face originalitatea fiecăreia dintre cele patru vîrste ale romanului european este dat de geniul individual al marilor romancieri, fiecare dintre ei capabil să propună „o ipoteză substanțială asupra naturii și organizării unversului uman
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
calculatorului second-hand și să pună cu dichis la cale aruncarea în aer a atelierului prezidențial de decorații, producător de stele în gradul de cavaler, în loc să ia ostatece fiice de baroni în dimineața nunții, la clipa primirii de daruri, în loc să captureze publicul unui foarte important simpozion tratând metodele de mântuire a neamului, spre a-l sili să asculte, în genunchi, capitole din ultimul roman, scriitorul se vaită. În loc să dea autografe celor răpiți, pe punctul de a plăti sume în euro, spre a
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
luăm în calcul în discuția noastră faptul că aceste două apariții nu sunt cărți de sine stătătoare, ci culegeri de articole, unele chiar ocazionale. Stilul fiind unul publicistic, intenția autorului nu este de a fi creat texte academice adresate unui public restrâns, ci aceea de a populariza și de a menține în discuție autorii amintiți. În plus, postmodernismul făcând obiectul unui curs susținut de Ion Bogdan Lefter în cadrul Literelor bucureștene, era de la sine înțeles ca autorul să nu renunțe la articolele
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
drept sâmbure tematic creația, iar poezia lui Șerban Foarță îl obligă pe Ion Bogdan Lefter la o analiză mai aplicată pe text în vederea decriptării holorimelor. Primii postmoderni Cît privește prozatorii Școlii de la Târgoviște, autorul pornește de la lucruri mai puțin familiare publicului, cum ar fi junețea literară a celor patru sau mediul literar underground creat de ei prin publicarea în manuscrise originale a revistelor proprii. Se vede de departe că preferatul autorului este Radu Petrescu, discutat aproape în jumătate din carte, de la
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
opera. Deși nedreaptă, această situație este o sursă inepuizabilă de confort. Neexpuși de multă vreme liber, sistematic și fără prejudecăți, Grigorescu, Andreescu, Luchian, Tonitza, Petrașcu, Pallady, alături de încă vreo cîțiva din aceeași categorie, au devenit simple repere onomastice. Aproape inaccesibili publicului larg, ei își consolidează pe zi ce trece legenda, nu din pricina valorii inconfundabile a operei lor, ci din pricina misterului în care ea se afundă tot mai adînc. Într-un astfel de impas se găsește și Francisc Șirato, de pildă, un
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
sculptură grecească, preotul ne apare interpretat de un magrebian cu puternic accent franțuzesc, iar, pe de altă parte, Pentheus, regele, apare ca un personaj lipsit de fantezie, cu toată agitația părului cărunt și gesturilor dictatoriale. Deoarece întreaga echipă defilează în fața publicului ca un fel de cortegiu sau taraf de lăutari, o orchestră în stilul ansamblului “Ciocîrlia”, nu este greu de ghicit cui aparține simpatia publicului. Dincolo de transparența ideologică a spectacolului, am văzut imagini pline de poezie, deși nu cred că aceasta
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
lipsit de fantezie, cu toată agitația părului cărunt și gesturilor dictatoriale. Deoarece întreaga echipă defilează în fața publicului ca un fel de cortegiu sau taraf de lăutari, o orchestră în stilul ansamblului “Ciocîrlia”, nu este greu de ghicit cui aparține simpatia publicului. Dincolo de transparența ideologică a spectacolului, am văzut imagini pline de poezie, deși nu cred că aceasta profită de virulentele accente străine cu care actorii principali pronunță traducerea nemțească. Exprimare care nu poate fi îmblînzită nici de corul cu măști, care
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
nostalgice, gen răspîndit în toată Germania. După higenizarea clădirii, a rămas din ea un schelet de metal maroniu, acoperit cu insemne funcționale lăsate de muncitori, obiect de studiu pentru arhitecți, culisă ideală pentru teatru și operă modernă, care se prezintă publicului într-o superbă lumină semiartificială. Lumină care, fie spus în trecere, amintește de un acvariu sau de un film de Andrei Tarkowski. Deschiderea acestei ruine pentru public a cerut o luptă politică îndelungată, de fapt se proiectase să fie dărîmată
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
studiu pentru arhitecți, culisă ideală pentru teatru și operă modernă, care se prezintă publicului într-o superbă lumină semiartificială. Lumină care, fie spus în trecere, amintește de un acvariu sau de un film de Andrei Tarkowski. Deschiderea acestei ruine pentru public a cerut o luptă politică îndelungată, de fapt se proiectase să fie dărîmată fără mare vîlvă și fără mai multe cheltuieli, pentru a se reînălța vechiul palat prusian, conform deciziei senatului berlinez. Ruinele acestuia fuseseră dinamitate după război încît reconstrucția
