1,221 matches
-
înserat eram în drum spre casă. La început simptomele au fost ușoare. Am crezut că o să mă fac imediat bine, însă, m-a ținut neașteptat de mult. De atunci mi-a fost rău o săptămână, m-a durut capul. Contracția pupilelor era ușoară, dar aveam migrene. Credeam că după vacanță o să mă vindec, însă nu a fost atât de ușor. Normal că sunt supărat pe faptul în sine, că a fost împrăștiat sarin. Totuși, nu înțeleg de ce atunci când s-a căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prea bine ce este ăsta. Vedeam doar negru în fața ochilor. Dacă mă întindeam și dormeam, nu mai aveam nimic. Aveam un apetit normal și mâncam la fel ca de obicei. După externare, nivelul colinesterazei a crescut la 120-130. Cred că pupilele erau un pic mai mici ca ale unui om normal. Vedeam un pic întunecat, dar mă obișnuisem. Nu știam când e lumină sau beznă. Nu am avut dureri sau alte afecțiuni. Doar că, dacă mergeam mai mult, parcă respiram mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu știam când e lumină sau beznă. Nu am avut dureri sau alte afecțiuni. Doar că, dacă mergeam mai mult, parcă respiram mai greu ca înainte. Mi-am luat liber de la serviciu toată săptămâna. M-am dus de lunea următoare. Pupilele erau puțin contractate, dar asta nu-mi afecta munca. Acum nu am nici un fel de sechele. Nu îmi este teamă să mă merg din nou cu metroul. Nu pot să spun că atacul a lăsat o «urmă» clară asupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din simptomele intoxicației cu sarin, în cazul meu, a fost creșterea tensiunii. Nu știu dacă asta e o reacție normală. Între timp s-au lămurit că e vorba de intoxicație cu sarin. Mi-au dat medicamente pentru a-mi trata pupilele contractate. De data aceasta îmi scădea tensiunea. Durerea de cap persista. Nasul îmi curgea. Ochii îmi lăcrimau. Vedeam negru în fața ochilor. Am stat trei zile în spital. Noaptea n-am reușit să dorm. Mă uitam împreună cu o altă doamnă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
deja știau despre atac. La mine la companie au mai fost încă două victime. Nu au avut probleme foarte grave, prezentau aceleași simptome ca și mine. Am fost internat două nopți. Mi-au dat niște pastile pentru a-mi dilata pupilele, însă acestea mi le-au mărit prea mult și vedeam luminos. De aceea a trebuit să-mi fac ochelari. Problemele cu vederea m-au ținut o săptămână. În afară de asta, după ce m-am externat nu am mai avut alte probleme. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spitalul Tajima. Aici nu era nici un pat liber, așa că m-au trimis în Setagaya, la spitalul Central al Forțelor de Autoapărare. Mie mi-a convenit, deoarece locuiesc în Machida. Am fost internat doar o noapte. Încă nu mi se dilataseră pupilele, dar a doua zi nasul a încetat să-mi mai curgă și mi-au dat voie să mă întorc acasă. Nu am avut nici un simptom care să dureze. De atunci nu prea dorm bine. Înainte dormeam șapte ore fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu, și el a fost tot o victimă.» La Spitalul Central al Forțelor de Autoapărare din Setagaya mi-au făcut investigații la ochi. Mi-au zis: «Dintre toți care au venit aici, dumneavoastră aveți cele mai grave probleme la ochi.» Pupilele erau mai mici de un milimetru. Ca un ac de gămălie. La trei zile după ce m-am externat, nu puteam să mă uit nici un pic măcar la titlurile mari din ziare. Mă uitam o secundă și aveam o senzație ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de la ora 9:00. Dar în cameră era întuneric. Deși era aprinsă lumina, nu vedeam bine. Vedeam ca prin ceață. Nu puteam citi. Îmi dădeam seama că se întâmpla ceva ciudat cu mine. Atunci nu știam că mi se contractaseră pupilele, doar bănuiam că văd eu mai prost. După aceea starea de greață a devenit din ce în ce mai pregnantă. I-am spus asta șefului meu și mi-a zis să mă duc la baie și să mă spăl pe față. Un alt coleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Atunci am început să ne lămurim. Între timp au început să mai sosească și alte victime ale atacului. Am stat în spital două zile. Nu mă simțeam ca și cum aș fi avut ceva grav. Dar am avut probleme cu sângele, aveam pupilele contractate. Nu m-au lăsat să mă întorc acasă imediat. Soția mea era însărcinată și nu prea voiam să o îngrijorez. Deoarece mă internaseră, nu aveam cum să nu-i spun. Pe seară m-au mutat de la terapie intensivă, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care se puteau mișca. Era un lucru imperios. Îmi aduc aminte că mirosea a diluant când am coborât. Nu știam ce se întâmplă. Până să ajung la observator, mi se părea că se făcuse întuneric înăuntrul stației. Mi se contractaseră pupilele. I-am cărat pe toți cei căzuți la pământ. Am tras aer în piept și voiam să iau un taxi până la firmă. Atunci mi s-a făcut rău. Mă durea capul. Îmi era greață. Ochii mă furnicau. «Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
