962 matches
-
în veci reiterată. Dar viitorul reprezintă un concept elastic. Nu este sigur, punct cu punct, în general. Nu este cuantificabil și nici aperceptiv, prietene. Ceasul precis și locația reală ale Sfârșitului, nu le cunosc nici înțelepții, nici spiritele morților, nici pustnicii, anahoreții, nici magii, nici demonii, nici îngerii și nici arhanghelii din Rai. Nici măcar Fiul. Ci numai Tatăl! Deus vult! Doar El permite să se întâmple ceea ce stă scris în planul Lui. Nu este o fatalitate oarbă, odată ce acest Plan pare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mood for Love (Wong Kar-Wai). » Trei femei & trei bărbați: mama, Nora Iuga, Elena Ruse; tata, Romeo Ruse și încă cineva, nu spui cine, persoană importantă. » Trei pisici: Ursulina Păpușescu, Griguță, Pisulina. » Trei locuri: casa noastră cu grădină de la Sibiu, popasul Pustnicul, Blutgasse (o străduță din Viena). » Trei lucruri pe care trebuie să le faci cel puțin o dată în viață: să te pui în pielea unuia mai amărât decât tine, să faci un copil, să te îndrăgostești. Ce-a avut și ce-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
drumul spre ținta finală. Un bun reportaj, scris la persoana I, poate fructifica aventura drumului (mersul pe jos, în căruță, discuția cu căruțașul etc.). Chiar dacă, până la urmă, nu vom găsi ceea ce ne interesa (ajungând la locul faptei, aflăm că ultimul pustnic din munții Neamțului a murit), va rămâne efortul nostru de a-l căuta. Prin urmare, avem despre ce să scriem. În cazul în care ne-am ales ca subiect un sat izolat între ape (Coteni, județul Giurgiu, de pildă), descrierea
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
retragerea în umbră, cu orgoliul pe care-l implică” (II, 37). Așadar, Cioran e conștient de toate aceste contradicții, de toate aceste rupturi: „Cruzimea și mila, amândouă abstracte, cerebrale, sunt trăsăturile mele caracteristice. Aș fi bun de tiran sau de pustnic: un monstru în ambele cazuri” (II, 47). În fapt, el știe prea bine că disprețul față de ceilalți și ura pe care ceilalți i-o provoacă sunt doar consecința propriei identități: a răului din el sau a metamorfozării subiective a lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fi fost în deșert în primele veacuri ale erei noastre, spune Cioran, aș fi făcut parte dintre călugării despre care se spune că, după o anumită vreme, «au obosit să-l caute pe Dumnezeu». / Nu mă satur să citesc despre pustnici, de preferință despre aceia care, cum s-a spus, au «obosit să-l caute pe Dumnezeu». Sunt obsedat de ratații Deșertului” (III, 397-398). Altundeva se vrea pustnic. „Sunt pustnici care au trăit treizeci, patruzeci de ani în acest exces de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
au obosit să-l caute pe Dumnezeu». / Nu mă satur să citesc despre pustnici, de preferință despre aceia care, cum s-a spus, au «obosit să-l caute pe Dumnezeu». Sunt obsedat de ratații Deșertului” (III, 397-398). Altundeva se vrea pustnic. „Sunt pustnici care au trăit treizeci, patruzeci de ani în acest exces de tăcere și de dialog mut cu ei înșiși”. Continuă Cioran: „Ce n-aș da să am curajul să repet zilnic o asemenea ședință, în care îți ești
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să-l caute pe Dumnezeu». / Nu mă satur să citesc despre pustnici, de preferință despre aceia care, cum s-a spus, au «obosit să-l caute pe Dumnezeu». Sunt obsedat de ratații Deșertului” (III, 397-398). Altundeva se vrea pustnic. „Sunt pustnici care au trăit treizeci, patruzeci de ani în acest exces de tăcere și de dialog mut cu ei înșiși”. Continuă Cioran: „Ce n-aș da să am curajul să repet zilnic o asemenea ședință, în care îți ești superior ție
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
E ceea ce am încercat toată viața fără nici un succes” (III, 183). În fine, dorința trăirii în pustiu pare o soluție, dar una irealizabilă, și nu numai din cauza absenței credinței. „În afara lipsurilor mele spirituale, ceea ce mă face incapabil pentru viața de pustnic este regimul meu. Nu există restaurante dietetice în deșert” (III, 246). Motiv derizoriu, hilar, dacă n-am ști câtă atenție acorda Cioran fiziologiei, corpului, bolilor. Oricum, trăiește cu admirația celor care au reușit în deșert. Iată: „Sfântul Anton a stat
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
așa mai departe, și nu este greșit să intervii în chestiuni de viață și de moarte - altminteri chirurgia pentru salvarea vieții ar fi greșită. Hume de asemenea credea că suicidul nu putea fi o crimă împotriva comunității pentru că a fi pustnic nu este greșit, iar suicidul nu face altceva decît să ducă un pas mai departe această retragere din societate. În fine, el era de părere că suicidul nu poate fi o crimă împotriva sinelui pentru că indivizii înșiși știu cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
