743 matches
-
Tata arăta ca de pe altă lume. Mâinele care ținuseră strâns de căpestre erau însângerate, iar cismele din picioarele lui nu mai aveau tălpi deloc; săriseră în timpul alergării forțate. .Mai târziu, peste câțiva ani, într-o toamnă, tata venea singur de la Râmnic, cu căruța cu aceiași cai, grași și frumoși. Coborând o pantă destul de mică, la intrarea în satul Custurea, caii, împiniși ușor de căruță au luat-o la fugă.Tata a strâns de hățuri, dar caii au fugit cu căruța dusă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
scriu aceste rânduri. La întoarcerea de la examenele din februoarie cu trenul, trei ostași ruși mi-au luat cu forța un aparat de radio pe care căpitanu Drăguș m-a rugat să-l iau de la soția sa care se afla în Râmnicul Vîlcea și să i-l predau la Ineu. La refuzul meu de a-l lăsa din brațe, rușii mi-au pus automatul în piept, iar mulțimea din vagon a început să țipe. M-am simțit umilit în fața căpitanului și aș
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
lor de păcate, comedieni, joacă roluri noi sub aura nevinovăției, obrăznicie și nerușinare. Despre suprimarea vieții lui Corneliu Zelea Codreanu, a statului major legionar, a sutelor și miilor de legionari care au înroșit caldarâmurile în toate capitalele de județ, temnițele Râmnicul Sărat, Vaslui, Miercurea Ciuc, spitalul Brașov, nu suflă o vorbă și ne pregătesc noi catastrofe sub masca promisiunilor amețitoare. Legionarii sunt singurii care au gândit corect și tot ei sunt victima celor mai otrăvite acuze, dar nimeni nu ne va putea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
151. Pe locul Ateneului Român de astăzi se afla grădina Episcopiei, una dintre cele mai vechi grădini din București, cuprinsă între Calea Victoriei și strada Nicolae Golescu (ulița Poșta Veche); grădina fusese proprietatea familiei Văcărescu („livedea Văcărescului“), apoi a Episcopiei de Râmnic care avea aici un metoc; grădina a fost modernizată prin 1872, devenind, după cum ne asigura un inimos bucureștean prin adopțiune, francezul Ulysse 122 bucureștii de altădată Pe locul Casei Episcopiei s-au săpat temeliile circului despre care voi vorbi la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Vâlcea, a cărei adresă vă o alătur. Băieții au găsit la tatăl, mort acum 10-12 ani, 150 tablouri pe cari leau luat la București, fără ca să lase măcar unul la gazda proprietară. Cred că s-ar putea cere surorii din Râmnicul Vâlcea să vă dea adresa unui frate, de la care Dvs. ați putea cere un tablou măcar. Avea unul mai reușit care reprezenta interiorul bisericii Sf. Nicolae din Prund. Profesorul Teodorescu a fost coleg cu mine, și avea o fire foarte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
relatăm: Broșura este semnată Mișcarea Legionară și poartă data August 1938. În broșură se fac aprecieri favorabile despre Mișcarea Legionară și critice la modul cum s-a desfășurat procesul. Alte broșuri nu s-au găsit pe teritoriul urban și rural. Râmnicul Sărat, 27 August 1938. În urma răspândirii în oraș a broșurii „Adevărul în procesul Corneliu Zelea Codreanu” s-au luat măsuri de întărirea pazei la penitenciarul Rm. Sărat, pentru ca cei 27 de legionari arestați să nu poată lua legătura cu cei
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de afară. După cum se va vedea mai jos, se trăiește de către organele de represiune o teamă, justificată doar de psihoza celui care știe că face o mare nedreptate și de undeva așteaptă să-i vină o pedeapsă. Desigur că la Râmnicul Sărat, unde se produseseră atâtea crime contra legionarilor era mai îndreptățită, dar peste tot în țară se manifestă același sentiment, cum se poate remarca din pasajul de mai jos: Paza din turelă a auzit ieri seară un zgomot de pași
