921 matches
-
originală. Însă cercetarea strategiilor curriculare nu ar trebui să se confunde cu politica. Elmore și Sykes (1992) au subliniat că elementul științific, esențial pentru cercetare, nu poate fi înlocuit cu cel politico-ideologic; cercetarea științifică nu se poate derula după modelul „puhoaielor”, „curentelor” și „fluctuațiilor” care se produc la nivelul opiniei publice 197. Calea în explorarea fenomenelor și proceselor de curriculum policy nu poate fi decât rațională. În fața complexității, planificatorii, designerii și decidenții au răspuns prin hiperraționalizare negativă, adică prin exces de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
îl transformă într-o forță a locului unde poposește sau este aruncat: la bîlci, pentru a învîrti în locul cailor roata cea mare, pe moșia lui Lagradora, tot spre a înlocui, la roata morii de apă, calul grădinarului bulgar, în "vîrtejurile puhoaielor", urnind cu umărul căruța împotmolită în ape; în ocnă, trăgînd cu spatele vagoneții de mină. Uriașul atrage invariabil atenția vinovată a femeilor, cărora nu le răspunde în nici un fel, pînă la întîlnirea nefastă cu Caliopi, urmată de uciderea acesteia de către
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
regăsește o halucinantă chemare; vînătoarea de lipitori îl arată pentru prima dată ca pe un element al naturii, trupul său fiind una cu imensa masă lichidă inertă, așa cum îl vedem lăsîndu-se, ca o uriașă plantă, năpădit de viețuitoarele sîngelui; în puhoaiele Buzăului, orbul pășește uriaș prin albia rîului și se salvează prin prodigiu, forța neomenească manifestîndu-se din nou: în picioare, ținînd piept vîrtejurilor ucigașe, el iese din ape ca un renăscut la lumină. Așa îl văd, pentru prima dată, martorii înfricoșați
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
județul Vaslui abia după ce ofensiva nimicitoare a armatelor sovietice a ajuns și pe acest teritoriu. Conform documentelor de arhivă pe care leam descoperit și cercetat, orașul Vaslui a fost ocupat în seara zilei de 22 august, aproximativ la orele 18. Puhoaiele bolșevice au venit dinspre pe direcțiile: CoropceniCodăiești-Soleș -Văleni-Moara Domnească-Vaslui și BârnovaScânteia-Rebricea Cănțălărești-Ștefan cel Mare-Vaslui. Oamenii din aceste localități s-au ascuns care și cum a putut fiecare de frica tâlharilor lui Stalin. În Clădirea fostei primării din Moara Domnească. Acum
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
în copie și pe care afară de gardieni, doi comisari ajutori și câțiva agenți, restul l-au nesocotit cu toții în frunte cu Dl. Dr. Neamțu”. r. Starea sanitară a Bârladului sub ocupație sovietică După ce trupele germane fuseseră izgonite din oraș de puhoiul sovietic, situația începuse să se normalizeze. Încet, încet oamenii ieșeau din ascunzișurile lor sau începuseră să se reîntoarcă din refugiu. Dacă în primele două episoade ale acestui mini-serial citasem din raportul de activitate ale noului primar, avocatul Ioan Bontaș, precum și
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
suferit pe data de 16 august 1944 un bombardament aviatic ușor, ce a produs câteva pagube materiale, neînregistrându-se decedați sau răniți în rândurile civililor. Urbea avea să fie devastată de ororile războiului abia pe data de 24 august, când puhoiul armatelor sovietice a întâmpinat pe străzile Bârladului o vie rezistență din partea nemților. Rezultatul confruntărilor l-am descris în episoadele anterioare, citând rapoartele de activitate ale noului primar Ioan Bontaș și noului șef al Poliției, Zainea Buhuși. Aceleași orori au fost
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
care fuma cot la cot cu el pe o terasă umbroasă, la pierde-timp, pleacă precipitat în redacție atunci când aude că-l solicit pentru a sta de vorbă despre pelerinaj. „Se întâmplă doar lucruri bune, frumoase, la locul lor. Este lume, puhoi de lume. Rândul este bine organizat.” Continuă astfel, artificial. De fapt, îi este teamă să vorbească cu mine, la urma urmei are de-a face zilnic cu jurnaliștii și nu crede în identitatea oficială pe care am declinat-o la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
oră (08.30). Cea mai în vârstă îmi spune că vine la Iași de 27 de ani. „Pe vremea lui Nea Nicu’ nu umbla racla pe străzi, ca racheta, că nu era voie de sus. Dar venea și atunci lume, puhoi !” Baldachinul de protecție aflat deasupra raclei îl denumesc, simplu, umbreluță. De altfel, în cursul discuției noastre afirmă că „au scos-o pe Sfânta la umbreluță, a început lumea să vină puhoi”. Cele două femei văd o relație de cauzalitate directă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