evocat de enunț. Fenomen deosebit de clar când verbul nu cere un dativ. Date fiind proprietățile speciale ale dativului etic, întrebuințarea sa reiterată într-un text precum Fabulele lui La Fontaine nu poate fi anodină. Să luăm de exemplu "Ursul și pustnicul" (VIII, 10): Dar într-o zi, când somnul i se părea mai dulce,/ ocrotitorul lui, cam necăjit de-o Muscă îndărătnică și rea/ pe care în zadar o izgonea că iar venea,-/ [când îți] luă în labe-un bolovan de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Editura pentru Literatură Universală, București, p.72 (traducere de Demostene Botez). 63 Eugène Labiche, Je croque ma tante, 1858, scena 1. 64 Émile Zola, Gervaise, trad. de Vlad Mușatescu, Univers, București, 1982, p. 352. 65 La Fontaine, Fabule, Ursul și pustnicul (trad. Aurel Tita), Editura pentru Literatură Universală, București, 1969, p. 331. 66 Molière, Opere alese, Amfitryon (trad. Nina Cassian), Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956, p. 226. 67 Molière, Opere alese, Amfitryon (trad. Nina Cassian), Editura de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
In toiul nopții se trezi și zări, la lumina lunii ce intra pe fereastră o umbră care se mișca. Era un moșneag cu rasă de șiac, cu mătanii la brâu și traistă pe umăr ce aducea cât de colo a pustnic. Acesta se apropie de căpătâiul ei și îi spuse fără să-și miște buzele: "Bucură-te, o mamă! Căci fiul tău va fi un sfânt! Ea dădu să țipe; dar, alunecând pe raza de lună, el se ridică ușurel și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
țigan, îngână vorbe fără șir: Da...da...fiul tău!... mult sânge!... multă glorie!... pururi fericit! Neam de împărat." În privința mamei, care visa să-și vadă fiul arhiepiscop, ea aude de la un bătrân în rasă de șiac, ce seamănă cu un pustnic, aceste cuvinte profetice: "Bucură-te, mamă! Fiul tău va fi un sfânt!". Astfel, chiar din copilărie, Iulian este obiectul unor dorințe contradictorii, sfâșiat între îndatoriri religioase și educație de războinic. Dar dacă mergem mai mult spre începutul textului vedem că
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și barocă (după cum o califică naratorul) este o punere în abis a ceea ce se întâmplă în casa Usher, o poveste de ospitalitate refuzată (cavalerul Etherred udat de ploaie și temându-se de izbucnirea unei furtuni încearcă să intre în casa pustnicului) care se termină prin achiziționarea unui scut (obiect simbolic de protecție). Fiindcă ceea ce caracterizează casa Usher este într-adevăr neospitalitatea ei funciară, neospitalitate fizică mai întâi, în închiderea, singurătatea, claustrarea ei, în părăginirea și secretul ei. Stăpânul casei este ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
rest voluptoasă în cel mai înalt grad" (24 noiembrie 1912) ar însemna să ajungă la singura autonomie posibilă. "Raporturile mele cu literatura sunt imuabile; își au cauza în ființa mea [...] Ca să scriu, am nevoie să trăiesc deoparte, nu "ca un pustnic", nu ar fi destul, ci ca un mort. Să scriu în acest sens înseamnă să dorm cu un somn mai adânc, așadar să fiu mort, și tot așa cum nu poți smulge un mort din mormânt, tot așa nu mă poți
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mai puțin celebri - Aug. Bohse, I. F. Castelli, L. Schiemann. Două vodeviluri de Aug. von Kotzebue au fost jucate la Brașov, în 1840, după texte (care nu s-au păstrat) intitulate, în traducerea lui B., Cetățuia pe drumul țării și Pustnicul din insula Forrea. Laborios și înzestrat pentru activitatea de traducere și prelucrare, B. a contribuit la dezvoltarea gustului pentru citit, la răspândirea unei bune limbi românești, bazată pe tradiția populară. Lucrările sale veneau să umple golul de carte românească resimțit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
în detrimentul bisericii. Oamenii bisericii nu au nici un fel de autoritate, autoritatea fiind deținută de oamenii de știință. Nu se mai realizează diferență între religie și știință, problemele de ordin religios fiind secundare. Omul de știință este descris ca fiind un pustnic (un anahoret) al cunoașterii. Viața lui trebuie să se desfășoare dincolo de problemele cotidiene; el trebuie să fie un judecător drept și să nu dea înapoi din fata greutăților. Trebuie "să nu pună preț pe varietate, nici pe greutăți, nici pe strălucirea
