1,929 matches
-
va fi spus totuși Depravare! Lecția? Să refuzi închiderea în termenii alternativei, să recuzi obligația unei alegeri care exclude celălalt mod de existență, să vrei ambele vieți: trebuie să ni-l imaginăm pe Heracle bigam... MOMENTUL AL ȘASELEA Sub semnul purcelului: epicurismul greco-roman X EPICUR și „plăcerea supremă” -1- Fiziologia filosofiei. Cu mult înaintea lui Nietzsche, care experimentează și teoretizează această evidență în prefața la Știința voioasă, Epicur afirmă că filosofăm cu un trup și că nu devenim înțelepți plecând de la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
decât să displacă. încă din timpul vieții, el a avut de înfruntat o proastă reputație teribilă: Timon este primul care-l asociază cu un porc. Imaginea va dăinui, popularizată prin cea de-a patra Epistolă a lui Horațiu, cea cu purcelul epicurian. în ruinele de la Boscoreale, se vor descoperi purceluși votivi pe cupe de argint. La Herculanum, în vila lui Piso, arheologii vor descoperi un manifer asemănător... Iconografia asociază cel mai adesea acest animal roz și rotofei cu discipolii lui Epicur
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
busturi ale unor filosofi - trei ale lui Epicur, dar și ale lui Democrit, Pitagora, Empedocle, Zenon din Cition... -, ale unor poeți - Homer, Sappho - și retori - Isocrate, Demostene -, de statui și statuete diverse - un Mercur, o Dansatoare, apoi emblema epicurienilor, un purcel. Decorațiunea somptuoasă a vilei comportă de asemenea picturi, obiecte prețioase și semnalează un comanditar important. Mai exact, este vorba de Lucius Calpurnius Piso, consul în anul 58, socrul lui Cezar însuși. Nu se cunoaște numele arhitectului, dar locul exprimă o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care pleacă de la asceza greacă de origine și ajunge la jubilarea romană senină din anii ultimului secol păgân. Evident, rigoarea doctrinală genealogică se înmoaie odată trecute limitele Grădinii și cu schimbarea epocii. Epicurismul ajunge popular, la bine și la rău. Purcelul lui Epicur, de la care se reclamă Horațiu, îl caracterizează mai curând pe exclusivistul roman din secolul I î. Hr. decât pe discipolul grec din secolul al III-lea î.Hr. Filosofia materialistă și hedonistă găsește adepți și la vârful ierarhiei statale: anturajul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Noaptea Sfântului Bartolomeu 1608: Francisc de Sales, Introducere în viața evlavioasă 1632: Garasse: Doctrina curioasă Index Ascetism ideal ascetic, mijloc pentru perfecționare, contra plăcerii, și plăcere, Bestiar alcion, arahnidă, balenă, broască, câine, cocoș, maimuță, măgar, muscă, pește masturbator, pisică, porc, purcel, rândunică, scrumbie, șarpe, șoarece, tăun, țap, Contraistorie Erori în privința lui Epicur, în privința termenului de epicurian, în privința gnosticilor, în cel privește pe Montaigne, în ce-l privește pe Valla Epicurism ataraxie, bucurie, creștin, goliarzi, Grădină și asceză, apă, Edenului, lui Epicur
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dintre ele -, pline de tot felul de pățanii și năzdrăvănii. Întâmplările narate conțin învățături, spre luare-aminte. Așa, în Meșterul Strică (1937), „roman pentru tineret”, Poveștile unchiului meu (1938), Guguță în vacanță (1942), „roman de aventuri” în versuri, Un cățel, un purcel și-un băiețel (1947). Pasionat de născocirile tehnicii, experimentând el însuși euforia zborului cu planorul, I. scrie o lucrare de popularizare, De la cal la cal-vapor (1946), care ar vrea să fie „viața romanțată a mașinii cu abur”. Accentele de sarcasm
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
București, 1938; Camaradul Sfârlă, București, 1940; Șezători ostășești, București, 1940; Guguță în vacanță, București, [1942]; Ucenicul, București, 1942; Oameni în cătușe de aur, București, [1945]; De la cal la cal-vapor, București, 1946; Măști de carton, București, f.a; Un cățel, un purcel și-un băiețel, București, 1947; Meșterul Strică și alte povestiri, București, 1973. Repere bibliografice: Șt. T. [Ștefan Tita], „Funeralii naționale”, ALA, 1937, 888; Ionel Jianu, „Funeralii naționale”, RP, 1938, 5990; A., „Funeralii naționale”, VR, 1938, 4; Sergiu Ludescu, „Funeralii naționale
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
