3,728 matches
-
sunt câinii. De aceea nu mă sinchisesc amenințările unuia ca tine. Trebuie însă să mă conving dacă ești sau nu câine, de vreme ce cauți Fata pustiului. -Până nu mă supăr, te invit Dardailă să-mi spui cum pot ajunge la Fata pustiului. -Dacă mai pomenești acest nume, te omor, zise supărat Dardailă. -Dar trebuie s-o duc înapoi în țara ei, unde urmează să se căsătorească cu Marele Căiță. -Pentru ea am dat jumătate din împărăția mea, îi răspunse Dardailă. -Cui ? a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Zâna singurătății. -Eu am s-o iau fără să mă coste nimic. Ai auzit, năpârco?. -Câine, nu auzi bine? De ce-mi spui năpârcă ? Rangul meu nu permite să fie jignit. -Nu-mi pasă. Dacă nu-mi spui unde este Fata pustiului îți promit că-ți desprind de corp cele două capete. -Cum te cheamă, mititelule? -Stup mă cheamă și să nu mă mai faci mititel că-ți zdrobesc amândouă capetele. În loc de răspuns, Dardailă l-a scuipat cu otravă. Stup a căzut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mult cu tot felul de gânduri Dardailă, pentru că va dura puțin și vei muri, i-a zis Stup ceea ce îi transmisese Căiță. -Da, așa crezi tu? a întrebat Dardailă. -Și pentru că îți va veni sfârșitul, dă-mi cheile de la poarta pustiului. -Nu vei vedea nicio cheie, javră nenorocită, a răspuns jignitor Dardailă. Stup s-a supărat și i-a zis lui Căiță: -Stăpâne, nu sunt obișnuit să fiu atât de aspru jignit , motiv pentru care renunț. -Tocmai a sosit momentul să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
piciorușe, extrem de mici în comparație cu mărimea corpului. Atât de puternic îl gâdilau cele trei ființe mici încât nu a mai putu rezista și a făcut semn lui Stup: -Te rog, prietene, să mă lași în pace, îți dau cheia de la Poarta pustiului; numai să nu mă mai gâdili, că am ajuns la capătul puterilor. Drept să-ți spun, nu știu cum faci de mă lovești puternic, în același timp mă gâdili, lucru care îmi face extrem de rău. Cred că din această cauză inima mea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Drept să-ți spun, nu știu cum faci de mă lovești puternic, în același timp mă gâdili, lucru care îmi face extrem de rău. Cred că din această cauză inima mea n-o să mai reziste și o să mor. Îți dau cheia de la Poarta pustiului de unde o să iei fata, cu o condiție: să-mi spui cum faci, de mă dovedești? -Stup, nu mai sta de vorbă cu el! a strigat Căiță. Hai, fetelor, să-l terminăm acum! Haideți mai repede! a strigat cât a putut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Spune, Dardailă, care-ți este hotărârea? a revenit cu întrebarea Stup. -Recunosc că ești mai viteaz decât mine și sunt nevoit să cedez, a zis Dardailă. -Nu-i de-ajuns, trebuie să-mi dai cheia locului în care ții sechestrată Fata pustiului și să promiți că mă lași în pace să-mi văd de drum după ce o găsesc. -De acord și a băgat un picior în apa izvorului de lângă el de unde a scos un fir de plantă, aruncându-o lui Stup. Căiță
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
au regrupat și priveau osteniți la capul desprins de trupul lui Dardailă care nu murea așteptând asfințitul soarelui. -Prieteni, de acum în colo mai avem un hop de trecut și am scăpat de toate cele potrivnice pentru a elibera Fata pustiului și a ne îndrepta spre locurile noastre. Când au ajuns la Poarta pustiului, armata de șerpi a blocat poarta, așteptându-l pe Stup. De data aceasta câinele s-a făcut și mai mititel decât era, dar Căiță l-a încurajat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu murea așteptând asfințitul soarelui. -Prieteni, de acum în colo mai avem un hop de trecut și am scăpat de toate cele potrivnice pentru a elibera Fata pustiului și a ne îndrepta spre locurile noastre. Când au ajuns la Poarta pustiului, armata de șerpi a blocat poarta, așteptându-l pe Stup. De data aceasta câinele s-a făcut și mai mititel decât era, dar Căiță l-a încurajat din nou. -Mergi înainte liniștit, ca și cum nu ți-ar păsa de ei. Am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
