5,835 matches
-
ne-om rândui. Dacă asta-i vrerea ta, așa am să fac - a răspuns Cotman. Sub lumina albă de afară, săniile păreau un șir de năluci ce rătăceau între cer și pământ. Ici acolo, o căciulă sau un suman negru punctau reptila antediluviană ce înota printre nămeții nesfârșiți... De pe creasta dealului din coasta târgului li se dezvăluia o pădure de coșuri, din care ieșeau vălătuci de fum ce semănau cu o înșiruire de stâlpi puși să sprijine cerul... Ați văzut voi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
parte de un tip grăsuliu, cu favoriți cât Italia, Îmbrăcat Într-un costum alb bătut În diamante și cu pantaloni evazați. Gulerul ridicat până peste urechi avea dimensiunile unui baraj. Tipul fredona cu o voce baritonală un crâmpei de melodie, punctând fiecare sfârșit al versului printr-o zvâcnire a șoldurilor. În spatele lui venea o mulțime pestriță: indivizi lați În umeri, Îmbrăcați În halate lucioase de pugiliști, inși clorotici cu peruci albe, mafioți cu păr uleios și mustăți cât dungulițele de la bóxeri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tună Elvis. Cele două tabere se Înfruntară cocoșește, din priviri, estimându-și reciproc Înzestrările de război. Câteva săgeți prinseră a zbura peste capetele beligeranților. „Regele Italiei? Ce tupeu! Eu sunt regele Italiei!“ strigă Sinatra. „Noroc cu Columb, altfel rămâneați nedescoperiți“, punctă ironic o voce de pe Bătrânul Continent. „Cine poate Înțelege filmele voastre? Parcă sunt teatru“, veni prompt replica de peste ocean. „V-am vândut Louisiana și nici nu știți unde e pe hartă!“ ripostă Napoleon. „Bucătăria voastră e jalnică, două frunze și-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
statistici), variola a luat o acțiune pe cont propriu și a finalizat cinci milioane de suflete. Omenirea a reacționat vag și neconcludent, prin prișnițe, descântece și inoculări, neputând stăvili viguroasele pătrunderi ale vărsatului de vânt, care a mai reușit să puncteze o dată (251-270). Nici nu s-au dezmeticit bine apărătorii, și ciuma bubonică s-a infiltrat În două rânduri, marcând goluri de efect pe vremea lui Iustinian (541-542) și a celebrei Morți Negre (din 1346 până În secolul al XVIII-lea). Omenirea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Nu știu cum putea echipa de dezbateri a liceului să se concentreze asupra argumentelor după un asemenea dans! Ce trucuri și ce ascunzișuri! Ce alfabet al formelor fără cusur! Un păienjeniș complicat al nuanțelor și al provocărilor se isca sub ochii mei, punctat de mici gemete diafane și de răsuciri subtile. Era ca și cum o arteziană de rotunjimi grațioase ar fi izvorât Înainte-mi, asistam, vă jur, la un adevărat cadril al formelor, de la Emanuelle 3 Încoace nici un muritor nu Întâlnise un asemenea rafinament
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
astea două trece-le-n contul meu. Și taxa de igienizare. Diadea Knutt, un bătrân polițai de la Arhivă, Îmi datora un serviciu. Cândva, Îi smulsesem unicul nepot din ghearele traficanților de organe și i-l dusesem acasă Întreg, cu linii punctate În zonele unde urma să fie decupat și transformat Într-o revistă de benzi desenate. Când a auzit de ce aveam nevoie, Diadea mai că și-a Înghițit mustața. — Iggy, băiatule, sper că știi cu cine te pui. Se vorbește că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
treptat culoare, transformându-se Într-un fel de cârcei de culoarea șofranului, care se Încârligau și se Întindeau peste tot. — Vera, privește! A reînceput să scrie. Am sărit amândoi În picioare, urmărind cum, dedesubt, apărea o pajiște cu iarbă moale, punctată din loc În loc de floricele frumos colorate, printre care Își croia drum, susurând diafan, un pârâu. Câțiva copaci au izbucnit nu departe, iar niște păsări și-au croit drum din aripi pe cerul ca o peruzea. — Vai, a strigat Vera, ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se mai întîmplă și în prezent, chestiunile delicate ale subiectului, ci, dimpotrivă, le aduce la suprafață, cu un aer constant de naturalețe. Fără o intonație polemică pronunțată, criticul le tratează cu o apreciabilă probitate, sine ira et studio. Drept care le punctăm și noi, cu precizarea preliminară că, în cvasitotalitate, sîntem de acord cu propozițiile d-sale. Intelectual de obîrșie minerească, I. D. Sîrbu s-a văzut atras în tinerețe de marxism, împrejurare ce n-a impietat asupra încadrării sale în Cercul
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
