8,125 matches
-
bine. Și tună și tună din nori de durere când viața mai bună se naște-n tăcere. Și plânge și plânge în mine destinul în timp ce în sânge-mi sporește seninul. Și-adie și-adie o dulce răcoare în lumea-mi pustie ce-a viață tresare. Și totul e pace ce dulce răsună de-o vreme încoace când ninge, când tună. Anatol Covali Referință Bibliografică: Și totul e pace / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1963, Anul VI, 16 mai
ŞI TOTUL E PACE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382159_a_383488]
-
ramuri desfrunzite Și-a plecat în eter. Adie vântul rece Și cerul mărunt plânge, Iar frunza-ngălbenită, Într-un mormânt se strânge. Cântă fanfara-n parc Din alămuri ruginite, Ca la priveghi se-adună, Bătrâne ciori cernite. E rece acum, și pustiu, Iar băncile sunt goale, Unde-au plecat îndrăgostiții? De ce nu plâng a jale? Căci a murit un anotimp! De câte ori l-am îngropat..... Din propria cenușă el renaște, Noi oamenii, murim numai o dat! Referință Bibliografică: MOARTEA TOAMNEI / Flori Bungete : Confluențe
MOARTEA TOAMNEI de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382249_a_383578]
-
28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului LA ULTIMA CASĂ Mătură vântul frunza pe cale, Luna stă agățată în vârful de fag; Cu pasul măsor îngusta cărare, Pe care o urc de-o vară cu drag. Ulița e-n beznă și pare pustie, Doar pomii aruncă umbre pe cer; Înainte-mi parc-a trecut o stihie, Că toate din juru-mi-s vrăjite și pier. Mă ghidez după steaua polară Și bâjbâi ca orbul cu albul baston În noaptea câlțoasă de vară, Iar inima-mi
LA ULTIMA CASĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382291_a_383620]
-
măslini în rod, lanțuri, securi, Palatul lui Irod, Mazal U’ Bracha, pace, fericire, Măicuță Sfântă și Bunăvestire, ghizi erudiți, preoți evlavioși, români de-ai mei cuminți și credincioși, finici și Sfântă Iesle, mir de nard, candele-n care idealuri ard, pustiu, cămile, peșteră de magi, pomelnice cu multe nume dragi, Eden, șarpe și măr, Adam și Eva, Jaffa, Carmel, Iordan, Kerit, Hozeva, sfinte cuvinte vii și Mare Moartă, leandri și bătăi din poartă-n poartă, grote, prooroci, grădini luxuriante, faleze înverzite
JURNAL DE PELERINAJ ÎN ŢARA SFÂNTĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382301_a_383630]
-
Căci e tatăl tău cioban/ Și eu fac parte din neam.”. Fior dramatic, stopat înainte de a deveni, abrupt, siropos, melodramatic, depistăm în cele trei strofe ale basoreliefului din ,,Dorul de sat”: ,, Din sat, plecăm amândoi,/ Rămâne drumul înapoi,/ Rămâne ulița pustie... -/ Peste ani, ce-o să mai fie ?” Unul dintre poemele izbutite ale volumului ,,Izvoarele” se intitulează ,,Stâlpul” și este un autoportret, abia întrezărit, al delicioasei autoare, Cristina Mariana Bălășoiu. Cu vibrații fierbinți, roș-galbene-portocalii, specifice ochilor ce te privesc din celebrele troițe
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
care îi prezintă ca „oameni singuratici, fără familie, fără bani, izolați, «trăind în tovărășia palmierilor» («Istoria naturală»). Arheologia modernă socotește că sfârșitul lor s-a intâmplat în anul 68 d.Hr., la 150 de ani de la fixarea lor în aceasta pustie, când armatele romane, conduse de Vespasian, au nimicit, după Ierihon, și centrul comunității eseniene. Cei care n-au putut să fugă au fost, se pare, uciși sau vânduți ca sclavi. Prevăzând cucerirea romană, esenienii „și-au pus în siguranță prețioasa
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93230_a_94522]
-
a fi crezut, într-astfel, pe cuvânt... E vorba, iată, în mai toate poemele-i mult prea puține (și date, între timp, uitării), de mari "căzânde turle" și "ruinate schituri", "surpate zidării" și "vechi cetăți", "cetăți învinse" și "mărețe curți pustii" (care "cad", firește, "în ruină"), "curți vechi" (s. m.) cu "tăinuite cule"3, "înalte foișoare" și "turnuri părăsite". Un "castel", așijderi "în ruină", în marginea unei "căderi de apă" și "adumbrit" de frunza unor "copaci stufoși", apare, de altminteri, și
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
căruia Berlinul, într-o seară, ca "scufundat ș...ț în mare", n-o să-i evoce alta decât tocmai "cetățile vechimii": Bizanț, Alexandrie, Palmiră, Babilon... II "C|zânde turle", "ruinate schituri", "surpate zidării" și "vechi cetăți", "cetăți învinse" și "mărețe curți pustii" (care "cad", firește, "în ruină"), "curți vechi" (!) cu "tăinuite cule", "înalte foișoare" și "turnuri părăsite", ca și "castelul" din Remember, în risipă, - este, ziceam, aceasta recuzita și, mai ales, vocația lui Mateiu; că-ruia, asemenea (s-o spunem pentru a doua
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
