1,686 matches
-
Aș putea crede, alături de minulescologii romanțați, sentimentaliști și lacrimogenoși, că toate aceste suprarealisto-crudissime-romane sunt comandate de către psihologii mereu în căutare de pacienți ce au nevoie de lungi ședințe de decețoșare a creierelor. Și uite așa, deplângând soarta iubirii roz și pufoase picată în mâinile nespălate ale satirilor din toate veacurile, am ajuns mai aproape de zilele noastre, în secolul douăzeci, când au venit pe lume Paul Louis Lampert, Ion Lazu și Stelian Țurlea. Vor fi venit și alții, Dumnezeu să le dea
MIGDALE DULCI AMARE (3) – GERUL BOBOTEZEI „NAŞTE MONŞTRI” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349679_a_351008]
-
și romantice... Da, mai simt, încă, atingerea delicată a clapelor care înmiresmau camera cu tonuri de minor și major, acorduri romantice născute la ceas de seară. Da, trăiam, pe atunci, în constelații diamantate cu ploi calde de vară și fulgi pufoși. Scările bibliotecii erau niște simple ancore către Olimp, portative cu note bine țintuite care mă purtau către lumi misterioase pline de desene geometrice schițate de un compas fermecat. Totul culmina cu o matrice bine gândită - extaz clandestin pentru corzile sufletului
TESTAMENT... de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350308_a_351637]
-
Ați privit vreodată cu atenție norii? Eu iubesc să îi studiez și mai ales, iubesc să descopăr în ei, forme de basm... care iau chipuri diferite: de la Ingeri pînä la vapoare uriașe, de la munți cu vîrfurile înzăpezite, pînă la valuri pufoase, albe.. Poate numai un visător gîndește și simte astfel... însă ce ne-am face fără vise? Ce ar fi Viața, fără această sete de cunoaștere și fără fantezia colorată a minții umane? Totul ar fi albnegru...lipsit de sensibilitate și
PRIMA...ZI de DOINA THEISS în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350430_a_351759]
-
pulsației poetice, așa cum în fizică de exemplu, pentru explicarea unor fenomene ale materiei, se operează cu ipoteza atomilor; și poeta reliefează și atribuie atomilor însușiri poetice, precum soliditate și extensiune metaforică: „rămâne pe-afară/ nașterea pâinii,/ trudesc anotimpuri/ iar îngeri pufoși/ sustrag oxigenul/ din pulsul țărânii/ și-mi lasă în sânge cărbuni făinoși”. Inspirația se dezvoltă pînă la capăt, ea nu este ucisă în muguri, prin invazia verbalizării, precum practică majoritatea poeților. Stilul în care scrie, echilibrat prin definiție, se găsește
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
ochilor de strugure verde...am adormit. Trișpe...după mine...în vis! Eu sunt o alergică, ce a privit mâțele, toată viața de la 3-4 metri distanță (cel puțin), dar, în visul meu, Trișpe mi se cocoțase în brațe. Avea blănița moale...pufoasă...îl strângeam la piept, ca pe un odor scump, grijulie, să nu-l strivesc. Mă miram cum de a lăsat petrecerea zgomotoasă și veselă, ca să „cânte” cu mine câteva rânduri pe tastatura calculatorului. Trebuia să plec la școală. Tocmai finalizasem
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PERSONIFICARE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1901 din 15 martie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt fulg de nea și-n dans plutesc ușor, Privind pământ ce-așteaptă să-l albesc, Cu strat pufos eu vin să-l ocrotesc, Trecând prin glas de frunze care mor. M-ascund în norii calzi să mă topesc Și-n picături de ploaie-ncetișor, Eu mă transform și-apoi mă desfășor Să dau sărut naturii ce-o iubesc. M-
PERSONIFICARE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348553_a_349882]
-
Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 1901 din 15 martie 2016 Toate Articolele Autorului Text scris de Răzvan Birău: Un gând mă îndeamnă Pe vreme de toamnă Gândul doar la tine Parcă mă omoară Ziua următoare Soarele răsare De sub nori pufoși Timizi și sfioși Lumea mea n-are culoare Dar cu tine prinde soare Lumea mea devine roz Fără ține n-are rost Dorul tău mă întristează Începând de la amiază De ce m-ai părăsit Și ai plecat la răsărit? M-ai
GÂNDUL de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348551_a_349880]
-
să vină pe lume. Dimpotrivă. S-a împotrivit cât și cum a putut. Deja toată lumea care asista la nașterea lui se speriase. Alergau toți bezmetici, de colo colo. Se făcuse duminică, soarele răsărise de mult. Era un septembrie cald și pufos. - Hai, fă, împinge, urla moașa la tânăra țărancă, stoarsă de puteri și care stătea întinsă pe laviță, cu ochii pironiți în tavan. I se arăta Maica Domnului, acolo pe tavan. Era c-un prunc în brațe. - Este băiat, șopti stins
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
