605 matches
-
în același loc: sub cuier), mirosul pufos de cozonac sau consistența teribilei mâncări de bame (băloasă, infectă - doar mâncarea de prune o mai poate egala). Dacă scormoneai prin amintiri, dădeai de sticlele de „Cico“ și „Fru-Cola“ strânse pe balcon, auzeai răcnetele blocurilor la meciurile de fotbal Steaua-Dinamo (era obligatoriu să ții cu una din echipe), puneai pe cap fesul roz cu bumb alb sau încălțai ghetuțele de lac, proaspăt lustruite cu o cârpă de praf. Din cartier mai răsăreau grădinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înghețat instantaneu. Scrisoarea 8. Ora 5.49. Cerul împachetează fațadele blocurilor în galben aprins. Aerul devine cleios, sunetele dispar. Aș vrea să mă-nșel, dar micile seisme din globii vizorului anunță ce poate fi mai rău: o furtună neuromagnetică. „Culcat!“ Răcnetul există numai în mintea mea, pentru că spațiul s-a strâns brusc în benzi de oțel. Timpanele, ca două ecluze pneumatice. Buzele strivite. Creierul umflat de electricitate. Trecusem de două ori prin astfel de furtuni. O dată, în Simstim-ul din Mona Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spionul-șef, enigmaticul „Pisica de mare”. Deci, pe lângă inteligența ieșită din comun și patriotismul de neclintit pe care le opuneau până acum dușmanului sofisticat tehnologic, ni se spune că ofițerii români de Securitate au ajuns să dispună și de ultimul răcnet al tehnicii. Pe lângă omnipotența tehnologică, Pisica de mare împământenește ideea omniscienței Securității. Odată cu lovitura de teatru finală, când măștile cad, înțelegem că, de fapt, periculoșii spioni și cozile de topor băștinașe n- au avut, de la bun început, nici o șansă, totul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pământului. Instigați de avocatul lui Papp, ei pornesc împotriva delenilor. Momentul plecării la luptă e antologic : „Vă propun să cântăm «Trăiască regele !»”, zice avocatul. La care „vocalistul” cetei crâncene de moți cu clopuri, sarici și mâna în brâu scoate un răcnet înfiorător, venit din negura vremurilor : „Aaaaa ! Iute-mi taie cuțâtu’, că l-am ascuțât amu’ !”. Înfruntarea este și ea orchestrată impecabil. Delenii strigă : „Vrem pământ, că ne- am luptat !”. Un propagandist de duzină n-ar fi îndrăznit să pună în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
la moarte, urmând să devină hrană la lei. În acest scop, un leu a fost lăsat să flămânzească câteva zile pentru a-l mânca pe Androcles. Ziua s-a apropiat, și lumea s-a adunat în jurul arenei. Când se auzi răcnetul leului nemâncat, se făcu o tăcere infiorăroare. Lumea aștepta cu sufletul la gură, cutremurată de ceea ce avea să vadă. Dar frica și întristarea poporului se prefăcu în câteva clipe, în uimire și mare bucurie, când văzu că leul înfometat, în loc să
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
important în existența eroilor lui Caragiale îl joacă presa, ba chiar trăiesc conform presei. Revoluția din 1989 are ceva caragialesc în ea, afirmă autorul eseului, și are dreptate. Lectura presei are "tâlcul transcendenței deviate". Leonida, Nae Ipingescu, Jupân Dumitrache citesc "Răcnetul Carpaților" sau "Vocea patriotului naționale" reprezentând punctele de reper, mediatorul între individ și Centru. Metafora întărește caracterul de mediator al presei spre o falsă transcendență" (p. 126). În sfârșit, moftul "este îmbrăcat în haina manierei". Omul moft, omul kitsch sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ochii holbați dacă mișcă sau nu mișcă plutitorul de la scula de pescuit, vîntișorul ăsta lovea acolo unde erai cel mai sensibil, adică la zestrea bărbătească. Pe malul Prutului, în apropiere de satul Manoleasa-Prut, erau trei pescari dotați cu scule ultimul răcnet. Cred că peștii aflase cumva cu o zi înainte și din acest motiv Prutul părea pustiu. Nu departe de cei trei fioroși pescari se afla o Dacie 1310, ultimul model, ajunsă lîngă apă, naiba știe cum, dincolo de fîșia de frontieră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
schimbă repertoriul și țipă să-l audă lumea: Hoților, nu-mi dați pămîntul mamei, așteptați șpagă! Vă dau pe mîna procuraturii! La pușcărie cu voi! Deja încep discuțiile cu următorul cetățean și încep să fiu calm. De pe stradă se aud răcnete: Vor șpagă, cu pămîntul meu. Hoții! Hoții! După un timp se reașterne liniștea. Mai avem o bătrînă care vă roagă s-o primiți. Nu este înscrisă la audiențe, îmi spune secretara. Să intre și bătrîna, spun cu un glas obosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cîine-cîinește. Spun asta pentru că singurele învățături care s-au cuibărit în capul său au fost cele legate de fumat (iarbă ?) și de băut în gașcă. Fericit că băiatul lui a luat bacalaureatul, tatăl său i-a cumpărat un BMW ultimul răcnet, primind în schimb promisiunea că va fi un student model la o universitate privată. Sorin s-a ținut de cuvînt. A devenit un student model, dar nu în sensul bun al cuvîntului "model". Într-o duminică dimineața, cînd circulația pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