s-a luat după ei cu un baston drămuit din lemn de stejar de ziceai că este fermecat; cum atingea un șarpe acesta sărea în sus apoi își continua fuga de nu s-a mai văzut niciunul. Au descuiat Poarta pustiului cu firul de plantă de la Dardailă și au înaintat. Nici țipenie de suflare. Au mers cale lungă și au dat de un castel mare la întrarea căruia era figura lui Dardailă pe un soclu de cleștar. Trotinel s-a uitat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de pantaloni pentru a-i face semn să se uite către intrarea în castel. Tot grupul a înțeles semnalul și când au aruncat privirea, ce să le vadă ochii? La intrarea în castel a apărut o ființă deosebit de frumoasă. -Fata pustiului, fata pustiului! Au strigat cu toții în grup cu multă bucurie. -Dar ce frumoasă este! ... -Nu are asemănare în lumea noastră ... Fiecare spunea ce îi dicta gândul în acel moment și se mirau de nu mai conteneau, îndreptându-se către locul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pentru a-i face semn să se uite către intrarea în castel. Tot grupul a înțeles semnalul și când au aruncat privirea, ce să le vadă ochii? La intrarea în castel a apărut o ființă deosebit de frumoasă. -Fata pustiului, fata pustiului! Au strigat cu toții în grup cu multă bucurie. -Dar ce frumoasă este! ... -Nu are asemănare în lumea noastră ... Fiecare spunea ce îi dicta gândul în acel moment și se mirau de nu mai conteneau, îndreptându-se către locul în care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Și ... și, hai spune degrabă ce s-a întâmplat până la urmă? -Ce să se întâmple? Toți am luptat vitejește și la urmă regele nostru, Căiță i-a tăiat ambele capete și astfel Dardailă a fost omorât. Când a auzit Fata pustiului aceasta s-a așezat în fața lui Stup în genunchi a sărutat pământul apoi l-a luat în brațe pe Stup și-l săruta și-l strângea la pieptul ei plângând de bucurie. Stup a lăsat-o un timp după care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lui Stup în genunchi a sărutat pământul apoi l-a luat în brațe pe Stup și-l săruta și-l strângea la pieptul ei plângând de bucurie. Stup a lăsat-o un timp după care i-a zis: -Zână a pustiului, viitoare stăpână a mea, te rog, nu merit atâtea laude. Nu sunt meritele mele, ci ale stăpânului meu regele Căiță. -Și acest rege Căiță unde este ? -Este lângă mine. Trebuie să-i ajuți dacă poți. -Când și-a văzut sfârșitul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
readuce la vedere. Unde-ți sunt prietenii? Nu a avut timp să termine, că primul care a pus mâna pe vas a fost Căiță care, după ce a băut, și-a revenit în carne și oase. La vederea lui Căiță, Fata pustiului a căzut din nou în genunchi în fața acestuia și a încercat să-i sărute picioarele. Căiță a prins-o de subsuori și a ridicat-o. De bucurie, fata a început să plângă zbuciumat. Căiță a dat în continuare și celorlalți
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dreptate. Nu-i așa că ființă așa de frumoasă nu ai mai văzut? -Așa este, de aceea cred că nu-i pentru mine. -Nici să nu te gândești. Tu ai salvat-o, este și va fi în veci a ta. Fata pustiului nu mai putea de bucurie. A trecut prin fața fiecăruia și l-a luat în brațe și l-a sărutat. Când a ajuns în fața lui Trotinel, acesta a nechezat prelung, a aruncat înspre înapoi cu ambele copite din spate și a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
odată scurt și i-a zis: -Hai, tânără mireasă urcă în spinarea mea că te voi duce ca gândul la nunta ta și a lui Căiță, viteazul nostru rege. Și astfel au plecat la drum. Când au ajuns la poarta pustiului, s-au întâlnit cu primele păsări care până atunci nu aveau voie să zboare pe deasupra acelui teritoriu, s-au întâlnit cu diferite animale ce înaintau care alene, care grăbite spre un teritoriu de mulți ani interzis oricărui suflet și spirit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sfântul soare ne va călăuzi drumul spre casă..... Nu a terminat Căiță să-și spună gândul că, dintr-o dată norii s-au risipit, ziua le-a dat binețe, iar raze blânde și mângâietoare de soare le-au strălucit calea. Fata pustiului, l-a rugat pe Trotinel să se oprească pentru că are să-i spună ceva lui Căiță. -Înălțimea ta, spune ce să fac acum pentru a-mi arăta recunoștința că mi-ai salvat viața. De acum, cât voi trăi te voi sluji
