20,576 matches
-
deșertăciunii fiindcă patimile adevărurilor noastre sunt cenușăresele societății în loc să devină reginele ei. 1909. Numai în patimă vei afla libertatea. 1910. Plenititudinea vieții stă în patimile sale. 1911. Cine nu înțelege sensul patimii s-a născut degeaba. 1912. În patimă stă rădăcina mântuirii de tine însuți. 1913. Nu există Timp care să nu zboare pe aripile patimilor. 1914. Cum ar arăta o iubire care și-ar pierde pentru totdeauna propria ei patimă? 1915. Ar mai exista florile zâmbetului din lumea deșertăciunii dacă
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
pentru poet: "în țară în care "cheia succesului" se plimbă pe sârmă ghimpată / în țară în care transparentele / poetului / sunt interpretate descurajant (...)", problema supraviețuirii este pentru Bianca Marcovici un leit-motiv ce adesea se încarcă polemic dar și nostalgic: "am prins rădăcini la etajul zece / văd sinagoga reformista / văd o parcare / n-are cine să-mi picure mir / pe gaura cheii, n-are cine / să mă apere de mine / aici în Haifa zidurilor de sprijin. /ascunsă mi-e inima de tine, / grădină
Retragerea în poem by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17677_a_19002]
-
n-are cine / să mă apere de mine / aici în Haifa zidurilor de sprijin. /ascunsă mi-e inima de tine, / grădină mea a rămas Dincolo / mi-am luat cu mine semințe și frunze, / le-am împărțit pe la prieteni / să prindă rădăcini undeva..." Cicatrizarea feluritelor răni, cea a dorului de Dincolo sau cea a contratimpului cuplului, se face prin retragerea orgolioasa în poem, în memorialul dedicat figurii paterne, Saul ("ucis de un doctor beat / din Iasul anilor agonizanți") sau în scenarii de
Retragerea în poem by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17677_a_19002]
-
de mișcare scenica. Acum patru ani, la cel mai important festival internațional de Teatru, cel de la Avignon, revelația a fost un spectacol de dans, Le cri du caméleon, conceput de Joseph Wadj. Era absolut impresionantă împletirea cuvîntului cu mișcarea, cu rădăcini estetice în subtilitățile spectacologice ale lui Tadeusz Kantor. Ceva din atmosferă acestui mare spectacol, cum a fost cotat de toată lumea Le cri du caméleon, am regăsit în DaDaDans. Totul este lucrat pînă la cele mai mici detalii, fără cusur. Spațiul
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
Într-o atmosferă adesea carnavalesca, de piață publică, surpat în succesiunea halucinanta a duratelor ("Ce năpraznic îi crește barbă copilului bătrîn/ îi iese din obraji că iarbă printr-un mormînt/ primăvară un mormînt proaspăt un obraz/ de lut în care rădăcinile sorb ridurile"), interogînd lumea și "adevărurile" ei, manifestîndu-se că un eretic, ca un Meister Eckhart, poetul scrie despre "ziua de azi" ca si cum ar fi "prima zi de după moarte", pentru că - nu-i asa? - "timpul lăsat trecerii noastre prin lume e/ prea
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
încercînd încercînd/ așa am căzut de partea tăișului//o parte a mîinii încă trăia/ era soare și interjecțiile lor/ jucînd șah în depărtare se lăsau moi/ pe trupurile noastre//groaznice diviziuni mi-a fost dat/ să mă liniștesc/ aici lîngă rădăcini// cine să fi scris numele tău/ tocmai aici și nici nu te miri/ uite tocmai am terminat cîntecul prăpastiei// eu sînt de partea cenușii le-am zis/ fără false zapezi/ și nu încercați ei pot singuri să plîngă/ deasupra uneltelor
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
altar în hohot" (dintr-un balcon al memoriei). Sau: "dar astăzi doar despre marșul cîrjelor să vorbim" (despre marșul cîrjelor să vorbim). Sau: "cine să cîntărească secetă cumplită/ a liniei drepte/ cine să cîntărească lacrima vărsata pe ascuns/ de o rădăcină// ce poate visa un cuțit/ într-o casă cu pereții vătuiți de spaimă" (restul din rest). Salvatoare i se înfățișează, la un moment dat, geometria cristica a crucii: "am văzut crucea născîndu-se/ fără dureri/ că un fruct// e timpul să
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
hainele tale/ pătează orgoliul muntelui la orizont" (Dialog). În sînul materiei suverane sînt acceptate tot soiul de relații, de la cele pur analogice pînă la cele de ordin simbolic: Ca un prag pus anume să fie călcat/ stă frînghierul dormind/ la rădăcina stejarului,/ că însuși semnul odihnei/ din care nu mai iese nicicînd/ și primește drept firească inima/ un cărăbuș de piatră.// Că un prag pus anume/ stă el dormind/ că însuși semnul odihnei/ cu drept firească inima/ un cărăbuș de piatră
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
mai mult cu cît habar n-avea pe cine iubește, de fapt-personajul; scenariul era, încă, în proces de rescriere!). Afli că lui Rossellini îi plăcea să zacă zile întregi, chiar săptămîni, în pat... Afli că divorțul miturilor a avut la rădăcina "divergențe artistice". Afli că, pe cînd fetiță avea șase anișori, tata a plecat de acasă, într-unul din voiajurile lui fabuloase, din care s-a întors cu o doamnă indiană frumoasă, cu un punct roșu în frunte și cu un