apare ca o stafie înspăimîntătoare! Pe o bordură exterioară, lată de o palmă, Aurora a venit la geamul vecinului cu un lighean. Aruncă lichidul din lighean în camera vecinului și, cu un chibrit, îi dă foc. Se retrage calmă, savurînd răcnetele scoase de oameni în flăcări. Ușa de la ieșire, care se deschidea în afară, era blocată și în cîteva secunde cele patru suflete au murit. Cînd nu s-a mai auzit nici un țipăt, Aurora și-a turnat o cafea, a aprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la slujbă te înfurii, la televizor te înfurii. Românul de azi e, prin definiție, mânios. Euforia anihilării celuilalt, lovitura în moalele capului, discreditarea, calomnia, machiaverlâcul sunt gimnastica noastră cotidiană. Știu ce spun. Eu însumi am, frecvent, răbufniri isterice, precipitări spre răcnet, salturi spre stacojiu. Se vor găsi destui care să caute acestei epidemii de bilă galbenă justificări contextuale. Cum să nu fii mânios? țărișoara e enervantă la maximum. Totul, de la politică la presă, de la birocrație la prețuri, de la maniere la moravuri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
așteptăm să ne ospătăm cu carnea oaselor tale; fiindcă de noi, nici Tu, Timur Lenk, n-ai să scapi!" Marele "conducător" s-a uitat o dată, de două ori la tablou, l-a mai privit din nou, apoi a scos un răcnet de fiară, care i-a îngrozit și asurzit pe toți. A luat securea din mâna călăului și l-a lovit el însuși pe Delacroix în frunte, prăvălindu-l printre celelalte jertfe, din cursul aceleiași zile. Concursul s-a desfășurat, totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
singură privire observând lipsa lui Alistar, se pomeni strigând...” - Alistar !.. Unde-i Alistar ?!” Întâlnindu-i privirea întunecată a lui Cârțu... răcni mai tare, din tot plămânul...” .. Unde-i Alistar..?!”, scrâșnind printre dinți. Dar, nici nu s-a stins bine ecoul răcnetului său, înghițit în inima codrilor, că, de după niște tufari, Alistar apăru ridicându-și pantalonii, și cu un calm uimitor, spunând..” „ - Aici sunt, Căpitane... sunt aici !”. Baltă își mușca buzele la sânge, de rușine.. că, pentru a doua oară îl năpăstuia
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Trebuie adusă la tăcere..!”, își zise Baltă și, strecurându-se printre tufișuri la adăpostul întunericului dispăru... dispăru ca o umbră. Preț, de cât ai răsuci o țigară, dură totul... Și, explozia unei grenade cutremură Cheile, ecourile ei înmulțind-o.. Deodată, răcnetul gros s-a frânt.. și mitraliera, spulberată, muți pentru totdeauna. După câteva clipe, din întuneric se desprinse statura Căpitanului. „ - Haideți, băieți, calea e liberă..!”, își îndemnă el, cu un calm liniștitor camarazii. „.. Eu, Cârțu, Oanță și Ichim... îi atragem pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de șale, îi ieși în cale cu un cofăel cu apă rece, atunci scoasă din „Fântâna lu’ Păun”, și i-l întinse... „ - Na, Gheorghiță, mămăică-mamă... că, ț’a ci tari săti, mamă..!”. Dar n-apucă să se apropie.. că, un răcnet cu înjurături, îi tăie vorba... „ - Să nu se apropie nimeni de tâlhar !.. foc, fără somație ‚nțăles !.. Dumnezeii și paras..!”. „ - Săru-mâna, tușă Ilinca... săru mâna !”, Baltă, netulburat de grosolănia milițianului, încercă să-i zâmbeasca cu buzele strivite, dar cu ochi strălucitori
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
le-au amenajat pentru ei, pentru că el, de exemplu, a întrebat: Unde-i dulapul, unde-mi pun hainele?" S. B.: Noi aveam valiză sub pat. M. M.: Așa e. Pentru o săptămână au dotat două încăperi, știți cum? După ultimul răcnet. Alea acolo au rămas. Dar, pe perioada pregătirii n-a mișcat nimeni afară din cazarmă. S. B.: Instrucție au mâncat, dar condiții de cazare mai bune. M. M.: Le-au făcut condiții de cazare mai bune și mobilier, minuni, și
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
la evenimentele politice contemporane și fascinat de cuvântul scris. Citește mai totdeauna gazetele, uneori scrie la câte un ziar (ca Rică Venturiano, publicist, «colaboratore la Vocea Patriotului Naționale») și, mai rar, conduce vreo publicație (cum e Cațavencu, «director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților»), neapărat politică. Pristanda Îi declară confidențial lui Cațavencu: „eu gazeta d-voastră o citesc ca Evanghelia totdauna”. După un ritual prestabilit, Jupân Dumitrache și Ipingescu citesc și interpretează gazeta; Ipingescu e lectorul și tălmaciul adâncimilor de limbaj ale semnatarului