a garniturilor ustensilelor de bucătărie (din păcate, eu nu am la îndemână decât solicitările făcute de Doamna Voica, soția lui Mihnea cel Rău, cândva între august 1508 și mai 1509, prin care le cerea brașovenilor carne - trei porci și doi purcei, „o chilă de făină”, orz, condimente și zahăr, cuțite, căldări, tipsii, ibrice, „un ciur pentru fușei”). Aici trebuie să se fi făcut multe dintre dverele. (draperii brodate ce marcau ușile împărătești), zăvesele (perdele - de felul celei ce înfățișa Adormirea Maicii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mare frică”). Continuă probele la care este supus de mamă (la început în înțelegere cu balaurul) și, după smulgerea lemnelor și uciderea balaurilor, feciorul este trimis după „apă vie și apă moartă, de unde să bat munții în capete”, după un „purcel de scroafă selbatecă cu dinții de fer”, după o „pasere de înde de întâlnesc vânturile care bat”, după „mere de aur de peste mare”. încercările nu fac altceva decât să-l transforme pe personaj în erou (în basme, chiar întâlnirea cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
interzis după 1944, reeditat abia în 1991), după publicarea căruia se consacră în întregime scrisului. În 1943 iese de sub tipar al doilea roman, Anotimpuri, iar după război se editează romanele Flăcări (1945) și Întoarcerea fiului risipitor (1947), povestirile pentru copii Purcelul care-a ajuns boier (1945) și Ferma „Coțofana veselă” (1946). Urmează, după 1950, romanele Toate pânzele sus! (1954), Dunărea revărsată (1961; Premiul Academiei Române), Maria și marea (1973), Acea fată frumoasă (1975), romanele pentru tineret Ultima poveste (1956), O lume întreagă
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
toamna războiului), București, [1939]; Un port la Răsărit, București, 1941; ed. cu ilustrații de Lucia Dem. Bălăcescu, București, 1942; ed. îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 1998; Anotimpuri, București, 1943; ed. București, 1972; Flăcări, București, 1945; ed. (Flăcările), București, 1987; Purcelul care-a ajuns boier, cu desene de Florica Cordescu, București, 1945; Ferma „Coțofana veselă”, București, 1946; ed. București, 1991; Întoarcerea fiului risipitor, București, 1947; ed. (Fiul risipitor), București, 1970; Toate pânzele sus!, București, 1954; ed. I-II, postfață Valeriu Râpeanu
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
gefirisme („glume proaste, vulgarități”), se presupune că era vorba de simboluri sexuale. În ziua următoare, numită agirmos, mistii erau supuși de către hierophantos (preotul misteriilor) unui proces de purificare (?). În ziua de 16 Boedromion mistii se purificau din nou, împreună cu un purcel de lapte care, mai apoi, era sacrificat. Urmau câteva zile în care se celebrau Epidauriile, „sărbătorile lui Asklepios”, medicul zeificat. La 19 Boedromion avea loc marea procesiune de readucere a hiera la Eleusis. Apoi începea partea strict secretă a misteriilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu barba nepieptănată, cu părul nins și cu ochii albaștri ai celor din sud - cu greu l-ai putea deosebi de un plugar arcadian. Este după o cină îmbelșugată: a mâncat un morun prăjit pe cărbuni și o friptură de purcel din turma porcarului Eumeneu, împănată cu ceapă, măsline din Naxos și usturoi; apoi a băut o carafă de vin dulce din Chios, adus de pirați, și a mestecat câteva smochine culese de pe dealurile din Itaca. E mulțumit și totuși neliniștit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
minciunii: „Raportările în agricultură ajunseseră să fie aberante - circulau în secret tot felul de bancuri: opriți aratul că ați ajuns în Bulgaria, nu mai plantați pomi, țara e deja o pădure. Amuzant e cel cu scroafa care a fătat un purcel și la minister au fost raportați zece, la fiecare for adăugându-se încă unul”. Am putea redacta un capitol distinct din relatările privind stresul și promiscuitatea care rezultau din colectivismul ce s-ar putea rezuma prin sintagma: viața la bloc
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
RĂCHIȚEANU, Teofil (pseudonim al lui Teofil Purcel; 5.I.1943, Răchițele, j. Cluj), poet. Este fiul Minei (n. Capota) și al lui Petru Purcel, țărani. După absolvirea școlii elementare în satul natal, urmează Liceul Teoretic din Huedin (1959-1963), apoi se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
RĂCHIȚEANU, Teofil (pseudonim al lui Teofil Purcel; 5.I.1943, Răchițele, j. Cluj), poet. Este fiul Minei (n. Capota) și al lui Petru Purcel, țărani. După absolvirea școlii elementare în satul natal, urmează Liceul Teoretic din Huedin (1959-1963), apoi se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția limba și literatura română, pe care o va absolvi în 1969, susținându-și
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