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
restul vieții îl depun la picioarele tale. La auzul acestor vorbe, grupul s-a oprit în loc, au aplaudat, s-au sărutat, au cântat și din inimă s-au bucurat. Căiță s-a apropiat de Trotinel, apoi a zis către Fata pustiului: -Nu te voi obliga să faci nimic deosebit. Numai dacă vei vrea, să fii mireasa mea. Fata a descălecat de pe Trotinel, s-a apropiat de Căiță și a început a-l săruta, în timp ce zicea: -Da, da, da, și vocea ei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pentru că, deși la început jinduise la averea nepotului, de atâta muncă și fără un pic de ajutor, îi părea rău. Se ruga mereu la biserică să i se întoarcă nepotul mai repede acasă sănătos. Căiță s-a căsătorit cu Fata pustiului și la nunta lor a venit lume peste lume, vietăți ale pământului și de dedesubtul acestuia. Au sărbătorit împreună șapte zile și șapte nopți. Mirii au trăit împreună în dragoste și fericire timp de șapte sute șaptezeci și șapte de ani
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ascultare. Mai târziu, după ce păsările cerului se vor ogoi la cuiburi, trebuie să vadă pe cei betegi la adăpostul de îmbăiere cu buruieni. Mă întreb dacă nu cumva, mintea mea umblă tranca leuca, pentru că mă doare vătămătura, capul huiește a pustiu, își schimbă locul pe cer stelele sau ce altceva, nu știu, se mărturisi la încheierea cuvântului, doamna Ilina. -Mare doamnă, insist să nu luați drept nelalocul ei purtarea mea, dar la hotare pâlpâie bucluc zise îngrijorat Târgov uitându-se în stânga
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Singurătatea îi intrase în oase, cântând în permanență în cap, i-a înveșmântat viața în negru și, trecând peste o limită pe care n-o mai suporta, ieșea afară reproșând cerului. Aruncând pălăria în sus își manifesta mâhnirea de atâta pustiu, alungând cu pălăria doar simbolic, către pustietate, arăta prin acest gest că este atât de nemiloasă încât a reușit să o lase doar în compania cucuvelei care atunci când se așează pe casa cuiva anunță prin cântec omului că trebuie să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nouă linie sau o umbră, iar vârfurile mustății îi atârnau în jos, spre bărbie. Sta pe o piatră colțuroasă. în fața lui se afla o bucată de deșert slab marcat și un munte înalt, cu umbre puternice. în punctul în care pustiul întâlnea muntele se ridica Marele Tufiș. între Doré și tufiș se afla Moise. Sta un pic aplecat în față și ținea mâna dreaptă făcută pâlnie în jurul urechii. Era evident că auzea o voce. Tufișul ardea, dar într-un fel indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
De bună seamă. Atunci domnișoara poate pleca, a spus tata. Bunicul închise cu grijă ușa de la odaia lui. Iisus ieși din apă și se șterse cu ștergarul pe care-l avea înfășurat în jurul șoldurilor. Și Ioan Botezătorul se întoarse în pustiul din care venise. De fapt el ura natura. Numai apa botezului putea s-o rabde, nimic altceva. Mulțumesc, a spus învățătoarea, schițând o plecăciune. Apreciem mult faptul că domnișoara și-a făcut timp să vină la noi, zise și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ar crede că se va întâmpla ceva aici, la mine. Eu am avut parte de întâmplări, obișnuiesc să-i spun. Mie nu-mi plac întâmplările. Dar ele sunt esențiale pentru notele mele, spune Manfred. Am scris articole care conțineau doar pustiul și nimic altceva. Nici un om, nici viu, nici mort, iar timpul stătea nemișcat. Dar ziarul nu vrea să le tipărească. Nu poți să inventezi întâmplări? Trebuie să fiu precaut, spune Manfred. Redactorii din Skellefteå au început să facă controale prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
misterioși! M-a privit și eu am văzut în ochii lui cum gândea: Poate e vorba și de tine. Voi lăsa după mine un gol fără sfârșit, a mai spus el. Un ținut fără un autor de corespondențe este un pustiu. Astea ar trebui să le scrii la ziar, am zis eu. Ele trebuie să ajungă la tipar! Apoi i-am spus cât de greu era să reprezinți un asemenea peisaj părăsit și pustiu ca acela despre care vorbise. Doré și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]