restaurant prin care a trecut în timpul studenției însoțită de sirian sau de conferențiar nu a văzut așa ceva. Pereți din marmură de cea mai de buna calitate, obiecte sanitare din porțelan la culoarea opalului, iar cele metalice din bronz strălucitor. Prosoape pufoase și groase cât plapuma sa de acasă. Lumini încastrate în pereți. Totul strălucea de curățenie. Bănuia că nu mama lui Mircea se ocupa de întreținerea acestora, după cât de impozantă se prezentase în ușa de la intrarea în vilă. Când au pătruns
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
Giorgiana uitând pentru moment riscul la care fuseseră expuși. - Îmi voi deschide cea mai modernă casă de prostituție din lume! - exclamă Giovana cuprinsă de euforia aurului. Iar pe cei mai arătoși și musculoși bărbați îi voi păstra pentru patul meu pufos, pus în cea mai luxoasă cameră! - Numai la sex îți zboară gândul! - o înfruntă Exploratorul. - Dacă dovedești un comportament elevat poate îți ofer o șansă să te bucuri de trupul meu. - Ai de gând să adaugi ceva la el în afară de
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
pereții complet placați numai în faianță cu model floral, fondul fiind de culoarea cerului senin, iar florile din centrul plăcii în culori naturale. Pe un perete trona o oglindă generoasă, iar pe suporții metalici nichelați, atârnau prosoape mari, albe și pufoase, brodate cu monogramă hotelului pe țesătură. Pe cadă era lipită o bandă de hârtie cu un scris mare în albastru „dezinfectat”. Parcă intrase cei de la Sanepid să deratizeze baia! Era singurul lucru care contrasta luxului și bunului gust. Pe mijlocul
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
Acasa > Impact > Relatare > POVESTEA UNUI ÎNGERAȘ Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1389 din 20 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Trăia odată, printre norișorii pufoși, un îngeraș năzdrăvan. Cum făcea, cum nu, el era mereu ultimul la toate îndatoririle îngerești. Ba, de unele mai și uita, așa încât, într-o zi, Dumnezeu l-a chemat la el și i-a atras atenția că un îngeraș nu
POVESTEA UNUI ÎNGERAŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349838_a_351167]
-
-l cunoștea decât pe copilașul care îi fusese dat în grijă și pe care, în năzdrăvănia lui, îl uitase de cele mai multe ori. Se împiedică și căzu pe burtică în zăpada înghețată. Deasupra lui, fulgii cădeau, acoperindu-l cu o pătură pufoasă. Parcă nu îi mai era foame și parcă nu îi mai era frig. Auzi ca prin vis un glas cristalin de copil: -Mama, uite ce am găsit! Un îngeraș! Pot să-l iau cu mine? Îngerașul simți că plutește, că
POVESTEA UNUI ÎNGERAŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349838_a_351167]
-
roșie și copilașul lui, cel pe care trebuia să îl îndrume în viață, îl privea într-un zâmbet știrb, întins până la urechi. Se mișcă ușor, stânga-dreapta, și îi veni să chiuie de fericire, găsindu-și pe umeri două aripioare albe, pufoase și strălucitoare. Dumnezeu îl iertase și îl lăsase alături de copilașul lui, pentru totdeauna. Referință Bibliografică: POVESTEA UNUI ÎNGERAȘ / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1389, Anul IV, 20 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra
POVESTEA UNUI ÎNGERAŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349838_a_351167]
-
pur și mai romantic decât să simți cum te îmbrățișează atât natura cât și iubita? Locul era ideal pentru intențiile sale. Un strat gros de frunze acoperea pământul, iar flori de brândușe, viorele și de toporași răsăreau prin acest strat pufos așezat ca o saltea moale și odihnitoare printre copaci. O lăsă ușor din brațe și se întinse alături de ea. Ce s-a întâmplat în următoarele momente? Au simțit ce înseamnă dragostea împărtășită. O dragoste curată și plină de dăruire. Au
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349900_a_351229]
-
Privesc acest tablou minunat, zămislit parcă de un pictor...nevăzut, care a așezat zâmbetul strălucitor al soarelui peste micile viețuitoare de pe pământ, dăruindu-le căldura razelor sale; mai jos, pe pământul obosit a așternut cu pensonul fermecat, o nea albă, pufoasă, care sclipește la fiecare mângâiere a soarelui... Este un tablou plăcut privirii; prima zăpadă, așternută peste noapte, se arată atât de albă, lumina soarelui atât de caldă...și trandafirii mei din grădină sunt atât de frumoși! Le privesc petalele roșii
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