parabolelor cu intenții „esopice”, a cărui adresă protestatară precisă nu îi compromite poeticitatea: „asocierea frigului cu întunericul este o operă măreață - și în asemenea condiții / ce caută ce mai caută vorbele mici și grase pe câmpul de luptă ce caută / purceii mici și grași în cocina din trecutul fiecărei existențe // și sub degetele mele fragile părul celui care afirmă ritos că asocierea / frigului cu întunericul constituie o operă într-adevăr măreață // dorești tu cumva să-mi mângâi fruntea vrei tu să
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
pe seama unor crampe dureroase ale mâinii sau pot fi cauzate de înțepenirea unui braț care duce la frânarea mișcării ori de o serie de secuse necoordonate ale mâinii, având ca rezultat, în opinia cadrelor didactice, un scris inadmisibil, făcut din „purcei”, pe niște caiete cu totul „neîngrijite”. De fapt, este vorba despre un dispozitiv defensiv, caracteristic copiilor la care scrisul, proiecție a propriei persoane, apare mai degrabă ca un obiect al privirii celorlalți decât al lor personal, ca fiind mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
locul ei se vedea, înălțat, un morman pe care creștea troscotul. Mai ales după războiul din urmă și, mai apoi, când fu arat pe ruptele pământul de-au rămas puține toloace, cei care voiau să țină o vacă ori un purcel năvăliră către țarină. Atunci, din vechea uliță, născură câteva hudicioare. Dar asta n-a durat mult. Se electrificase satul din deal iar ulițele din țarină rămaseră doar cu lampă. Atracția pentru vatra cea nouă se potoli și, una după alta
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
îl întrebă blând pe moșneag. - Ei, cum facem, moșu’ Bogza, ai furat ori ba barabulele ? - De, dom’ procoror, le-am furat, mărturisi senin bătrânul. Procurorul Puișor își scutură gulerul din bărbii duble ce-i înconjura fața ca un cap de purcel pe tavă. - Păi de ce n-ai declarat așa la miliție ? - Apoi acolea nu m-a întrebat de barabule. Eu cartofe n-am furat, să n-am parte... și bătrânul începu iar pomelnicul. - Va să zică barabule ai furat dar cartofe nu ! - Nu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mă duc pân’ la Grigore. - Mai stai oleacă și la noi. - Iaca stau. P-pentru ce ? Hai, că-i vedea. - Da nu, da nu m’ m-amăgești ? Pârâială se apropie de traista năcăjitului și îndesă în ea o costiță de purcel. Kudă zise bogdaproste. Mai amușinând pe ici pe colo, el ajută la ridicatul unor coveți, apoi plecă grăbit către Grigore unde tot tăiere de porc era. Cu toată duhoarea, chipurile femeilor arătau vesele iar pliscul nu le tăcea o clipă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
atârnă o picătură tulbure. Slab, cu dinții galbeni și-o gâlcă de piele pe obraz, moșneagul ascute topoarele și din când în când oțelește gazdei câte-o pereche de foarfeci. Bun meșter, mai ales de zăvoare. Când are de jugănit purceii, orice gospodar îl cheamă pe Mazarache. țiganul supune godacii între picioare și, c-o custură de oțel, îi ușurează cât te-ai șterge la ochi. Din mâna lui se tămăduiesc ușor și nu obrintesc defel. După ce jugănește purceii, moșneagul le
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de jugănit purceii, orice gospodar îl cheamă pe Mazarache. țiganul supune godacii între picioare și, c-o custură de oțel, îi ușurează cât te-ai șterge la ochi. Din mâna lui se tămăduiesc ușor și nu obrintesc defel. După ce jugănește purceii, moșneagul le pune fuduliile pe jăratic și nu cere de la gazdă decât sare și mămăligă. Sâmbăta colindă satul pe unde a lucrat : de ici capătă o căpățână murată de curechi, o înfige într- un băț cu cârlig și-o saltă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de la Probota, din Sîndeni, din Siliștea și din Dolhești, cei de la Buda și Valea Poenii, de la Răhtiveni ori din Roșcani, veneau cu grâne și cu vite sau numai cu sufletul. Se schimbau oi și grăunțe, verdețuri, caș, miere și nuci, purcei, păsări, se întâlneau cumetrii, finii cu nânașii, și cei care avea de vorbit ca să hotărască o vânzare ori o nuntă. Când soarele se ridica pe cer, târgul era în toi și foiala mulțimii s-auzea vuind de departe. întârziații grăbeau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Maniu. Or fi vreo cinci ?... - Și te descurci ?... Te descurci ! Cucoane Ștefane, mata nu știi cum e lumea noastră ? Fură unul lemne din pădure, trage altul cu parul în fumeie ș-o ologește. Pe urmă vin cu găina ori cu purcelul sub braț : „Bre, Iordache... ori dom’ primar (fiștecare cum își știe obrazul), scapă-mă, că om oi fi !...” Și nu te lasă inima să nu-i ajuți că, altfel, vai de steaua lor ! Mai acu săptămâna vine unul cu plodul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]