1,831 matches
-
palton lung pînă la glezne și Îi Întinde o mînă caldă, care stătuse pînă atunci În mănușă. Wakefield i-o strînge ferm și o urmează pînă În parcare. VÎntul vălătucește zăpada proaspătă, dar lui Wakefield Îi e destul de cald În puloverul lui, În pardesiul de marcă și cu pălăria lui cu boruri largi, despre care crede ca Îl face să semene cu un gangster. Mașina lui Maggie, o utilitară sport Încrustată În gheață, planează ca În vis prin preeria albă. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Întîlnească cu Maggie. Maggie simte un aer de sărbătoare, așa că se Îndreaptă direct către barul hotelului. Wakefield comandă un toddy fierbinte pentru el și o bere germană pentru Maggie. Ea Își pune paltonul pe spătarul scaunului, scoțînd la iveală un pulover ornat cu reni care par să alerge peste sînii ei. Wakefield nu se poate Împiedica să nu-i privească; Maggi Îl privește privindu-i. Noroc. La o masă din apropiere, bărbați În cămăși cadrilate și femei purtînd pulovere colorate à
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
iveală un pulover ornat cu reni care par să alerge peste sînii ei. Wakefield nu se poate Împiedica să nu-i privească; Maggi Îl privește privindu-i. Noroc. La o masă din apropiere, bărbați În cămăși cadrilate și femei purtînd pulovere colorate à la Maggie vorbesc despre Marilyn Monroe. SÎnii ei, spune una dintre femei, erau de fapt măriți cu ajutorul implanturilor. Marilyn a fost un fel de cobai pentru industria măririi de sîni ce sta să se nască, dar și sfînta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
buchetul postcoital al lui Wakefield. Unii din tipii de la Companie sînt deja acolo, inclusiv Paulee și, uimitor, Farkas. Farkas poartă aceeași haină pe care a purtat-o și la prelegere, dar Paulee, proaspăt ras și masat, strălucește rozaliu Într-un pulover de cașmir albastru. Mai sînt două femei elegante și un bărbat asiatic cu capul ras. Wakefield este prezentat adunării și strînge o mînă Îngrijit manicurată aparținînd unei femei pe nume Neva. Cealaltă femeie este Sherrill, care arată ca o veveriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să se ridice, modelîndu-se singură Într-o canapea asemănătoare celei pe care zace el. Cele două canapele se ating. Un pat! — Deșteaptă cameră! spune Sherrill. Maggie Își aruncă pantofii din picioare și e gata să-și arunce pe podea și puloverul cînd Neva spune „În locul tău n-aș face asta!“ Dar robotul chelner a Înșfăcat deja pantofii și a dispărut cu ei. — Căcat! strigă Sherrill, spălătoria și serviciul de lustruire a pantofilor sînt off line. Drăcia asta nu va aduce nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a Înșfăcat deja pantofii și a dispărut cu ei. — Căcat! strigă Sherrill, spălătoria și serviciul de lustruire a pantofilor sînt off line. Drăcia asta nu va aduce nimic Înapoi pînă cînd nu le curăță. Bine că măcar ai rămas cu puloverul. Neva se amuză. — Îți datorăm o pereche de pantofi, spune Sherrill, supărată pe Neva. — Dar eu Îi vreau pe ai mei, strigă Maggie. Nu sînt bogată ca tine, Sher. — Italienești, ai cuvîntul meu. Lumini lăptoase Încep să șteargă stelele. Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ochi căprui și cu haine oarecum lălîi. Și este foarte sigur că ea va Întîrzia. Este surprins cînd apare la timp, o blondă subțirică, cu păr scurt, de o eleganță relaxată, cu blugi de firmă mulați pe coapse, cu un pulover de cașmir de culoarea bronzului și cu un palton Goodwill autentic. Cizmele căptușite cu blană sînt finlandeze, mănușile de piele neagră sînt italienești, iar căciula de blană de iepure, cu urechi - rusească. Wakefield și-o imaginează brusc dezbrăcată, țîțișoarele obraznice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
deja cinci dar, la dracu’ cu totul, a fost o zi lungă și ciudată. Și chiar are niscai note. — Desigur. Hai să mergem la hotel și să bem ceva la bar. Așa pot să mă schimb și să-mi pun puloverul meu de artist și să mă pregătesc pentru diseară. Habar nu am despre ce o să vorbesc. Puloverul lui negru cu guler pe gît este oricînd de ajutor În situații „artistice“. — Ai putea vorbi de ucigași plătiți cu pulovere negre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
