1,494 matches
-
cărui sentință avea să se pronunțe cu asprime pentru toți „inculpații” după doar șase zile de abominabil circ „justițiar”), tot atât de iresponsabil și de nedemn pentru o Ființă umană (sau pentru ceea ce a mai rămas acum din ea), un potop de râsete vulgare în eter (deși, se știe că, în genere, râsul nesăbuit în raport cu necazul cuiva se transformă, indubitabil, în lacrimi, mâine). Au trecut, iată, nici mai mult și nici mai puțin de 60 de ani de la controversatul proces Pătrășcanu. Cu toate
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
aia măsii, că s-au rupt și chingile-astea! Mai bine bem o bere. - Io cred că pun flexu’ pă el și facem un grătar! Dă-l în...doamne-iartă-mă, de cort! - Mioara, dă-l mai tare pe Nea Dolănescu... Printe râsete amestecate cu invidie (un soi de milă tăvălită prin nițel respect), am ratat mișcarea de magician prin care, la moment, scheletronul de bauxită s-a transformat într-un edificiu mai impunător decât casa poporului! „Ici, ni, san, și”...și gata
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
sindicatelor americane -n.m.) și erați total depășită de situație (totally out of control). Mi-am zis - iată o persoană care are o problemă de temperament”. Moderatorul insistă să-i dea cuvântul dnei Secretary Clinton, iar doamna „whew, ok” (laughter/râsete) și are loc scena cu umerii. Și revine „Hai să discutăm despre două subiecte importante care au fost în treacăt menționate de Donald...” Dacă nu te-ai uitat cu sonor, probabil că poți s-o vezi pe dna Clinton câștigătoare
Ctrl+F între două dezbateri aflate la 56 ani-TV distanță: 26 septembrie 1960-26 septembrie 2016 () [Corola-blog/BlogPost/338588_a_339917]
-
apoi “Trăiți cu încredere, piesa se va scrie!”... și piesa, nu numai originală, dar de o șocantă înțelepciune, se încheie printr-o invitație niciodată prea târzie, pentru un décor umanizat, și o piesă cu personaje dezumanizate, căci replicile lor sunt râsete, lacrimi, sughițuri, așteptare, nedumerire, crispare... gâfâieli, artificii: “Cade pe gânduri cortina”. “Gânditorul”, statuia de la Hamangia (Dobrogea), aparține unei culturi care datează din mileniul VI înainte de Hristos. Chipul lui îmi inspiră imaginea unui om meditând la paradoxul existenței sale, și al
Fifth International Anthology on Paradoxism () [Corola-blog/BlogPost/339655_a_340984]
-
Mitrea Cocor împovărat de gânduri și încotro mergea?” după care a rămas cu ochii pironiți asupra mea. „Păi... venea de pe Frontul de Vest, unde îi bătuse pe nemți, și mergea la Medeleni, ca să primească pământ”. A urmat altă rafală de râsete, iar mie îmi venea să intru în pământ. Eram tot o apă și în fața ochilor nu vedeam decât foile acelea pe care notasem ce-mi spusese băiatul. Preferam să mă scoată afară în șuturi, să mă elimine din învățământ... Dar
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
demers, își deplasează eșecul într-un monolog interior de tensiune relaxantă pentru cititor: „Repede, mi-am pus ochelarii pe nas și cu mișcări arogante am încercat să imit băiatul de fițe, dar împiedicându-mă, m-am întins pe gresie în râsetele Vivianei și ale colegelor ei care, ajungând lângă mine, mi-au recomandat să-mi schimb dioptriile la lentile. [...] cum am putu să gafez în halul acesta? Torcălăul de Nică nu a avut succes de prima dată, însă zilnic era în
Un carusel al timpului pentru toţi () [Corola-blog/BlogPost/339675_a_341004]
-
mai senin decât primul. Pompiliu apare din dreapta ca un trecător oarecare. Polițistul îl întreabă și pe el și primește tot un „albă”, ușor contrariat de evidența aflată sub ochii tuturor. Copleșit, omul legii renunță și le dă drumul să circule. Râsete. Pe subsemnatul, absurdul, ca să mă facă să râd, trebuie să aibă, oricât ar părea de paradoxal, o logică a lui. Niciun polițist din lume nu se bagă în vorbă ca să-și testeze constatările cu posibili complici și oameni de pe stradă
Două lozuri și trei luzări iluzări () [Corola-blog/BlogPost/339145_a_340474]
-
vinul sorbit, nu ca pe anafură, reveneau în linie, la sfat. Povesteau fiecare care pe unde a fost și ce a întâmpinat, nu era unul mai prejos decât altul în a povesti. Ei bine, după toate poveștile spuse, garnisite cu râsete, venea vremea... concluziilor. Aici vorbeau doar unii, care erau mai în vârstă, nu numai în ale lăutăriei. Era vremea ca satul să afle de drama părinților părăsiți de copii, a copiilor părăsiți de părinți, a bolilor vindecate miraculos cu buruieni
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