omule!" - zi. "Uită-te, mă, uită-te care-i treaba. Noi nu sîntem nu știu ce, dom'le!" - așa-i spui - "hai, mișcă-te, c-amu-i momentu'!". Invitația la ilegalitate nu are nevoie de argumente subtile: relatarea în stil direct a dialogului esențial, punctată de elocvența interjecțiilor de adresare (mă, măi, băi), e constituită din enunțuri scurte, din imperative și formule de acord: "eu i-am zis "Uite, am chestia asta...", "Da, bine" zice. "Băi..." zice, "când poți, dă-o încoace!" "Păi", zic, "păi
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
uterine/ mă îmbiam luminii să-i poposesc la sân" (citat după Lucian Vasile Bâgiu, p. 97). În al doilea capitol tematic - cel despre proză -, Bâgiu realizează, din perspectivă naratologică, o analiză strânsă asupra ineditului roman Străinii din Kipukua (1979). Aici punctează precis: "Romanul Străinii din Kipukua este o alegorie a morții și a învierii individului, dar sem-ni-ficația pe care o conferă Valeriu Anania acestei alegorii pare, la rându-i, incertă, contradictorie, ambiguă" (p. 153). O altă discuție o conduce în jurul volumului
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
stăpînești gîndurile, viitorul devine cu adevărat predictibil. Iar Pablo știa că viitorul său Își definise, În sfîrșit, intențiile, ceea ce semăna foarte bine cu o poliță de asigurare. De acum Încolo, nu mai avea nimic altceva de făcut, decît să-i puncteze scadența. Abia În momentul cînd Încercă să-și amintească ceva concret, bunăoară, despre ce vorbise cu Michel Înainte de a adormi, constată cu uimire că eprubetele, mai precis baloanele acelea transparente, admirabil ordonate, erau niște simboluri goale; prețiosul lor conținut, deși
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
telefon pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. Apoi urmează un număr de telefon cu un prefix ciudat, probabil un număr de mobil. — Crezi că poate să fie un subiect? zice Duncan, iar pagina e punctată cu scuipatul lui. Stau în redacția de știri locale și începe să-mi sune pagerul. Sunt medicii de pe ambulanță. La facultatea de jurnalism vor să te transforme într-o cameră de luat vederi. Un profesionist instruit, obiectiv, detașat. Precis, minuțios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să atace direct: Știi, domnișoară, uneori, cînd întîlnesc o imagine frumoasă, unor șoferi li se întîmplă să uite de volan. O secundă, două...., trei... și.... Vîrful pantofului își rărește ritmul, uitînd de muzică, atent la vorbele șoptite, pe care le punctează prin mici zvîcniri. Șoferul continuă să privească înainte, întrecîndu-se pe sine în arta de a conduce. Nevastă-mea, spre exemplu, spune el după un timp, cu aer de mare povestitor cînd călătorește cu mine, stă întotdeauna pe locul șapte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un autor local. Președintele restabilește cursul discuției. Toți care mai iau cuvîntul încep prin a ezita, unii afirmînd chiar că Săveanu a ridicat, deși în glumă, o chestiune gravă: că din trei, doi devin... Dar dintr-o dată, vocea calmă, ponderată, punctată în locurile cheie de mici acolade prin aer ale țigaretei din lemn, pe care inspectorul din Direcția Teatrelor o rotește între degete, goală, hotărît parcă să se lase de fumat, întronează convingerea că toți cei prezenți se află în fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tot ce este modern, mai ales în construcția de avioane, dar ce mă încîntă pe mine asta!? Stau în uzină, zi de zi, și nu-mi mai dau seama cînd trec zilele, nopțile, verile, iernile; iar primăverile și toamnele sînt punctate doar de mici evenimente rituale: primăvara e Paștele, cu ouă roșii, cu noaptea de Înviere cînd merg acasă, la biserica din sat și mă uit lung, ca-n Tolstoi, la fata aceea frumoasă, Violeta, care vine la slujbă împreună cu nașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care îmi vine în minte. Bakunin pe baricade, la 1848, cu arma în mână. Bakunin la ședința inaugurală a Internaționalei Întâi, izbind cu tăișul baionetei în pupitru și retezând pe veci organul revoluționar; de-acum n-avea să-și mai puncteze frazele dând cu bărbăția în tribuna de lemn. Die Lust der Zerstörung ist zugleiche eine schaffende Lust! Hai, dragă, așa e, cum zici tu. Și știu foarte bine că e o chichiță pe undeva, doar că nu am nici un chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Din motive necunoscute, gagurile cu vagine prinseseră la public mult mai bine decât glumele de mai devreme ale lui Razza Rob, unele cu căcat, pișat și borâtură. Așa-i că vreți să știți? Așa-i? Folosea fraza la potențialul maxim, punctând fiecare silabă cu o mișcare sugestivă a pelvisului, care i se mișca încoace și încolo ca un cărucior de cumpărături. Punga minusculă dintr-un material cu picățele, care avea ghinionul de a conține organele sale genitale, oscila cu furie. — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