niscai note. — Desigur. Hai să mergem la hotel și să bem ceva la bar. Așa pot să mă schimb și să-mi pun puloverul meu de artist și să mă pregătesc pentru diseară. Habar nu am despre ce o să vorbesc. Puloverul lui negru cu guler pe gît este oricînd de ajutor În situații „artistice“. — Ai putea vorbi de ucigași plătiți cu pulovere negre pe gît, glumește Susan, aruncînd mucul țigării pe fereastră. Glumeam. Da, sigur. Dacă există vreun lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-mi pun puloverul meu de artist și să mă pregătesc pentru diseară. Habar nu am despre ce o să vorbesc. Puloverul lui negru cu guler pe gît este oricînd de ajutor În situații „artistice“. — Ai putea vorbi de ucigași plătiți cu pulovere negre pe gît, glumește Susan, aruncînd mucul țigării pe fereastră. Glumeam. Da, sigur. Dacă există vreun lucru pe care Wakefield știe că poate conta oricînd, acesta este talentul tău de a veni cu tot felul de găselnițe fericite și absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
căcatul ăsta etnic. Evident, se prea poate să te și omoare. Zamyatin rîde cu rîsul lui plin de fum, care sună ca niște biluțe Într-o cutie de metal. Wakefield a ajuns În cameră și scotocește prin geantă În căutarea puloverului. Se Întreabă cît o să-l mai țină chestia asta cu Încropitul de discursuri din nimic, lăsîndu-se În seama inspirației și a norocului. Ce-ar fi dacă Într-o zi s-ar trezi pe o scenă, În fața unei mulțimi hămesite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tu, totul este Încă și mai alb. Spune-mi tu ce Înseamnă asta. Doamne, ce cur mișto are! Asta nu are, În mod evident, nimic de a face cu banda de magnetofon. Încă ascultîndu-l pe Ivan, incapabil să-și găsească puloverul, Wakefield se conectează la internet și vede că are douăzeci și două de mesaje. — Okay, dar crezi că chestia asta cu luptele etnice se va sfîrși sau de abia a Început? — Îmi cunosc eu oamenii: slavi morocănoși, oameni cu sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a stors creierii În căutare de idei despre problemele și paradoxurile prezentate de expoziție și a ajuns la concluzia că o discuție În public cu fosta sa soție pe tema fiicei lor ar fi cea mai potrivită. Și-a găsit puloverul și tocmai e pe cale să și-l pună invers cînd Susan sună de jos, de la bar. — Ce durează atît? Grăbește-te, am o surpriză pentru tine. Wakefield vede surpriza de Îndată ce intră În bar. Toată lumea se uită la două femei incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care cred oamenii că va fi viitoarea mare realizare a lumii. Vreți să răspundeți? — Următoarea mea cină, răspunde Milena, care este și chef, nu numai model. Ce drăguț din partea ta să ne Întrebi, spune Tiffany, Întinzîndu-se ca un lynx Înlăuntrul puloverului de angora. — În viitor, sondajele vor fi efectuate de roboți, spune Susan. Știi ce cred eu? spune Susan brusc, iritată de soră-sa. Cred că următoarea mare chestie va fi că oamenii vor fi Întotdeauna drăguți cu alți oameni pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
imediată a o sută de mii de orfani. Din fericire, cele mai recente trei muze ale sale Îl salvează pe el. În fața pavilionului ungar „dau peste el“ prietenele sale. Formează o mini-echipă năucitoare, Milena cu o fustiță scurtă În carouri, pulover negru și ciorapi negri, o eșarfă lungă și roșie Înfășurată În jurul gîtului; Susan putînd o haină de blană artificială pînă la glezne și bocanci de război și obișnuita ei Încruntare concentrată; Tiffany, cu o jachetă de lînă albastră, blue jeans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mea arăta ca James, avea vocea lui James, mirosea a James, dar nu era James. Era ca într-un film SF din anii ’50 în care trupul iubitei eroului este locuit de un extraterestru - la exterior arată tot ca ea (pulover roz de angora, gentuță de mână, sutien cu cupele așa de ascuțite c-ar putea să-i scoată ochiul și unui păianjen etc.) -, dar privirea i s-a schimbat. Observatorul neavizat ar fi putut crede că îl are în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mele mai mari. Sau, și mai rău, arătam de parc-aș fi fost în continuare gravidă. Cu câteva săptămâni înainte să nasc ajunsesem enormă. Eram complet circulară. Din cauza faptului că singurul lucru care mă mai încăpea era un