umăr îi spuse: Drum bun bărbate și dacă mai ai chef de un meci de box caută-mă deși, nu cred eu că îți va mai arde un timp de bătăi.” Virgil plecă fără a mai spune ceva acompaniat de râsetele Paraschivei care strigă în urma lui: ,,Uitați-vă la el e viteaz numai cu bătrânii și femeile, doar cu cei slabi se bate el, când întâlnește un bărbat adevărat devine atât de liniștit. Virgil dacă nu ți-a fost de ajuns
POVESTEA UNUI ÎNVINS (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341197_a_342526]
-
usturimea arsurilor vrăjitoarea urla de răsunau văile. În chinurile morții implora diavolii s-o salveze de la condamnarea păcătoșilor. Însă dracii, eliberați de puterea zgripțuroaicei pe care o slujiseră cu credință zeci de ani, își începură dezmățul. Chiote de bucurie și râsete străbăteau din adâncul grotei, iar șopârle uriașe țopăiau de pe o stâncă pe alta. Deodată, dinspre creasta muntelui, o rază de lumină cerească străpunse negura luminând cărarea. - Tată, să lăsăm aurul și să ne salvăm viața, imploră Tudor în disperarea sa
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
se prăvăli la rădăcina unui tufan, iar calul speriat dispăru printre copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară în ecouri, umbre cu forme hidoase se prelinseră printre luminișuri sub sclipirea palidă a stelelor. Deodată, la miezul nopții, undeva în fața călăreților se ivi o flacără firavă lângă un stejărel. Treptat limbile focului de un galben auriu se înălțară
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
calea șirurilor necontenite de valuri ce se apropiau de țărm. Năvălind în răstimpuri, ele luau cu sine, purtându-i spre mal, pe cei mai mulți dintre competitori. Zadarnica lor zbatere, în dorința de a nu fi măturați de valuri, era însoțită de râsetele răgușite ale celor ce izbuteau să rămână pe locurile lor. Mă cățărasem și eu pe muchia colțuroasă, mâncată de ape, a acelui dig, puțin mai într-o parte, cu modestia ultimului venit. Primul val mă aruncase ca pe o coajă
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
în licență din cauza unor restanțe de la franceză. A deschis ușa catedrei noastre și a exclamat: - Cinste profesorilor de la română! Toți sunteți niște Domni!!! Toți m-ați trecut!!! Proastele alea de la franceză... I-am făcut semn cu mâna să plece, în râsetele tuturor colegilor... Din păcate, următoarea întâlnire a fost cu fratele său geamăn. A venit să ne anunțe că Gligor a murit de cancer peste vară. Am hotărât, ca în memoria celui ce ne făcuse pe toți "domni", să-i spunem
DOMNUL MARINCAŞ de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342027_a_343356]
-
babei sale. Când am în pat lângă mine un fost sportive de performanță, de ce m-aș mulțumi ca bunica de bunicul? - Aha, așa deci, am fost un fel de bunicul tău până acum! - Nu, nu, începu ea să râdă cu râsetul său cristalin. Doar că nu ai îndrăznit mai mult. Am o mare dispoziție la noutăți, pentru că mă simt excelent cu tine și când te privesc parcă aș intra în tine fără să doresc să te mai părăsesc. Mircea se uită
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
întâi! - Caută-ți mai bine nasturi potriviți. Auzi!? Nasturi roșii la bluză galbenă! Hă! - Pixul pe care nu-l are la el, o fi tot roșu? - Ori n-are pix, ori e prea mic să-l mai găsească? Răpăitul de râsete ce s-a declanșat mă lovea în creier ca niște bolovani din granit brut, neprelucrat pe la colțuri. Asta nu m-ar fi durut prea tare căci știu de glumă dar, aluzia cu pixul m-a dat gata. Mă simțeam ca
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
mea de scris - ultima stație. Decolez lin, fără poticneli, ștersături și exprimări incorecte. Zbor fraților!! Zbor!...Iupiii!!! Și totuși ... Există și-un “totuși” d'ăsta ... În euforia zborului meu fantezist ce se derula creativ de bine, aud în urma mea un râset cristalin, ce-mi gâdilă în mod plăcut creierul sufocat de cearta mofturoaselor semne ortografice. Întorc capul cuminte cu minte cu tot și iscodesc sursa râsului. Nimeni. Măi, să fie! Semnele certărețe s-au împăcat, stau tipărite la locul lor, cărțile
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
de la Diana că nu vine niciodată fără atenții pentru copii. - Doamnelor și domnilor, vă rog să mă scuzați, am de rezolvat probleme importante! Se ridică de la masă și, cu copiii agățați de el, merge în dormitor. Se aud chiote, discuții, râsete, dar în cele din urmă îi potolește. Vin cu toții și ne așezăm la masă. Mă ofer s-o ajut pe Diana, dar refuză. O ajută Cornel. Între timp, pe masă au fost așezate aperitivele. Ne este deja foame și ne
SĂGEATA LUI CUPIDON II (TITLU PROVIZORIU, REVIZUIT) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342330_a_343659]