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
cel puțin de membre dezarticulate”. Se pare că un sistem hidraulic permitea pe vremuri să se mărească sau micșoreze sala principală după nevoie, iar tavanul, de la o înălțime de 80 de metri, să coboare la cinci metri de-asupra capetelor publicului. “Cu ce scop să coboare tavanul atît de jos ?” întreabă un domn înalt, probabil într-un acces de claustrofobie. Îmi dă curaj să cer și eu o informație, gîndind că se termină vizita ghidată și că va fi ultima ocazie
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
și că va fi ultima ocazie să mi se satisfacă curiozitatea înainte de venirea buldozerelor: “Sunt subsoluri ?” Da, răspunde ghidul, mai multe nivele, acolo se aflau bucătăriile și alte încăperi funcționale, o bizară lume subterană, din păcate nu o putem arăta publicului din motive de securitate, dar ar putea fi integrată într-un perfect scenariu pentru un film de suspens. La sfîrșit adăugă un detaliu: într-o încăpere din subsol se deschide o ușă către apă, ca și cum, pe acolo, s-ar fi
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
și auzise de numele lui. “La Beirut nu mă cunoaște nici un taximetrist pe nume !” a mărturisit întristat moderatorul. La care, eu, autorul acestor rînduri, adaug: nici eu, șoferul fără clienți care vrea să-și gareze mașina în centru. Apare, în public, un băiat în maiou negru. “În sfîrșit, un tînăr!” șoptește fata necunoscută lîngă care m-am așezat, deoarece chipul ei proaspăt și spiritual - văzut cu alt prilej, de care nu-mi amintesc, cînd mi-a rămas tot necunoscută - mi-a
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
livra sovieticilor datele obținute din Apusul pe care a izbutit a-l înșela. Mitul „patriei primejduite”, care se întrepătrundea cu cel al cîrmaciului, nu era decît un „șantaj sentimental”, însă unul destul de abil de vreme ce reușea a prinde în mreje un public eterogen, dezinformat și cu simțul etic redus, căruia i se cînta în strună: „Tuturor celor sensibili la imaginea românului, blînd și hăituit, din cărțile de istorie ale tuturor generațiilor - imagine care se inspiră din mitul venit din preistorie, al străinului
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
Amfiteatru, România literară și Luceafărul. Din 1973 i se încredințează conducerea revistei Flacăra, după izbînda editorială a două volume de versuri (Istoria unei secunde, 1971 și Viață de excepții, 1971), confecționate cu scopul cîștigării imediate a unui segment anume al publicului. Mai precis, cu scopul cîștigării de adepți, întrucît volumele ieșiseră simțitor din zona esteticului, devenind argumente într-o cursă demonică a puterii, a puterii de grad secund, dar care îți oferă, totuși, sentimentul puterii”. Mijloacele ascensiunii carieriste a bardului de la
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
beneficiind de-un tratament de lux din partea păunescului: limbi grețoase de sus până jos, laude deșănțate și mingi ridicate la fileu. Cu unicul scop de-a dovedi că sondajul CURS minte, că adevăratul candidat serios nu e cel indicat de public, ci Popeye-marinarul-cel-atotputernic. În disperarea lor, pesedeii au acceptat chiar ca o sumă de oameni de-ai lor să fie făcuți una cu pământul de impetuosul Primar General al Bucureștiului. Din acest punct de vedere, prefectul Capitalei a fost un desăvârșit
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
PSD-ul, această schimbare s-a produs și pentru că dl Agathon are prea multe pe cap, ca secretar general al partidului. Și noi care credeam că dl Agathon a fost schimbat fiindcă nu rata nici o ocazie să debiteze prostii în public. Ne-am înșelat, de fapt PSD i-a acordat repaus vocal ocupatului domn Agathon. Un titlu optimist în EVENIMENTUL ZILEI: “Legea privind combaterea violenței în familie intrată ieri în vigoare prevede: Soțul bătăuș ajunge în stradă”. Așa o fi, dar
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
ziar, și revin „cu o altă acustică”, bine înțeles, într-o revistă cum e R. L. Obscenitatea, metodă literară, care a avut întotdeauna adepții săi - scrie autoarea - este o tehnică de șoc de îngăduit dacă e vorba să forțezi un public cuminte ori blazat să privească în față ceea ce el nu vrea să vadă, sau ceea ce, prin puterea obișnuinței, nici nu mai vede. Folosirea ei poate să corespundă în mod legitim unui fel de întreprinderi de lustruire a cuvintelor, unui efort
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]