era voie de sus. Dar venea și atunci lume, puhoi !” Baldachinul de protecție aflat deasupra raclei îl denumesc, simplu, umbreluță. De altfel, în cursul discuției noastre afirmă că „au scos-o pe Sfânta la umbreluță, a început lumea să vină puhoi”. Cele două femei văd o relație de cauzalitate directă între „nenorocirile ce se întâmplă acum, săracie, foamete, inundații, cutremure” și numărul de participanți la pelerinaje. O echipă de la televiziune face eforturi disperate pentru a se apropia neobservată de un bărbat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
instala în convorbirile cu omologii mei străini. "Cerșetorul" (p. 295) din trenul TGV pe ruta Strasbourg-Paris, era pe vremuri un accident rar și cît de cît digerabil. Era în timpurile cînd românii n-o feșteliseră rău de tot prin apariția puhoaielor noastre de turiști, profesioniști în chestii profund condamnabile. Ce am văzut la Padova în 2009 mi-a justificat o schimbare de atitudine foarte vizibilă la "frateli" noștri, cînd uriașa simpatie a italienilor pentru români s-a transformat într-un soi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
corbi, mai mult dădea impresia că încurcă existența Universului și că poate ar fi fost mai bine să nici nu fie nimic pe acolo. Picături rare, mari și reci ca gheața, cad săgetînd văzduhul. În scurt timp s-au dezlănțuit puhoaiele cerului. Potopul s-a dezlănțuit și povestea lui Noe părea că se repetă. Costică nu avea însă Arca și nici animalele pregătite. Pînă și cei doi corbi au spălat putina. Potopul părea cu totul inutil, nu prea avea ce îneca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
apoi s-a sucit și venea dinspre Prut. Nu după mult timp a întors-o și bătea dinspre Coțușca. Șuvoaie reci se strecurau pe dedesubt dar Costică nu stătea degeaba. Cîțiva snopi pe jos, puși cu socoteală, reușeau să țină puhoaiele departe de picioarele și pielea bietului drumeț. Totuși Potopul acesta a fost mai mare decît cel de pe vremea lui Noe. Atunci au scăpat atîtea jivine, dar acum... L-au găsit pe drumețul care o luase pe urmele vikingilor după mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cumplit de frig. Sub brad este mai bine, dar vin ghiulele și din lateral. Se dau după trunchi. Vijelia însă îi caută cu insistență, adică se învîrte pe după copac, ca să-i nimerească. Este tot mai întuneric. Din înălțimi se pornesc puhoaie, care vuiesc a potop. Turtureii și-au îmbrăcat hanoracele. Este un pic mai bine, dar nu-s semne că urgia s-ar potoli. Colac peste pupăză, a început să fulgere și Sfîntul Ilie s-a apucat să-i sperie rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prin locul ăla blestemat... Merg atenți și cu puțin spor. Îi dor picioarele și ar fi vrut acasă. Pietrele sînt alunecoase. Ajung la strungă. O punte, cu două balustrade putrede, era mai știrbă decît baba cloanța. Pe sub punte curge iadul. Puhoiul face urît al naibii cînd i se opune un bolovan sau un trunchi încîlcit în crengile sale. Amîndoi mor de frică. Guță își ia inima-n dinți. Tremură, dîrdîie, lunecă și... trece. Hai, treci și tu, țipă la Pamela. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
intrat în grevă. Ei au debarcat și înaintaseră vreo cîțiva kilometri, într-un dispozitiv de tip evantai. Mamă, mamă, dar le ai cu războiul... N-am fost militar de profesie, dar atunci ne-am mobilizat cu toții... ne așteptam să vină puhoaie... Ei însă, nu erau mulți, contau pe răzvrătirea cubanezilor, pe sprijinul populației. Ce mai, niște proști. Dar văd că în marea politică te pricepi... Sigur că mă pricep. Au fost prost informați despre starea de spirit a populației. De după un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
confundaseră tot tămbălăul cu o piesă cu 23 August. Ajunși în Capitală, hăbăuci, cu mintea încă tulbure, la primul stop au văzut o mare de oameni care se năpustea spre ei. Sau așa credeau ei. Că spre mașina lor venea puhoiul. Și normal că prima reacție a fost: bă, ăștia au aflat că avem juma’ de porc în portbagaj și vor să ne jefuiască. Așa era foamea de mare pe atunci. Lucrurile nu s-au schimbat prea tare, pentru că panica scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