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și sfânta dragoste de familie încălzea sufletele tuturor. Jandarmii, din bunul simț al țăranului român, se retrăseseră și îi lăsară singuri între ei. Livia, soția, purta o banderolă neagră de doliu pentru fratele ei, Ion Banea, împușcat la închisoarea din Râmnicul Sărat. Au stat de vorbă despre toți și despre toate, în special despre cei doi copii, care se făcuseră de câțiva anișori. Într-un târziu au trebuit să plece, ca să prindă trenul spre Timișoara. Cu ajutorul unuia dintre paznici s-a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
celulă acest lucru se producea consumând căldura corpului, care era singura sursă caldă, căci nici sobe, nici calorifere nu existau. Temperatura era permanent, (vară și iarnă), rece. Paza pe coridor era făcută, în trei schimburi, de gardieni de la școala de la Râmnicul Sărat. Toți erau selectați din oameni cu predispoziție spre crimă, lipsiți de sentimente umane și cu reflexe de fiare. În aceste celule nu avea voie să intre decât Locotenentul politic Ștefan, care era un monstru, cu un cap asimetric, masiv
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a renunțat pe loc: Nu plec, măi Niculae! Rămân, cu voi toți, aici în mijlocul furtunii. Ce a urmat știm: jertfă continuă de la arestarea abuzivă pentru un proces banal de calomnie, până la moarte. Dar după ce fusese condamnat când era încă la Râmnicul Sărat, când se aranjase, în amănunt evadarea și el n-a vrut să plece, ca să-si continue drumul jertfei. Era ceea ce trebuie și eu să fac „jertfa” orgoliului meu pentru cei mulți. De altfel cred că toată lumea va înțelege, că
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la o revistă locală, „Zori de zi” (1920), și la „Ora” din București (1921). Student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (licențiat, magna cum laude, în 1927), scotea „Analele Râmnicului” (1923), scria în „Tribuna”, „Machina” și „Râmnicul Sărat”, era animatorul cercului „Alexandru Sihleanu”, apărea, cu poezii și cronică literară, în publicațiile capitalei: „Revista Carol I”, „Universul literar”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Ritmul vremii”, „Convorbiri literare”, dar și în „Ramuri” și „Cele trei Crișuri”. Cu o plachetă
GANE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287161_a_288490]
-
Țării Românești. Da relații atât despre București, cu palatul domnesc (așezat lângă mitropolie și având o grădină în stil italian) și ceremonialul de la Curte, cu principalele lui străzi (poduri) și hanuri, cât și despre alte orașe (Târgoviște, Craiova, Câmpulung, Pitești, Râmnic, Buzău, Focșani). I-a cunoscut bine pe români, despre care spune ca se trag din coloniștii români, si le laudă calitățile de luptători, ca apărători ai țării în fața invaziilor otomane, apreciindu-i deopotrivă pentru agerimea minții și pentru ospitalitate. Cartea
DEL CHIARO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286713_a_288042]
-
vrâncenească, generată de realități ale vieții păstorești arhaice, care au dat naștere unui arhetip Mioara”. Peste acest arhetip s-au altoit, în numeroase texte, teme din varianta Alecsandri: „însurătoarea alegorică” și „cadrul păstoresc”. Culegeri: Ținutul Vrancei, București, 1930; Folklor din Râmnicul Sărat, I-III, Focșani, 1933-1948; Reflexiuni despre cântecul și versul popular, Focșani, 1946; Ținutul Vrancei. Etnografie. Folclor. Dialectologie, I-IV, București, 1969-1989; Cântăreți și povestitori populari. Câteva criterii asupra monografiei folclorice, București, 1980. Ediții: Tradiție și actualitate românească, I-III