soi de pulover, lung, din lână verde, și a faptului că, de la vomatul încontinuu, fața îmi era tot timpul verzuie, arătam ca un pepene verde care și-a tras o pereche de ghete și s-a dat cu puțin ruj. Acum, cu toate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu mai aveam nici un pic de energie rămasă pentru mine. Îmbrăcatul mi se părea o operațiune așa de complicată încât niciodată nu reușeam s-o duc la capăt. În rarele ocazii când mă dădeam jos din pat, îmi trăgeam un pulover de golf de-al tatei peste cămașa de noapte a mamei și o pereche de șosete din alea groase, de mers pe munte. Aveam cele mai sincere intenții de a mă îmbrăca cum trebuie. Numai că lăsam chestia asta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
iminentei lui sosiri. Apoi îmi aduceam aminte că Soarta e o ticăloasă care-ți face numai în ciudă. Cu cât arătam mai hidos, cu atât creșteau șansele ca James să apară din senin. Așa că rămâneam în cămașa de noapte, cu puloverul de golf și cu șosetele groase. N-aș fi știut ce e aia ruj nici dacă m-ar fi pocnit peste gură. Deseori îmi venea să-l sun. Dar de fiecare dată, chestia asta mi se întâmpla în mijlocul nopții. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de mult timp torturându-ne singure și făcându-ne griji în legătură cu dimensiunile fundurilor noastre. Fiecare pereche de blugi pe care o cumpăram sau pe care doar o probam trebuia categorisită în funcție de capacitatea ei de a reduce dimensiunile fundului. Fiecare cămașă, pulover sau jachetă era studiată în mod similar ca să vedem cât de bine ne acoperea sus-numitul fund. Obsesia legată de mărimea fundului era comparabilă ca intensitate cu obsesia legată de micimea sânilor. Era așa de trist! Pentru că eram frumoase. Aveam niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o soluție. Poate drogurile. Dar băutura nu. Mi-am dat seama cât de groaznică eram abia când am auzit fără să vreau o conversație purtată între mama, Helen și Anna. Tocmai mă pregăteam să intru în bucătărie, când mâneca de la pulover (puloverul tatei, de fapt) mi s-a prins de mânerul rotund de la dulapul din hol. În timp ce mă eliberam, am auzit-o pe Helen vorbind în bucătărie. —E așa o pacoste, se plângea Helen. Iar nouă ne e frică să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
soluție. Poate drogurile. Dar băutura nu. Mi-am dat seama cât de groaznică eram abia când am auzit fără să vreau o conversație purtată între mama, Helen și Anna. Tocmai mă pregăteam să intru în bucătărie, când mâneca de la pulover (puloverul tatei, de fapt) mi s-a prins de mânerul rotund de la dulapul din hol. În timp ce mă eliberam, am auzit-o pe Helen vorbind în bucătărie. —E așa o pacoste, se plângea Helen. Iar nouă ne e frică să ne uităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
kilometri de la traseul obișnuit. Helen a dat buzna pe ușă. Arăta absolut superb. De fapt, arăta și mai frumoasă decât de obicei. Dacă era posibil așa ceva. Helen radia. Cu toate că nu era îmbrăcată decât cu o pereche de blugi și un pulover, arăta desăvârșit. Avea părul lung și mătăsos, pielea îi era translucidă, ochii îi străluceau, iar gurița perfectă îi era arcuită într-un zâmbet încântător. —Salut! Am venit, ne-a anunțat ea. Hei, ce e cu mirosul ăsta oribil? Fiuuuuuu! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fără să-l privesc: „Faianța din baie a început să se desprindă. Ai face bine să te uiți nițel la ea“. Sau, aruncându-i o privire scurtă, să-i zic: „Sper că nu ai de gând să te îmbraci cu puloverul ăla când mergem la masă la familia Reynolds“. La fel cum jurasem să nu fiu genul ăla de femeie care să mănânce toate resturile rămase prin farfuriile copiilor. Sau genul de femeie care îi spunea soțului „tati“. Nu în propoziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dar tipu’ arată ca un pârlit și mi-ar fi rușine să ies cu el. —E tot timpul plin de vopsea? am întrebat. — Da, mi-a răspuns. Dar nu asta e problema. Se pare că n-are decât un singur pulover. Și nici o pereche de șosete. Și cu cât îți spun mai puține despre chiloții lui, cu-atât mai bine. —Mamă, am făcut eu. Sună cam nasol. — A, nu, nu e chiar așa nasol, m-a asigurat Laura. E nebun după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]