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și componentele populare ale acestuia. Ideea fundamentală este că, astfel de spații dezvoltă o componentă fantastică specifică fiecărei părți a populației, indiferent de statutul social. În anumite condiții se dezvoltă o componentă pozitivă a imaginarului ca putere (astfel este cazul pustnicilor), dar și una negativă ca a sursă ispitei (Jacques Le Goff, Imaginarul medieval, Editura Meridiane, București, 1991, pp. 96-117). 12 Jacques Le Goff, Imaginarul medieval, Editura Meridiane, București, 1991, p. 158. 13 Ibidem, p.156. 14 Jean Delumeau, Grădina desfătărilor
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Frățeni, Fratoș tița etc.), din apelativul sau antroponimul romînesc călugăr, Călugăru (Călugări, Călugăreni, Călugărești, Călugăreasa, Călugăreasca, Movila Călugărească, Călugărei, Valea Călugărească etc.); din germ. Propst, „superiorul unei mănăstiri, adjunctul abatelui“ < lat. ecleziastic praepositus (Proștea Mică, Proștea Mare); din magh. remete, „pustnic, sihastru, călugăr“ (Remetea, Remeți, Rimetea, Rîmeți). Amaradia Este numele unui rîu lung de 106 kilometri, cu o suprafață a bazinului de 870 de kilometri pătrați, afluent de stînga al Jiului. Prin polarizare, de la acesta, au fost create: Amărăzuia (afluentul său
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Minor (Dobrogea de azi), a creștinilor care au realizat bisericile rupestre de la Basarabi-Constanța, Mănăstirile ortodoxe de la Morisena (Cenadul actual, sec.XI), Meseș (sec.XI), Hodoș-Bodrog (1177) Kenez (1192) etc. În paralel cu aceste așezăminte și în apropierea lor sunt urmele pustnicilor și ale chiliilor acestora inclusiv a acelora ce au ales peșterile și grotele adăpost cum ar fi cele din Munții Neamțului , Buzăului și Olteniei ca și de pe întreg teritoriul României. S-a ajuns astăzi la situația fericită în care pe
CONTRIBU?IA M?N?STIRILOR ?I SCHITURILOR LA DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL by Ion TALAB? () [Corola-publishinghouse/Science/83110_a_84435]
-
Totuși, povestirile de aici sunt mai elaborate, urmărind o oarecare tehnică a efectului și conținând unele realizări tipologice. Versurile umoristice din Cartea soacrelor sunt o înșiruire uniformă de conflicte casnice, rezolvate prin procedee stereotipe. Lui i se mai atribuie romanul Pustnicul Carpaților (1882) și comedia Taman la pont (1909), jucată cu succes de multe teatre din țară. Alături de Ioan Moșoi, semnează libretul operetei Panglicarii (1903). Talentat, dar scriind în grabă, pentru o categorie de cititori cu gusturi rudimentare, M.-M., „poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]
-
slujitori ai săi care Împart cu el rolul de ghicitori 2. Insula lui Chronos nu este accesibilă oamenilor, cu excepția corăbierilor care sosesc aici pe mare după o lungă călătorie plină de primejdii. În schimb, acești câțiva aleși trăiesc aici precum pustnicul de la marea Erythreea, Într-o deplină intimitate cu divinul. Mitul lui Sylla din De facie in orbe lunae: „a doua moarte” a daimonilortc "Mitul lui Sylla din De facie in orbe lunae \: „a doua moarte” a daimonilor" În același mit
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
singur, destul de lejer într-un apartament cu două camere timp de 30 de ani. Acolo, între cîțiva pereți, aveam liniștea necesară pentru a-mi pune întrebări în legătură cu ceea ce mi se întîmplă, am avut prilejul să meditez asemenea unui pustnic aflat în mijlocul agitației. Mai ales după 1989 cînd speram că o să-mi realizez visurile și cînd mi-am dat seama de situația reală, am început să-mi pun întrebări serioase în legătură cu ce am eu de făcut în
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
baston" (și variantele sale în celelalte limbi romanice) este derivat de la latinescul imbaculum care însemna "fără baston" (imfiind prefixul privativ, iar baculum-i însemnînd "băț, baston, toiag"). Începînd din Antichitate, bastonul (de orice formă) a simbolizat, cu puține excepții (e.g. toiagul pustnicilor și pelerinilor, cu rol utilitar), puterea și autoritatea supremă a ocîrmuirii: exemplele ne sînt la îndemînă: toiagul lui Moise, Aaron și Gandhi, bastoanele membrilor Adunării Înțelepților (Areopagul) din agora ateniană ce exercita funcția de Tribunal Suprem, apoi sceptrul suveranilor, buzduganul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
deosebire de beduinii arabi care sunt mai violenți, aceștia sunt mai temperați, sociabili și religioși. Și continuă: „probabil au fost aduși în secolul al IVlea după ce arabii vlemizi au asediat mănăstirea și muntele Rait, ucigând sute de cuvioși călugări și pustnici cum citim în Viețile Sfinților și în Sinaxare, pe ziua de 14 ianuarie”. În prezent beduinii vlahi sunt răspândiți pe o arie mult mai mare ca în trecut, deoarece îi găsim la 100 km de locul de baștină, la Ras
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]