ce ar fi putut să fie" (Născut pentru a fi liber). Umbra istoriei contemporane se lasă grea asupra peisajului vizionar, desfigurîndu-l: "că de-o lungă vreme deși pare doar ieri / suntem holtei pe-acea undă neluminată / că țărm de insulă pustie / sau țară de oameni /nici în vis măcar nu se-arată / că suntem cu optimismul distrus / și halit de melancolie / că vom pieri-n acel leat / căci spița nenorocului ne mînă / pe a fortunei roată" (Naufragiu). E limpede că "țara
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
și cum să Ťțin distanțať în poeme mai întinse, precum ŤNeguțătorul de săbiiť (1967). ŤClepsidrať se încheie cu o viziune a țărmului marin și existențial, care-mi va bântui creația mea mai mult decât toate celelalte: Poate visam, poate trăiam, pustie plaja aștepta apusul. Și soarele în pantă răsturna enorme semicercuri de clepsidră, una de ape, alta de pământ. Și auzeam cum plajele foșnesc în gâtul de clepsidră uniform, iar eu eram gata să trec (prin moarte) dintr-un semicerc în
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
orânduiri. Demonstene Botez cheamă și el la judecata aspră a săracilor "feciorul unui vechi chiabur". Comunistul Lazăr de la Rusca din poemul lui Dan Deșliu, omorât de "haita de chiaburi", stârnește "ura mare, ura sfântă": "Vuiau munții de mânie,/ vuia peștera pustie,/ vuia codrul cu izvorul/ și vuia, vuia poporul". O țară întreagă vibrează de furie: "A-nălțat dușmanu ghiara/ să lovească munca, țara/ și poporul, țara toată/ cere pentru câini răsplată./ Cere dreaptă răzbunare,/ să răsune peste zare:/ - Cine spre popor
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
ca o rețea translucidă, cu multiple puncte de susținere, aidoma pânzei de păianjen. Jocul este și motivul tematic al filmului regizat de Mihai Cucu, pe o muzică de Darie Nemeș-Bota. O tânără înveștmântată în alb aleargă, solitară, pe o plajă pustie, cu nisip fin și scoici, pe care le răsfiră, cu grație, printre degete. Același fenomen se repetă cu stropii de apă, pe care-i face să irumpă în aer, transformându-i, printr-un gest magic, în sfere imense, străvezii, volatile
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
credincioșii puneau cu evlavie hîrtii de zece ruble, chinuidu-se să aprindă o lumînare pe un piedestal mult prea înalt. Încercarea mea stupidă, neinspirată de a-l ajuta a dezlănțuit o sumedenie de blesteme aruncate cu gura schimonosită, însalivată a profeților pustiei, apoi cu gesturi schilave de pasăre șontorogită a continuat să aprindă lumînările una cîte una. În aceeași mînăstire am întîlnit singura icoană care m-a fascinat, de o mărime neverosimilă, o icoană a Maicii Domnului. Oriunde te-ai fi aflat
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
un grad premeditat de "impuritate", nu sunt ca la carte, părintele Anatoli joacă un dublu rol, al călugărului taumaturg și al ucenicului umil încovoiat sub apăsarea păcatelor. Nu ezită să bea ceai cu mirenii, să cînte cucuriguu sufletului rătăcit pe pustie, să cotcodăcească și să-l cheme precum cloșca puii. Exorcismul fetei amiralului Tihonov, fostul tovarăș de arme sculat din morți este impresionat, una dintre întîlnirile dostoievskiene între sfinți și scelerați, în toate lucește nebunia și ruga cea mai adîncă, sfiala
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
umerii. Îmbrăcam haina cu mișcări comice. Reumatismul îmi dădea un prim avertisment. ŤPeriartrită bilateralăť au zis doctorii și mi-au recomandat să mă duc la mare, la un sanatoriu de la Eforie Nord (...) Vedeam pentru prima oară marea iarna. Plaja era pustie, mereu udă și plină de scoici negre, iar valurile izbeau cu furie stâncile. Petice de zăpadă făceau și ele nisipul, rece, deloc îmbietor. Dimineața treceam prin diverse Ťproceduriť și înotam vreo oră într-un bazin cu apă de mare încălzită
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
urmărea unitatea. Etica Grunge are miza unui manifest poetic și existențial, proiectând imagini asumat expresioniste: "graffiti de sânge", "un zeppelin cu sânge și venin", "creierul nostru ca o tumoare", care "se umpluse de noapte", inima ca "un toboșar negru", "plaja pustie a minții", "alchimia ororii"... Când tu vii, cu a ei "apă aurie, acidă și moale", deschide o fereastră spre intimitatea poetului care, când nu-și dorește regresia în copilărie (Razor Blade), scrie versuri de dragoste pe șervețele și înalță ode
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
pentru că m-am împiedicat de minunile vieții am văzut că pot să percep lumea prin haosul armoniei am realizat că mintea mea se evaporă că pot să materializez într-un univers imaterial mă transfiguram și pluteam când ieșeam în strada pustie tremuram și izbucneam în lacrimi când întâlneam oameni dar uite că m-au închis aici pentru că am ieșit în afara lumii lor mici materiale și de neînțeles pentru mine.