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
urgentă și de interes major pentru venerabilul, cetățean, tată de familie: „Venerabile domn, În interesul onoarii d-voastră de cetățean și de tată de familie, vă rog să treceți astăzi Între orele 9 jum. și 10 a.m. pe la biuroul ziarului Răcnetul Carpaților și sediul Societății Enciclopedice-Cooperative Aurora Economică Română, unde vi se va comunica un document de cea mai mare importanță pentru d-voastră. Al d-voastră devotat, Cațavencu, director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților, prezident fundator al Societății Enciclopedice-Cooperative Aurora Economică
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
9 jum. și 10 a.m. pe la biuroul ziarului Răcnetul Carpaților și sediul Societății Enciclopedice-Cooperative Aurora Economică Română, unde vi se va comunica un document de cea mai mare importanță pentru d-voastră. Al d-voastră devotat, Cațavencu, director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților, prezident fundator al Societății Enciclopedice-Cooperative Aurora Economică Română...”. Încărcați de titluri onorifice și de funcții lucrative, cei doi - destinatar și expeditor - sunt oameni cu greutate, care oferă și cer respect. Fiecare Ține, orgolios, la propria imagine, cumulul de funcții
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
am putut liniști. Ne-am culcat pe jos, foarte obosiți după atâtea spaime și tensiune nervoasă, dar nimeni n-a putut să doarmă. Toată noaptea i-am auzit pe bandiții fasciști strigând: „Juden, nach links, nach Palestina!”. La auzul acelor răcnete Îmi Îngheța sângele În vene de groază. Am rămas acolo puțin timp. M-am aventurat În oraș și imediat am simțit că sunt urmărită și, trăgând cu coada ochiului, mi-am dat seama că este vorba de un ofițer român
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-urile nu mai știu unde erau. Însă era o pivniță unde erau chemați diverși oameni ca să spună unde au ascuns bijuteriile și aurul. Pe noi jandarmii ne luau, foarte frumos, să mergem la plimbare. Și ne duceau să auzim aceste răcnete și țipete - adică: „Vezi, vezi, tot ce aveți vă rog să spuneți”. Eu aveam niște cercei... Și ieșeau, bineînțeles, tumefiați, bătuți... - Erau bătuți, În general, capii de familie? DAVIDOVICI: Da. Ce să ne bată pe noi? Acolo Încă nu. - De unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de ani. Era treaba lor, nu a noastră. Ce spuneau ei asta făceam și noi - dar nu era așa, să zicem, o viață tribală. Și am stat foarte puțin. Durerea asta a fost În două sensuri: În primul rând aceste răcnete și bătăi, de stăteai cu sufletul... Zvonuri, nu știai ce te așteaptă mâine, unde te vor duce. După aia ne-au adunat pe toți și ne-au dus la Cluj, la fabrica de cărămizi, unde a fost și Otto. - Cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Ce o să fie o să fie” - dar ei... Și apoi, când au ajuns În camerele alea de gazare, spunându-le că sunt duși la dezinfecție, la dușuri, și dușurile alea... Și ne așteptau SS-iștii ăia Îmbrăcați impecabil, foarte ordonați..., cu răcnetele alea... Cred că era și Mengele În așteptarea noastră, care făcea un semn În dreapta și-n stânga și, În funcție de asta, erai sau nu omorât. Când ne-am despărțit de părinții mei... Tineretul a rămas, tineret Însemnând până la 20-28 de ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și au ajuns acasă. Dar eu și ai mei colegi stăteam zi și noapte. Eu nu mai știu nimic ce s-a Întâmplat. Știu că un clujean s-a dus la Weimar și s-a Întors cu o motocicletă ultimul răcnet: „Nu-ți este rușine, măi?” - „Ei, era acolo, dom’ne, nimănui nu-i pasă. Am pus mâna și am...” - „Mie Îmi spui? Lasă cineva o mașină din asta...?”. În sfârșit, aveam și noi o ideologie, așa, de oameni care trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
propulsându-i candidatura“, a spus Rasiej. Dar credeți-mă, anumiți candidați sau partide se vor trezi la realitate abia prin 2008. În politica Statelor Unite există o lege de fier: partidul care absoarbe și adoptă cât mai repede tehnologie de ultimul răcnet domină În politică. F.D. Roosevelt a dominat radioul și discursurile pe un ton familiar adresate națiunii, Kennedy a dominat dezbaterile televizate, republicanii emisiunile radio de scandal, iar Karl Rove mail-ul și bazele de date computerizate. Următorul model politic tehnologic se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]