00. Nu simțeam nimic. Eram un pic răcit dinainte și nu îmi era rău. Am mers la spitalul Kantō-teishin. Acolo doctorul mi-a spus că sarinul îmi afectase ochii. Nu am conștientizat lucrul acesta nici o clipă. Nu vedeam întunecat. Aveam pupilele contractate. Mi-au pus perfuzie imediat și m-au internat. M-au dezbrăcat până la piele, m-au băgat în baie și m-au îmbrăcat cu un fel de robă. Nu aveam lenjerie intimă și mă simțeam ciudat. Am sunat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe soția mea dacă se simte bine. Pe fața ei se citea nedumerirea (râde). Am stat patru zile la terapie intensivă și eram lipsit de vlagă. Nu puteam să-mi mișc membrele. Nu vedeam bine. Am auzit că, dacă ai pupilele contractate, vezi întunecat, la mine nu a avut acest efect. Pur și simplu vedeam în ceață. Din fericire, la spitalul acela aveau pachet antichimic. L-au adus imediat și mi-au făcut injecție. Datorită acestui lucru am fost salvat. Nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
asemenea lucru. Diindcă nu mă pricep, am pus și eu, așa, o întrebare. Observatorul s-a oprit, s-a întors cu capul spre mine și a spus: «Aveți dreptate. Lumina e mai slabă.» Atunci au început să mi se contracte pupilele. Când m-am uitat în stație, pe partea cealaltă erau mai mulți călători căzuți la pământ. Ridicam din umeri, deoarece nu pricepeam nimic. Prima mea experiență. Nu puteam să-mi închipui ce se întâmplase. Depășea imaginația mea. Dintr-odată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mi s-a spus, m-am urcat în ambulanță. Pentru că Spitalul Sfântul Luca era deja plin, m-au trasportat la Spitalul de Ortopedie Nagura din Ochanomizu. Acolo a venit un doctor de la Spitalul Oftalmologic din apropiere și m-a consultat. Pupilele nu aveau decât un milimetru. Aveam picioarele moi, mă durea capul, tusea continua. Mi-au făcut analiza sângelui și au observat că nivelul nu știu cui (colinesterazei) era scăzut. Mi-au pus mai multe feluri de perfuzii, mi-au făcut câteva injecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
deschise. Domnul Ishida a fost transportat de urgență la Spitalul Central Setagaya al Forțelor de Autoapărare Japoneze. Din fericire, nu a fost prea grav afectat, a fost externat după o zi, dar starea de slăbiciune a mai durat un timp. Pupilele au revenit la starea normală abia după o lună. Japonezii numără anii după domniile împăraților, 1932 este anul 7 Shōwa; data lui de naștere este 07.07. Shōwa 7. Criminal în serie, supranumit Dracula . serviciu ambulanță din Japonia; în România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
afară"! Miercuri. Pe stânci cu Irina. Am cățărat-o cu de-a sila. Până la mine s-au suit niște oițe bune și cuminți. Picioarele lor sunt țepene și ne-terminate parcă. De fug, pocnesc pământul ca niște bastoane de lemn. Pupilele și le țin în vârful irisului: persoane încrezute. Le privesc cumințenia și-mi dau lacrimile. Irina nu pricepe prostia mea, și eu a trebuit s-o liniștesc și a trebuit să-i explic ce simțeam. La urmă face și ea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bine și așa Decât pe năsălie; Suport oricât sub cravașa Ce este, ce-o să fie. 19 iulie 2004 NU POT Nu pot să fac ce alții fac Făr’ frică, fără milă Nu din nevoi, ci crez opac, Din noapte pe pupilă; Nu pot să fac ce alții știu În viața lor întreagă, Să pun speranța în sicriu Cînd mi-i atât de dragă; Nu pot să scriu cum alții pot Cu har și nestemate, Dar pot să fiu un antidot Nădejdii
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