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
pe coridoarele spitalului își fac apariția personaje în costume de epocă, un Nijinski în costum de Arlechin desprins din spectacolele miriskustnicului Diaghilev baletează pe coridor printre invalizi. Spitalul s-a transformat într-o scenă pe care rulează filmul pacientului, terasa pustie este denumită Cinecitta, - de apreciat fina aluzie la Federico Fellini, deși locația a servit filmărilor la cîteva superproducții americane - suburbiile orașului asemănate cu decorurile pentru un film de western, iar undeva, la subsol, în culise printre debris-uri și mulaje avem
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
din cele 327 de specii despre care se spune că s-ar afla în Deltă, și care reprezintă cam o cincime din avifauna României.) Ei bine, deși în plină vară, deși ne bucuram de-o vreme minunată, paradisul era cam pustiu. E adevărat, puteai să descoperi, prin stufăriș, ciocurile coroiate, cenușii-gălbui, ale cormoranilor. Și, odată ajunși în larg, stolurile de pelicani. Totuși, un aer de precaritate, de sărăcie și dezolare ți se impunea privirii. După cum se știe, în unele situații, calitatea
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
trupa - n.r.) revizuim titlurile. Piesele noi pe care le cântăm acum în concerte și care vor fi incluse pe noul album sunt „Ploaia care cade”, „Fata care-mi place”, „Cheamă un înger”, „Nu mă pot opri”, „Te voi iubi”, „Străzile pustii”, „În fiecare zi”, „Aproape de nori”. Pe lângă piesele noi, am remasterizat piese lansate în urma cu peste 20 de ani - „Singur în noapte”, „Trenul pierdut”, „Toamnă în sufletul meu”, „Mă voi întoarce”, „Cine știe pe unde ești?”, „Cine-i vinovat?”, „Să te
Ancheta jurnalistică by Adi Ordean () [Corola-journal/Journalistic/84021_a_85346]
-
Te părăsesc cu nostalgie, lăsându-ți ție ale mele visuri mari. Azi, pornesc spre o nouă zare, pășesc stingheră spre neant, Să îmi găsesc un rost în lumea asta mare, să uit să plâng, încet eu să răsar. Mă simt pustie fără tine, curaj - mi-e frică să arăt, Dar amintirea ta îmi dă putere să înfrunt, să lupt, chiar și să râd... ... da, pot. Lucica Chitoroagă
a by Lucica Chitoroag? () [Corola-journal/Journalistic/84098_a_85423]
-
că numai eu sînt aceea care observă, ne-am apropiat unul de celălalt, pășind pe un culoar de lumină caldă, galbenă, strecurat acolo nu am să știu niciodată de unde. Noi doi printr-o mare de scaune goale, într-o sală pustie. Înaintarea noastră avea ritmul unei intimități reciproc acceptate. Nu se auzea nimic. Doar pașii inițierii mele. De la Sean Hudson am învățat mult despre teatru și fotografie. Am învățat ce înseamnă răbdarea, discreția, starea, modelarea emoției, a luminii, suspendarea în timpul imaginii
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
credincioșilor. Din când în când, mamei îi plăcea să-mi spună istoria propriei ei convertiri; era foarte romantică. Într-o noapte, intrase din greșeală în Cruciada Gloriei a Pastorului Spratt. Aceasta se desfășura într-un cort instalat pe un teren pustiu și în fiecare seară Pastorul Spratt vorbea despre soarta celor blestemați și săvârșea vindecări miraculoase. Era foarte impresionant. Mama zicea că arată ca Errol Flynn, doar că e sfânt. O groază de femei l-au găsit pe Domnul în acea
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
Manhattan-ului: - Stii fiule, odată aici se înălțau turnurile gemene... Puștiul, surprins: - Tata, ce sunt alea turnuri gemene? - Erau 2 zgârie-nori, plini de birouri și de oameni care acum 31 de ani au fost distruse de arabi într-un atac terorist. Pustiu, si mai curios: - Tata, ce sunt aia arabi?
BANCUL ZILEI: Bin Laden, în vizită la Bush () [Corola-journal/Journalistic/69015_a_70340]
-
definitivă. Sau s-o ascultăm pe Rita Dove, în Demeter jelind, aproximând, din pespectiva experienței consumate, fragilitatea ființei umane și inutilitatea revoltei contra eternității: "N-am să cer imposibilul;/ înveți să umbli umblând./ Cu vremea, am să uit această margine pustie,/ aș putea să-i râd, poate,/ pasării ce-și cheamă puii în cuib -/ dar asta nu va fi fericire/ pentru că eu am știut ce e fericirea". Revenim în aceleași locuri, redevenim, învățând să umblăm umblând, ceea ce am fost. Dar nu
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]