succes la examene! Aurel 1980 Borca, 4 ian. 1980 Domnule Lucian, bună ziua! Măi, ce iarnă! Știi, aici zăpada are un metru! "Desțelenirea" ei în favoarea cărărilor m-a amuzat. Cred că am o plăcere puțin patologică: aceea a marilor "conflagrații" naturale. Puhoaiele necruțătoare, ploile pantagruelice, ninsorile biblice pe mine mă fascinează, în timp ce oamenii din jur se vaită plini de temeri. Zăpada! Katherine Mansfield o detesta. Poate din cauza tuberculozei. Un om cu sensibilitatea ei nu putea detesta, cred, zăpada pur și simplu. Stau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de ce omătul nu-mi place. Mi-a plăcut doar faptul că fulgii erau grași. Albul e culoarea în care orbesc singur; sau, în orice caz, e o culoare prea rece și neclintită pentru fragilitatea-mi meridională. Rămîn să chem ploile, puhoaiele și toate diluviile saturniene care stimulează plăcerea-mi pentru expresivitățile... mișcătoare. Sînt tare mulțumit de viața mea atunci cînd citesc mult! Există o plăcere aproape bolnavă în mine (în noi) de a citi. Curios pînă la a fi tîmpit am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
îl prinde în cursă pe Inorog. Momentul este ritmat hiperbolic prin participarea afectivă a întregii naturi, în note de bocet popular: “Munți crăpați, copaci vă despicați, pietri vă fărâmați! Asupra lucrului ce s-au făcut plângă piatra cu izvoară, munții puhoaie pogoară, lăcașele Inorogului, pășunele, grădinele, cerniască-să, păliască-să, veștedzască-să, nu înfloriască, nu înverdzască, nici să odrăsliască, și pre domnul lor cu jeale, pre stăpânul lor negrele, suspinând, tânguind, neîncetat să pomenească.” Delegând șoimul să vorbească în numele său, satira cantemiriană atinge intensitatea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
a înfățișat lumea satului moldovenesc cu un simț al aderenței ieșit din comun și cu neașteptate intuiții moderne de viziune literară. Cine citește Pustiuri (1941) și dă peste halucinantele imagini de apocalips ale satului înecat, ale trupurilor moarte purtate de puhoaie până în incinta bisericii care se scufundă, nu poate să nu vadă că realismul fantastic al noii generații de prozatori e anticipat și de această originală scriitoare, totuși atât de puțin cunoscută. Iar cine, până mai ieri, dorind să o viziteze
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
august 1953 a venit rândul Bucureștiului să găzduiască al nu știu câtelea Festival Mondial al Tineretului și Studenților, regizat de la Moscova, însă desfășurat anual (sau la doi ani?) în altă capitală a unei țări socialiste frățești. Pentru a putea hrăni puhoaiele de participanți veniți din străinătate (câteva zeci de mii!) și în general pentru a prezenta o imagine elocventă a prosperității instalate, chipurile, în noua societate, guvernul stocase alimente și tot felul de alte bunuri de consum, astfel că, începând din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
al Vostru, Aragón 26 septembrie 1955 Vreau să calc pe creasta vieții, muchie de cuțit în zigzaguri esen țiale între cele două lumi prăpăstioase ale relativului și aproximativului... Nu mai vreau să fiu rostogolit alături de alții, bob lângă boabe, de puhoiul necurmat al vieții, în neștire, în indiferență, fatalmente, năuc! 27 septembrie 1955 S-a întors Florino. Aceasta m-a mai liniștit, căci în seara asta, prima de la întoar cerea mea, mi-a fost greu: mă chinuie gândul împrăștierii mele între
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dorință fără credință, sau credință fără acțiune, sau acțiune fără dezamăgire?...) O, și cât ar fi de odihnitor să te lași în voia necugetată a vieții, 276 a răutăților și a urâțeniilor ei de tot felul, ce vin asemenea unor puhoaie reci și repezi din toate găurile pământului, din toate ochiurile cerului, adânci, necuprinse și nenumărate, cărora nebun ai fost atâta vreme să li te împotrivești și să le ții stavilă, ci lăsându-te purtat ușor de ele, dincolo de marginile luptei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am adormit. Nu știu cât timp a trecut, dar la un moment dat, trezindu-mă, am tras puțin perdeaua pentru a privi "afară". Ce-am văzut m-a determinat să trag perdeaua rapid la loc o furtună cu tunete și fulgere și puhoi de ape! Ne aflam deasupra selvei braziliene, așa că... Soția dormea ca un copilaș, și la trezirea ei furtuna încetase și s-a bucurat găsind lângă fotoliu o ofertă generoasă de excelente ciocolate braziliene. La aterizare, am fost preluați de serviciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cocoțată pe vârful unui deal, așteaptă, cu urechea lipită de un vechi aparat de radio, vestea cea mare. Care însă nu vine... Nivelul apelor crește și într-o noapte eroul se trezește din somn simțind cum întreaga casă, smulsă de puhoaie din temelii, se leagănă ca o barcă (arcă). În smerenia insignifianței sale fusese ales să fie un al doilea Noe. * Ciudatul V.M. pretinde că a inventat o nouă specie de proză, „pentru mileniul trei”, cum se zice acum, pentru cetățeanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]