convulsiilor care străbăteau piciorul lui Bull și pe care le simțea cu palma și a tremurului profund pe care îl detecta undeva în abdomen, își dădea seama că echipamentul cel nou al clientului său funcționează excelent. — Chiar așa! Margoulies își punctase exclamația cu o atingere inocentă a clitorisului lui Bull. Cel puțin așa își spusese sieși, ca să se dezvinovățească, doar că tentativa conținea tocmai sugestia duplicității sale. Mica ironie nu fusese decât începutul. Din acel moment, fiecare acțiune a sa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pompier care stinge un incendiu cu un furtun cu spumă. Și pe când se pișa, își privise organele genitale originale. Se uita la ele cu expresia uimită a unui străin. „Păi, nu prea le-am mai dat atenție în ultima vreme.“ Punctă le printr-o scuturare, după care își îngrămădi la loc ansamblul bleg. Și așa și era. De la metamorfoza înfiorătoare, Bull uitase cu totul de atributele sale masculine. Într-adevăr, când făcuse dragoste cu Alan, acesta avusese grijă să-i frece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
verde și murise, coleric și zbătându-se, în groapa cu nisip. Bull nu prea ținuse legătura cu mama sa, care se recăsătorise cu președintele clubului. Nu avea frați. „E cuvântul lui împotriva cuvântului meu.“ Numai la asta se gândea Alan. Puncta silabele cu vârfurile fine ale degetelor sale alungite pe husa din piele a volanului. „Exact despre asta e vorba: cuvântul lui împotriva cuvântului meu. Dacă spune ceva, pot foarte bine să neg. De ce să se lase un Űbermensch distrus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Xueqin pornește de la o panoramă a societății chineze la detalii apropiate, de la o mulțime de neamuri de vază și familii de aristocrați, scriitorul își concentrează atenția asupra a patru familii Jia, Shi, Wang și Xue. Apoi, de la acestea ajunge să puncteze familia Jia, iar de aici viziunea sa se focalizează pe grandioasa grădină, care este centrul acțiunilor personajelor din roman. Prin această micro-comunitate alcătuită, în principal, din fete și femei tinere, ca și legătura ei cu vasta lume exterioară, este înfățișat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a lucrurilor imaginare de necontestat, cu puzderia aiuritoare, bramburită și sinuoasă a cohortelor de linii maro care desemnează curbele de nivel, cu triunghiurile ezoterice ale cotelor după care dibuiești o zonă înaltă sau joasă, cu venele acelea albastre continue sau punctate din care nu vei afla nicicând originea aristocrată a unei regiuni, ci doar rețeaua sa hidrografică, cu petele verzi ale pădurilor și galbenul spălăcit al pășunilor, cu toate cuburile albe și pitice prin care știința îți demonstrează rapid și irevocabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Hunedoara. Nicolae Secoșan preda legătura. În rest, nimic. Stăteam într-un fel de tăcere posacă și priveam cum crucea, până atunci liniștită, cuminte și chiar banală, începe, încet, să se coloreze în roșu. Nu era nimic legat de Dinamo. Orac punctase din lovitură liberă. Iar dacă mai existau dubii, meciul se juca în Ștefan cel Mare. F.C. Bihor cu semifinalista Cupei Campionilor. N-aveau nici o șansă. Asta mi-a spus și Radu. Nu despre orădeni, despre mine. Urma să încasez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
marginea pieței stăteau zeci de mașini grele cu osiile bine unse, În așteptare. În fiecare noapte sau aproape În fiecare noapte de după decizia consiliului, altă clădire era cuprinsă de flăcări, În timp ce proprietarii se chinuiau să-și apere avutul. Nopțile erau punctate de sirene și, uneori, fumul era atît de gros că era greu să respiri pe stradă. Eu continuam să lucrez la „Odă nopții”. Mă gîndeam la ea ca la „Faimoasa lui „Odă a nopții’”. Însă chiar și cu prăvălia aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
doar cîteva broșuri religioase plicticoase. Le-am citit și pe-alea. Cu două dimineți În urmă, ploua cu găleata, și ploaia spăla praful și mizeria de pe mormanele de moloz și forma pîrÎiașe noroioase pe stradă. Pe podeaua de la Pembroke Books, punctată de umbrele picăturilor de ploaie, se aflau Împrăștiate rămășițele mai multor mese pe care mi le procurasem de afară, bucățele și fărîmițe de mîncare amestecate cu măruntaie și resturi ale vieții de șobolan - un ambalaj uleios, o fîșie unsuroasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]