-ntr-o boare pe viață înmiresmată! Ce scumpă fata ce-i adulată ea, Cine alăturea n-ar vrea să-i stea? Că-i fata cu fața ce-i atât de fină, Căci în vise fine ar putea să vină! Ce pufoasă față drăguța fata are, Că-i curioasă fata prea mirată tare, De-ale minunățiilor vieții ce's france, Arcuirea ochilor ce mia tare-mi place! O dulceață de fată cu fața cea mai fină, Oare s-o rog prin vise
FATA CU FAŢA... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344558_a_345887]
-
sculptează visul gândului în perdeaua albă, care se lasă încet pe fața pământului... El, gândul, îmi este neobosit și câteodată când tristețea îl întunecă, aș dori să-l luminez cu sclipirea împrumutată de la stele și să-l îmbrac în neaua pufoasă care acoperă fereastra cerului. Aș dori să-i pot alina durerea... Liniștea s-a așezat lângă mine pe fotoliul din fața ferestrei și-mi ascultă bătăile inimii. Doar... secundarul nepăsător îndrăznește să-mi scuture... mantia amintirilor. Clipa căzută din clepsidra spartă
CÂND DORUL... DOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347520_a_348849]
-
Acasa > Impact > Scrieri > URSULEȚII - PENTRU COPII Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1159 din 04 martie 2014 Toate Articolele Autorului Ursuleții + Pentru copii Discuție dintre doi ursuleți carpatini în preajma unui tânăr brad de la marginea poienii: - Pufosule, tu pe unde ai umblat azi, de nu mai știam nimic de tine? - Ehe, Ochiosule, să știi că am fost să prind pește în râu! - Ia să privesc în coșulețul tău, ai prins ceva pește? - Nu, Ochiosule! Nu am prins
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347643_a_348972]
-
am prins niciun pește. Dar am găsit niște zmeură într-un luminiș de pădure - frumoasă, roșie, aromată, de-ți lasă gura apă, de bună ce e! Dar, ia să văd, tu ce ai adus în coșuleț? - Ei, asta-i bună, Pufosule! Ce, eu sunt ca tine? Să umblu bezmetic prin părău și prin desișuri de pădure după pește și zmeură? Eu sunt mult mai deștept ca tine! - Cum adică? Tu deștept și eu prost? - Să vezi! Am luat-o agale de-
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347643_a_348972]
-
turiști. Un miros tare îmi venea dinspre ei, care mă înnebunea. Simțeam mirosul irezistibil de fripturi și de cozonaci ridicându-se în văzduh până la mine, de-mi venea să strănut de plăcere și poftă. - Și? Și? Ce-ai făcut ? - Ei, Pufosule, am luat-o tiptil la vale, rostogolindu-mă ușurel să nu mă simtă turiștii. Am ajuns în spatele brazilor unde erau ei, și-am început să ascult. Tocmai a strigat cineva din grupul lor: Iulia, nu ne aduci ceva de mâncare
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347643_a_348972]
-
nu vedeți că nici nu e ora prânzului? - Și ce-ai făcut? - Eu? M-am strecurat tiptil și mai aproape de ei, apoi am sărit deodată în poiană. Am înșfăcat rucsacul Iuliei, și tulai! Nu m-am oprit decât aici! - Bravo, Pufosule! Cum de au unii noroc de toate fără să muncească! Pe când eu ... Hai să vedem ce este în rucsacul Iuliei! Vad că e cam plinuț! Nici nu apucară bine ursuleții să scoată de sub ramurile de brad rucsacul, că a apărut
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347643_a_348972]
-
cozonacul. Împărți la puii ei tot ce găsise prin rucsac. Au mai rămas și ei niște oase, care erau bune și alea. Și-au mai mângâiat la sfârșit sufletul cu bunătatea de zmeură, pe care a adus-o din pădure Pufosul, puiul cel drag al ursoaicei. După ce au mâncat ce era de mâncat, s-au lins pe bot, apoi ursoaica a dat un sfat puilor ei: - Îmi pare bine că v-ați descurcat singuri cât am lipsit eu. Dar mă îngrijorează
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347643_a_348972]
-
brazilor și a molizilor gemeau de covoare albe de omăt! Soarele, când și când, răzbătea printre nori, făcând ca toate plăpumile de ninsoare să strălucească în lumina albă, făcând verdele cetinii brazilor să răzbească cu greu printre cojoacele de zăpadă pufoasă. Era bun cercetaș al urmelor jivinelor din sălbăticie. Ochii lui scrutau toate cotloanele pădurii, urmărind neobosite urmele de vietăți de prin zăpadă. Și nu erau puține. Mai mici, mai mari. Uite, astea trebuie să fie de vulpe, astea de căprioară
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
vreau să te mânii! La intrarea în pădurea de stejari stă cel mai falnic dintre ei. Nimic nu l-a clintit din loc și zilnic cuprinde soarele cu crengile sănătoase, zilnic mângâie cerul, zilnic atinge cu tandrețe norii albi și pufoși. Și eu? Florile grădinii mele și ale universului vorbesc în limbile lor și fără știre de dialecte, tu, înțelegi totul sau poate nu! Ceva m-a țintuit în loc, dar nu în acela cu stejari și flori. Au dispărut păsările și
CÂND CUMPLITUL DEVINE LAIT MOTIV de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350137_a_351466]