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
Dialectologie, I-IV, București, 1969-1989; Cântăreți și povestitori populari. Câteva criterii asupra monografiei folclorice, București, 1980. Ediții: Tradiție și actualitate românească, I-III, Focșani, 1936-1937. Repere bibliografice: N. Iorga, Ion Diaconu, „Ținutul Vrancei”, RI, 1931, 1-3; Dan Simonescu, „Folklor din Râmnicul Sărat”, CL, 1935, 3-5; D. Murărașu, Ion Diaconu, „Folklor din Râmnicul Sărat”, „Revista «Tinerimea română»”, 1936, 5; Petru Caraman, „Ethnos”, revistă de grai, studiu și creațiune românească, „Balcania”, 1943; Ion H. Ciubotaru, Ion Diaconu. „Ținutul Vrancei”, ALIL, 1971; I. C. Chițimia
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
asupra monografiei folclorice, București, 1980. Ediții: Tradiție și actualitate românească, I-III, Focșani, 1936-1937. Repere bibliografice: N. Iorga, Ion Diaconu, „Ținutul Vrancei”, RI, 1931, 1-3; Dan Simonescu, „Folklor din Râmnicul Sărat”, CL, 1935, 3-5; D. Murărașu, Ion Diaconu, „Folklor din Râmnicul Sărat”, „Revista «Tinerimea română»”, 1936, 5; Petru Caraman, „Ethnos”, revistă de grai, studiu și creațiune românească, „Balcania”, 1943; Ion H. Ciubotaru, Ion Diaconu. „Ținutul Vrancei”, ALIL, 1971; I. C. Chițimia, Ion Diaconu - 75, „Revista noastră” (Focșani), 1978, 55-57; Ovidiu Papadima, Un
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
GRIGORE RÂMNICEANU, (c. 1763-1828), cărturar și traducător. G. a îmbinat viața monahală cu preocupările culturale proprii centrului de la Râmnic. Știa limba greacă, avea cunoștințe de astronomie și matematică, de istorie și geografie și era interesat de Enciclopedia franceză. Ierodiacon la Episcopia Râmnicului de la șaptesprezece ani, este ieromonah din 1787 și, adus de mitropolitul Filaret la București, în 1793 devine
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
după Oglinda bogosloviei, traducere a Dioptrei lui Filip Solitarul. Lui G. i-au aparținut și două manuscrise de uz didactic, o aritmetică și o trigonometrie. Ca diortositor, el contribuie la tipărirea a numeroase cărți de cult (aproape douăzeci), atât la Râmnic, cât și la București. Corectează în 1783 un volum de Pilde filosofești, în care introduce maxime originale compuse de el. Din cele șase prefețe ale lui G., cele de mai mică importanță însoțesc un Catavasier (1784) - unde autorul aduce elogii
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
de filosofia istoriei, de inspirație iluministă, rămân textele ce prefațează un Antologhion (1786), un Triodion (1798) și o Loghică (1826). Prefața la Antologhion conține un scurt istoric, în stil hagiografic, al cărturarilor luminați - Damaschin, Chesarie, Filaret - din centrul cultural-teologal de la Râmnic. Prefața la Triodion dezvăluie idei legate de specificul culturii românești: în descendența culturii „romane” de Răsărit, aceasta evoluează pe un traiect distinct în cadrul civilizației europene. Progresul însuși este pentru clericul G. nu atât produsul rațiunii, cât darul providenței pentru oameni
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
la crearea terminologiei filosofice în limba română. Tot din limba greacă traduce în 1793 Cămara dreptei credințe a lui Teofil, episcopul Campaniei, scriere tipărită la Veneția în 1780. Monah învățat și episcop filosof, G. leagă preocupările iluministe ale cărturarilor de la Râmnic de renașterea națională propovăduită de Gh. Lazăr. SCRIERI: [Prefață] la Antologhion, București, 1786; [Prefață] la Cazanii, Râmnic, 1792; [Prefață] la Pravoslavnică învățătură, București, 1794; [Prefață] la Triodion, București, 1798; [Prefață] la Ioan Damaschinul, Loghică, București, 1826; Traduceri: Teofil, Cămara dreptei
