566 matches
-
nu vrea altceva decât să-l facă „de caricatură“ pe Iliescu, să nu se poată lăuda că a fost admis și de diasporă, cum a fost în țară. Pentru aceasta cheltuie douăzeci de dolari, încercând să găsească „brânza cea mai puturoasă“. S-a inspirat din „modelul Jean Chrétien“, fostul premier al Canadei, căruia i s-a aruncat o tartă cu frișcă, formă de protest care a și luat numele de „eutarter“. Protestatarul nu riscă să fie arestat pentru că o tartă nu
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Vechimea satelor din comună (Vatra, Hudești și Mlenăuți) este confirmată și de existența unor denumiri de locuri folosite din cele mai vechi timpuri până-n prezent cum sunt: Dealul Izvorului, Dealul Morii, Dealul Crucii, Dealul Țiganului, Iezărie, Iazul Dracului, Poiana, Băltoaia, Puturoasa etc. Totodată, pe meleagurile hudeștene au existat de-a lungul veacurilor vechi familii de țărani cum ar fi: Pintrijăl, Fasolă, Bostan, Păpușoi, Brumă, Chițac, Ciobanu, Ciubotariu, Horeanu, Irimia, Jacotă, Minciună, Mirăuță, Sofronescu, țului, Macovei, Ungureanu, Olaru, Căpraru, Toma care s-
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cu atît mai atrăgătoare. Fiecare avea maldărul lui de bulendre pe care le păzea cu sfințenie. Dacă se întîmpla să rătăcească vreuna, își pierdea clienții. Nu-i rămînea decît să se mulțumească cu castronul zilnic și să fumeze penale îngrozitor de puturoase, țigări răsucite în ziar din chiștoacele aruncate de alții sau făcute din paiele scoase din saltele."122 Această clasă socială a sclavilor nu este uniformă precum s-ar putea crede. Ea este, la rîndul ei, structurată puternic. Principalul criteriu este
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
nucă. Vreau să mestec un miez de nucă cu dinții mei. Cu dinții mei adevărați. Cu dinții mei de la cinci ani, de la opt ani, de la douăzeci de ani. Cu dinții mei adevărați, care au putrezit de secole prin cine știe ce băltoacă puturoasă. Îchidje uja iibedjilule. Acum strig de-a binelea, și bale de scuipat îmi curg din gură și se lungesc până pe pieptul meu costeliv. Le simt răceala pe osul sternului, și tot acolo simt o gheară care îmi strânge măruntaiele ca
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de puțin nostalgiile rurale (mama poseda un splendid costum național, dar n-am văzut-o niciodată purtându-l) și dintr-o societate cu respect față de toate meseriile și originile, în ciuda tensiunilor șovine: știam că ungurii aveau vorba büdös oláh „valah puturos“, însă ea constituia ceva vulgar, de neluat în seamă, după cum cuvântul „jidan“ mi se părea pitoresc, mai mult literar și neactual, neuzual. Tata n-a manifestat niciodată măcar simțul naturii, iar bunicul meu părea să fi uitat cu desăvârșire, din
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ei aveau și alte obiceiuri la fel de condamnabile care fac obrazul subțire al imoralului și revelatului iudeo-creștinism. Pe lîngă templul din Ierusalim funcționa un mare bordel în care își găseau desfătarea chinuiții rabini, leviții și alte lepre cu pofte nesățioase și puturoase. Aici își aveau sălașul de desfrîu femeile ,,kedeșe”, dar erau și bărbați, numiți în scrierile lor sacre ,,cîini” pentru că și la ei pederastia era la mare cinste încă din vechime. Acest nărav mîrșav al rabinilor ivriți, îl găsim amintit în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ce-le șapte duhuri ale lui Dumnezeu.” ori numai Sarmise sau Mitra din creștinismul arimin se bucura de acest privilegiu sfînt împreună cu cei șapte dio care împărățeau cerurile și Pămîntul împreună cu Tatăl Ceresc. Iahwe nu împărțea cu nimeni puterea sa puturoasă. La 9,1-10 vedenistul rătăcit prin ceruri vorbește despre niște lăcuste trimise pe capul oamenilor care însă au forme și fețe de oameni iar împăratul ce le conducea era îngerul Adîncului, Abadon(aba: tată, părinte + don: a stăpîni, a ajuta
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și Zabasios la traci și Zabelo la geți, divinita- tea are o trăsătură fundamentală, se naște din lumină, regenerează viața pe pământ și apoi se urcă iarăși în lumină la ceruri. Iahwe se ține numai la întuneric și la dos puturos ce duhnește numai a pucioasă! Obiceiul adepților lui Sabasios de a consacra mîinile pentru rugăciune din care primele trei degete întinse, făceau gestul liturgic al binecuvîntării și care a fost preluat de iudeo-creștini fără să se rușineze. Adepții religiei înțelepților
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