depărtate ca un bărbat, bea, vorbea, râdea, înjura ca un bărbat. Nu reușea nici măcar să-i ghicească vârsta: să fi avut șaizeci? Sau peste? Dar, mai mult decât orice, îl impresionau ochii ei, de culoarea cerului, vioi și atenți, cu pupilele ce păreau să strălucească, scormonind de-a dreptul în mintea celui cu care stătea de vorbă. Cercetând-o pe sub pleoape, nu putea să nu se întrebe dacă acei ochi se închiseseră vreodată de plăcere. Ei da, sigur că da! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
coadă, se prăvăli la podea Împreuna cu câteva farfurii și pahare cari se făcură țăndări...! „Afurisitul...! - se văietă Carla. Farfuriile mele de porțelan... Ei bine, lasă, stai puțin...Îți arăt arăt eu ție...” Peștelui Însă Îi ardea de glumă. Având pupilele dilatate, privea la femeie În mod agresiv...! Făcu unele mișcări ondulatorii alunecând din mâinile fetei, proiectându-se pe podea cu zgomot și furișindu-se printre obiectele de bucătărie. Nervoasă, Carla mai Încercă, dar, cu acelaș rezultat. In cele din urmă, se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pește crap de dimensiuni uriașe birui Învelișul masiv de ghiață al lacului, se avântă În aer cu masive iceberguri ce alunecau pe spinarea lui solzoasă, făcând un zgomot infernal...! Tony Pavone avea să facă constatarea prezumtivă, de fapt uriașul cu pupilele puternic dilatate la el privea amenințător. Dar, curios, lui nu-i era teamă privindu-l cu interes. Își amintea perfect, ochii aceia amenințători Îi mai văzuse undeva. Chiar, unde oare Îi mai văzuse...?! Îi era atât de familiar Încât făcu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone nu realiză adevăratul sens al cuvintelor spuse de Maior Însă, când acesta Îi atrase din nou atenția se trezi la realitate. “Întoarce capul...!” - mai zise Maiorul. Se răsuci mașinal, Încremenind. Iluzie ori realitate...? Atena Îl privea consternată cu pupilele dilatate, apoi izbugnind În lacrimi, pronunță. “Nu se poate...! Nu pot crede, tu ești Întradevăr...? Tu, medaliat cu medalia “Muncii” pentru munca ta numai cu bune rezultate, să te țină arestat ca pe un borfași de rând...?! Ce timpuri trăim
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
haine mototolit, pătat cu pete de grăsime ori de altă natură, gulerele cămășii șifonate, fixate asimetric În jurul gătului, În timp ce cravata nu făcea notă discordntă În asamblu. Fizionomia feței Îți creia repulsie În timp ce ochii, te apuca frica...! Un verde spălăcit cu pupilele dilatate aruncând priviri comparative cu a unei flămânde hiene adulmecând prada...! Iar când rostea cuvintele, trebuia neapărat să Întorci capul de jenă, observând dantura galbenă de fumatul excesiv, cariată și cu resturi de mâncare dela dejunul anterior ce continua cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zburară. Se trînti În scaun, gata parcă să se prăbușească, și mă izbi Îndată un miros Înțepător, ca de frigider vechi, care venea de la paltonul lui. Timp de cîteva minute - de fapt cîteva zeci de secunde - pînă cînd trecu trenul, pupilele individului se făcuseră mici de tot În spatele ochelarilor și capul i se afundă În gulerul paltonului. Trupul lui Înțepenit tremura odată cu trepidațiile trenului, vibrînd de parcă era o foiță metalică subțire. Oare ce poveste Îmi mai Îndrugă? Dacă a venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mână și paharul în alta. Îmi beam liniștit apa - și cum ridicam capul, i-am întâlnit privirile fixe. Deodată m-a străbătut fiorul fierbinte. În umbra odăii, ochii i se luminaseră, firele de argint parcă i se răsfrângeau toate în pupilele mărite... Rămăsei privind-o așa, cu paharul uitat în mână. O văzui zâmbind cu teamă. După aceea zâmbetul i se deschise; parcă se lumina. Făcu o mișcare îndărăt, o mișcare lină și nesimțită. Și ochii, ochii mă priveau ciudat acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vor trăi veșnic, am spus. Nu, mulțumesc. Pe bune. Prea mult pentru tine, hm? — Exact, prea mult. M-am uitat după Jacqui, era numai vina ei - era colegă cu fratele lui Kent. Dar n-am văzut decât găligani gălăgioși cu pupilele imense și fete cu un aer dubios, înghițind votcă direct din sticlă. Am descoperit apoi că Kent dăduse sfoară în țară că dorea ca oamenii să vină cu genul de fete care se aflau pe ultima sută de metri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]