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
a lui Teofil, episcopul Campaniei, scriere tipărită la Veneția în 1780. Monah învățat și episcop filosof, G. leagă preocupările iluministe ale cărturarilor de la Râmnic de renașterea națională propovăduită de Gh. Lazăr. SCRIERI: [Prefață] la Antologhion, București, 1786; [Prefață] la Cazanii, Râmnic, 1792; [Prefață] la Pravoslavnică învățătură, București, 1794; [Prefață] la Triodion, București, 1798; [Prefață] la Ioan Damaschinul, Loghică, București, 1826; Traduceri: Teofil, Cămara dreptei credințe, București, 1793; Ioan Damaschinul, Loghică, București, 1826. Repere bibliografice: Gh.I. Moisescu, Viața și activitatea episcopului de
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
Murăș și pe Târnave. Flori înrourate, Sighișoara, 1929; Vasile Bologa, Poezii poporale din Ardeal, Sibiu, 1936; E. Nicoară, V. Netea, Murăș, Murăș, apă lină, I, Reghin, 1936; Mathias Friedwagner, Rumänische Volkslieder aus der Bukowina, Würzburg, 1940; Ion Diaconu, Folklor din Râmnicul Sărat, III, Focșani, 1948; Al. I. Amzulescu, G. Ghiță, Doine, cântece, strigături, București, [1955]; Tiberiu Brediceanu, 170 melodii populare din Maramureș, București, 1957; Cicerone Theodorescu, Izvoare fermecate, București, 1958; Const. Zamfir, Victoria Dosios, Elisabeta Moldoveanu-Nestor, 132 cântece și jocuri din
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
CHESARIE DE RÂMNIC, (c. 1720, București - 9.I.1780, Râmnicu Vâlcea), cărturar și traducător. Este fiul Ilincăi și al lui Anghelachi Halepliu, zaraf. Învăță la Academia grecească din București, având printre dascăli pe renumitul Alexandru Turnavitu. Cunoștea istoria și limbile latină, greacă, rusă
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
având printre dascăli pe renumitul Alexandru Turnavitu. Cunoștea istoria și limbile latină, greacă, rusă și franceză. Călugărit în 1761, a fost doisprezece ani protosinghel și eclesiarh al Mitropoliei din București. Împreună cu mitropolitul Grigorie al Ungro-Vlahiei și cu arhimandritul Filaret de la Râmnic, el prezenta, în 1770, doleanțele țării în fața împărătesei Ecaterinei a II-a, la Petersburg. Sprijină acțiunile politice ale mitropolitului Grigorie și ale partidei filoruse a banului Mihai Cantacuzino, cu ajutorul cărora devine episcop al Râmnicului, în 1774. Ca episcop, s-a
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
Ca episcop, s-a impus printr-o bogată activitate culturală, bisericească și administrativă (înființarea de școli, ctitorirea sau restaurarea unor așezăminte de cult la Craiova și București). Renovarea, cu sprijinul material al negustorului Hagi Pop din Sibiu, a tipografiei de la Râmnic și regenerarea acestui centru de iradiere spiritual-religioasă, ce a marcat o epocă a culturii românești, rămân marile lui merite. Importanta sa activitate de traducător a început la tiparnița Mitropoliei din București, unde scoate, în 1765, ampla lucrare a lui Simion
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
și răspunsuri întru Hristos. Implicat în tratativele diplomatice ale momentului, a scris în elină și o Istorie a războiului dintre Rusia și Poarta Otomană, lucrare păstrată doar în traducerea neogreacă a lui Ambrosie Pamperis. Prin cărțile de cult tipărite la Râmnic sub oblăduirea sa, începând din 1776, a contribuit la românizarea completă a serviciului bisericesc. Principala lui operă rămâne editarea, între 1776 și 1779, a șase volume de Mineie (contribuția sa extinzându-se și la pregătirea volumelor următoare, tipărite de succesorul
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]