trecut, tot românul - trăitor acasă ori aiurea - publică jurnale fluviu, memorii, cărți de mărturisiri, ba își crează o pagină de Internet în care își afișează săptămânal produse de o mizerie inimaginabilă, probă a unui suflet orbecărind prin rigolele cele mai puturoase. Stahanovismul - ca să preiau un termen folosit de dvs. - în acest domeniu depășește orice măsură. „Diariștii” cu pricina nu mai au timp să se uite la detalii. Norocul lor este că, în goană după senzațional, aflare de ițe și comploturi, cititorii
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
-ți de un nerod, motive mai adînci ar fi trebuit să lumineze epistola aceasta. Poate data viitoare. Altceva?! Sînt tot în munți, îmi rezum zilele citind mult, scriind cu perpetuă nemulțumire, ducîndu-mă la o școală unde puștii sînt frumoși și puturoși. Îmi pun la punct încă un manuscris, deja am trimis unul la "Cartea Rom. (Românească n. red.)", dar nu am prieteni pe acolo, nici n-aș suporta să fiu publicat de prieteni. Pe D.R., deși ține așa mult la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cine sînt. Stau în camera aceasta plină de cărți, de hîrtii, de discuri. E o dezordine constructivă. Dar eu rămîn ca un crocodil, dezabuzat și gîngăvit, parcă fac sfinții pipi pe mine. Aștept vacanța, m-am săturat de puștimea asta puturoasă și ignorantă. Mă voi duce la București, apoi la Iași, la Lucian (Vasiliu n. red.). Voi reînvăța să înjur locurile rotunde; drumurile, drumurile spun întotdeauna ceva despre interioarele mele. În "Convorbiri... (literare n. red.)", cu poeme vechi și schilodite, simbolic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ele, la cărți. Umblu toată ziua. Mă ciocnesc cu ele, stau întins pe jos și ne înjurăm, ascult muzică și, uneori, nu mai știu unde sînt. Dimineața mă duc la o școală unde încerc să-i învăț pe niște copii puturoși și frumoși că fericirea este numai spirituală, că viața nu trebuie să fie un ciorap nespălat, că moda, gustul, sexul, țațismul sînt simptomuri ale obișnuinței, dacă nu și ale ireversibilității pierzaniei. Două cărți rare sînt pe masă. De aceea mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mojic și privirea abstrasă) e prezent cu o proză și cu un interviu, acesta din urmă intitulat elegant-semnificativ, „Dacă postmodernismul rus înseamnă Viktor Erofeev și Vladimir Sorokin, atunci ne aflăm nu doar pe un drum înfundat, ci într-o groapă puturoasă”. Asemănarea cu invectivele unor înverșunați adversari ai postmodernsimului de la Chișinău este perfectă. Mihail Kuraev, cu nasul veșnic roșu, ne propune un jurnal de drum imaginar, „De la Leningrad la Sankt-Petersburg”, iar Valentina Soloviova - doamna exaltată, pe care concetățenii săi din Kaliningrad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am făcut grădină de 400 de prăjini cu 700 de meri și peri și cu prisacă până la 89 stupi, din cari 70 sistematici sistem Layens 17 și 19 primitivi. Dar ficiorul său Ion, a fost foarte rău și bețiv și puturos și mincinos. Venea la noi în Bogata și spunea mamei că are șaizeci de găini și n-avea un pui chior. Și înjura pe măsa, pe Zoița de cruci și de Dumnezei ca cel mai spurcat șatrar. În Baea am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ei îs găzduiți. Și din 650 de cai eu tot am rămas cu 400. Alții n-au rămas cu nimica. Cei mai mulți cai mor și de sete. Unde să adăpi tu 650 de cai, mai ales că sunt și soldați lăsători, puturoși, etc. S-a refăcut coloana și parte din soldații mei de bine au plecat la front și mi-a dat soldați din Târgoviște și români și sârbi. Sârbii erau cei mai mare hoți. Școala din Avrămeni, județul Dorohoi unde era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Zaciu, aș răspunde așa: Morali, imorali, amorali, dar s-o știm și noi, soro! Altfel, degeaba răsfoim lexiconul, unde toți răsar ca ibovnici ai formei, fani ai autonomiei esteticului, spirite dezincarnate, chiar de-au fost auxiliari zeloși ai diverselor Puteri Puturoase, simple persoane de sprijin ale Organelor Subventrale, semnatari de condamnări la moarte, paraziți ai Fondului Literar, maeștri ai cenzurii, autocenzurii și întrecenzurii sau cobzari ai unor meschine interese. Sadoveanu, mie, nu mi se ivește complet, nici Arghezi de altfel, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Bolșevicioase, îți iese termenul "a quo" își va cumpăra vecinul meu Mardare bericile în euro. Pe omul românesc, homo valachicus, nu l-a modificat prea mult nici măcar episodul paukero-dejo-ceaușin. Poate l-o fi făcut nițcai mai oportunist, mai pârâcios, mai puturos, mai refuznic la efort ori inițiativă personală îndrăzneață, ceea ce, prin comparație cu, bunăoară, Francia, nu e rău de tot. Nici acolo nu le place să muncească, grevează mereu pentru lefuri mari și reducerea zilelor de travaliu, așteaptă totul de la Guvern