-
o umbrelă pe masa de anatomie”. Arta suprarealistă cultivă fantasticul, aspiră să contopească visul cu realitatea și în acest scop recurge intenționat la imagini tulburătoare, supărătoare sau chiar oripilante. La expoziția suprarealistă din 1936, vizitatorii erau întâmpinați de înregistrări cu râsete isterice ale pacienților unui ospiciu. În tablourile lui Salvador Dali sunt foarte frecvente imagini de tip sexual, de la masturbare la orgasm, sau figuri aluzive precum călugărița, o specie de insecte a cărei femelă devorează masculul în timpul împerechierii. În sfârșit, după
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
de Cluj Napoca violentées en subsidiaire par le pithécanthrope amour de soi. LUT ISPITITOR alintă-mă om aflat la începuturi risipitor agasant de verdicte veridice doar din unghi mediatic. alungă-mă om aflat santinela pe metereze de spaimă din tristețe în râset descoperindu-i tăcerii rănite accente psihopatologic rezonabile firii. remodelează-mă om din zăpadă tristă că nu va mai fi nicicând... așa albă și pură turnând pe nerăsuflate plumb topit în formă mea de lut ispititor. ARGILE TENTATRICE dorlote-moi homme des
POEME FRANCO-ROMÂNE de FLORICA BUD în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341649_a_342978]
-
Au povestit tot felul de lucruri, dar l-au lăsat pe Beldie să spună despre școala sa. După amiază toți patru au mers la cinematograf, unde rula un film de comedie: Caut o nevastă! Când cei din sală izbucneau în râsete, Leana surda își făcea cruce. Până să se dezmeticească Beldie care era povestea din film, tocmai se terminase filmul, așa că nu prea a înțeles mare lucru. După film au mers la birtul lui Țanu, unde moș Lică a comandat mici
DUMINICA CIURDARILOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340599_a_341928]
-
este doar un faur Care cu propriul vis se împreună De aceea nu-mi disprețui poemul, El vine și-ți conferă tenul. Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 128 Pe care pian, pianină, clavecin Imi cânți, pe nevăzute clape? E vocea, râset ori suspin, Iar eu parcă te-aud adânc, din ape, Naiade, nereide-n visul meu Plutesc, dar tu ești printre sfere, Prin tine mă împac cu Dumnezeu, Prin tine cred în înviere, Doar pentru vocea pe care o aud, Nici
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
mers la bălul organizat de Johnathan. -Asa,deci.In acest caz,să ne schimbăm și să coborâm la cina.Imi e cam foame și cred ca puiul Radellei a iesit grozav. Fetele se schimbară și după o cină copioasa cu râsete și voie bună,cum nu mai fusese de mult în sufrageria familiei Knight,spre frustrarea mătușii care se scuză și merse în camera ei devreme,Karon și Victoria urcară istovite în camera ca să doarmă. -Crezi că s-a supărat Radella
KARON,CAP 5 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340653_a_341982]
-
La ea, “Greva foamei” este un joc de-a v-ați ascunselea, încă se simte copil și nu ezită să se manifeste ca atare: “prin camerele foto/ te-ai ascuns/ în ochiul de aragaz/ unde fierbe oala/ cu supă de râsete”... “am trimis gândul/ după câțiva pui de cartofi/ o legătură de friptură/ un pumn de lapte/ nu le-a prins.../ nicio problemă/” “fac greva foamei/ ”/ “Greva foamei”. Copila-poet folosește cu îndemânare vocabularul limbii române. Un titlu mi-a atras atenția
CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ DE ANA MARIA GÎBU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341162_a_342491]
-
îl chema Toader. De fapt toți de pe șantier îi spuneau nea Toader. Era un bun zidar și era foarte respectat de colegii de muncă și de șefi. Virgil se desprinse dintre băieți și porni spre tatăl său. Auzi în spatele lui râsetele unor băieți și pe unul spunând: ,,Pe ăsta iar nu-l lasă taicăsu să joace fotbal.” Un alt băiat spuse: ,,Stai să vezi dacă nu a făcut ce trebuie acasă, să vezi bătaie, iar dacă reușește să scape din mâinile
POVESTEA UNUI ÎNVINS (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341185_a_342514]
-
ca măsuri efective pentru prevenție. Dar cum stăm noi cu chestiunea onoarei? Desigur, e o altă discuție. De ce n-am putea-o face de actualitate? Mai ales dacă, la intrarea în sistemul Educației, vei semna un astfel de Cod? Aud râsete? Da, dar dacă există structuri care monitorizează felul în care acestea funcționează, parcă situația se schimbă, nu-i așa? Cred că universitatea în România ar putea să își creeze acele instrumente, acel context funcțional al eticii, integrității și transparenței care
Impostura vine (și) online. Corupția academică () [Corola-blog/BlogPost/338149_a_339478]