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Miciurin, doritor să aclimatizeze arborii tropicali în nordul Siberiei, prin deplasări și replantări succesive, tot un haios practician al soluțiilor imaginare se dovedea, un visător, un patafizician ignorant al condiției sale, dar nu mai prejos decât colegul său moldovlah, de puturoasă amintire, socotise că trebuie mutați pensionarii, cu tot cu orașele lor de reședință, la țară, ca să se realizeze mari economii la consumul de combustibil importat. Acum... putrezește în cimitirul Ghencea mai repejor decât mistagogul său de la Kremlin. A ieși din viața latrinoasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
trimite pe Gigi Becali sau pe Vadim Tudor în Parlamentul European, votând la "futu-i mă-sa", "de-al dreacului" sau cu iresponsabilitate cretinoidă, nu pare să fie o societate responsabilă pentru prezentul și viitorul ei. Și apoi strada aceasta puturoasă a deversat preaplinul pe ecranele televizoarelor și în presa scrisă, pentru ca populația să facă până la capăt baia de jeg, zi și noapte, acasă, la masă, în pat. Și somnul trebuie să-i fie unul invadat de jeg. Și visele. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-i dăm și să-i dăm. „Să ne mai Împotrivim trupului!” spunea un sfânt părinte. Nu tot ce poftește, dă-i! Nu! Să-l mai ținem În frâu! Altfel ne scoate din Rai. Pofta e de la diavol. Da! Trupu-i putregai puturos. După 4-5 zile, când e mort, nu te mai apropii de el. Miroase urât. Iar sufletul e scânteie dumnezeiască. El este nemuritor. Să avem grijă mare de suflet, să-l spălăm mereu prin lacrimi și spovedanie, Însoțite de fapte bune
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
colț cu străduța ce coboară repede spre gârlă; imensă clădire pe acea vreme, rămasă În picioare până azi, cu scările ei de lemn, largi cât puteau urca cinci oa meni cot la cot, și cu curticica interioară ca o hazna puturoasă, mirosind Încă de pe atunci a vechi, a rânced, a lături, a zoaie și pișat stătut. Cine dintre noi ar fi bănuit pe atunci că gologanii noștri de chirie, greu agonisiți și numărați la fiecare lună În mâna pro prietarului nostru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gheață, ca să se fezandeze. Printre aceste specialități, unele le găseai rar sau numai pe la anumite cârciumi mai de la margine, cum erau cele de la zahanaua din Colentina, abatorul primitiv unde se tăiau, cum vedeam În copilărie, pe o podișcă deasupra gârlei puturoase, rămasă până azi ca acum o sută de ani, bivolii, oile și berbecii, pentru seul lor topit În căldări uriașe și adunat În burdufe de bivol, spre a fi trimise În Orient, remorcate, târâte prin mare de mahoanele turcești cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai marii zilei ce au activat în politica moldavă, avem astăzi ceea ce avem. Un dezastru, un monstru roșu cu numele R.M., cu aceeași sârmă ghimpată la Prut. Apropo: hotar în R.M. există doar cu România. Dar să lăsăm aceste lucruri puturoase, poate cu altă ocazie... Am avut norocul de a vizita orașul Iași de trei ori, în 1991. am stat la hotelul „Traian” și la „Unirea”. Am trăit atâta timp la Taxobeni și nici nu bănuiam că există un așa oraș
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mici sau mai mari, care s-au jertfit pentru tine, care ți s-au dăruit ție. E miopia simțurilor noastre imediate, e mărginirea concepției noastre realiste și utilitariste despre lume, care ne încon joară și ne otrăvește asemenea unei mocirle puturoase... Afară din ea, mai sus, mai sus, pentru a putea privi peste timpi și spații, pentru a-i putea vedea pe cei de o seamă cu tine și a putea schimba cu dânșii o privire de dragoste! Pentru a-i
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
două femei în vârstă nana Floare și coana moașă strigau la unison și se zbăteau și se opinteau cu atâta foc, făcându-ți milă, de parcă ele ar fi fost bietele animale biciuite fără cruțare să scoată căruța plină din mocirla puturoasă. Înc-o dată! Așa! Înc-o dată! Împinge! Bine! Acuma! Hai! Gata! Gata! Până când, printr-o alunecare ușoară, s-a făcut transferul fătului din garsoniera întunecoasă a mamei în mâinile pricepute și experimentate ale bătrânei moașe, însoțit de primul semnal sonor emis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]