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
în care își intersectează privirile și își unesc vocea. Protagoniștii acestui nou episod în care literatura și imaginea, grafia desenului și cea a textului, potențialul narativ al plasticii și expresivitatea vizuală a cuvîntului își redescoperă, cu o bucurie aproape senzuala, rădăcinile și aspirațiile comune, sînt doi artiști inconfundabili prin substanță și prin stilistica lor: Ștefan Agopian și Sorin Ilfoveanu. Sălile de la etaj ale Muzeului Literaturii decupează acum, printr-o expoziție care se numeste semnificativ Maculata concepție, nu atît portretele a doi
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
de curată de premise care tind la concluzii logice". Ei își pot alimenta la nesfârșit o falsă realitate cu minciuni, "mult mai plauzibile, mult mai ispititoare pentru rațiune". În următorul eseu sunt identificate două tipuri de nesupunere civică: una cu rădăcini în atitudinea lui Socrate ("gâlceava să nu este cu legile, ci cu judecătorii"), cealaltă generată de gestul lui Thoreau care a pus sub semnul întrebării legile însele și nu executorii. Cea de-a doua constituie fundamentul societății americane. Mișcările studențești
Vietnam, violentă, revolutie... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17813_a_19138]
-
stă să ia foc.// În irisul ei nu cred prea multi;/ nici eu nu i-aș ști trecerea/ dacă nu ar lasă urme/ în lutul viiturii;/ înaintează mereu, tot mai mult si mai mult/ și mai mult/ cu pliscul-rît/ scurmînd/ rădăcinile nopții.// Sînt unele locuri/ unde lutul nu mai respiră /- acolo unde ar vrea să mă arunce/ și să scuipe în semnul cărării/ tot lutul din mine.// Ci eu/ stau pe spinarea ei/ și scriu? pe penele-i pergamentoase./ Astfel îi
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
pentru a se face înțeleasă mai presus de zidurile inerției și ale ignorantei? De ce însă acest titlu whitmanian? Poate pentru că, la fel ca și în cazul poetului, insignifianta firului de iarbă contrastează grăitor cu vastitatea spațiilor pe care el prinde rădăcina, cu multitudinea preocupărilor autorului și a argumentelor puse în joc. Că o aspirație, în același timp, la detectarea resurselor de vitalitate elementare, și cele mai puțin viciate de calcule umane împotriva firii. Fragilitate, care înseamnă suplețe a gândului, dar și
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
continuă indignare a poetului. El vorbește de "micul comerț cu fericirea popoarelor", de "un curcubeu tras prin bale", de "îmbălsămarea privighetoarei", de "fluturii în zdrențe", de "mărul iubirii" care "putrezește în stomacul maimuței", de "șobolanii care au ros biserică până la rădăcini" etc. etc. De la un moment dat indignarea să devine un scop în sine, poetul uitând să mai numească motivele indignării. El seamănă cu un copil care plânge în virtutea inerției, găsind o voluptate în continuarea la nesfârșit a supărării pe întreaga
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
nu e decît o răsturnare a situației comune. În poezia noastră actuală, există două poete ce ilustrează o atare situație: Angela Marinescu, printr-o gravitate fiziologică a inversiunii (revelația masturbantă și apocalipsa lesbiană) și Ileana Mălăncioiu, printr-una romantic-naturalistă, avîndu-și rădăcinile împlîntate în vizionarismul exaltant, idealizator-satiric al veacurilor al XVIII-lea și al XIX-lea (Blake, Poe, Baudelaire, Eminescu). În prim-planul versurilor Ilenei Mălăncioiu se află moartea, care, după cum ne încredința marchizul de Sade, are o înrîurire puternică asupra simțurilor
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
fi falsificat în atelierele propagandistice, producătoare de rudimentare răstălmăciri pe bandă rulantă, trecutul mai apropiat ori mai îndepărtat era pur și simplu așezat între parantezele unei tăceri obligatorii. Se urmărea astfel nu doar instaurarea unei amnezii colective, ci și tăierea rădăcinilor vieții spirituale. Cufundarea într-o beznă a conștiinței din care puteau fi modelați cu ușurință roboții orwellieni, purtînd funesta etichetă a "omului nou", dezumanizat. Cu mare optimism, Mircea Eliade întrezărea, totuși, zarea unei salvări: "Dar s-ar putea, totuși, ca
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
televiziune un milion, tot de dolari. Întrebat cum are de gând să-i folosească, declară: "N-am să mai muncesc nici o zi în viața mea". Cât timp așa gândim, și cam așa gândim, noi suntem "socialiști". Iar socialismul ăsta are rădăcini vechi. În principate, dar și în Ardeal, lucrând majoritatea ca iobagi pe moșii cu agricultură risipelnică, românii s-au obișnuit să supraviețuiască. Pentru ei, cultul muncii ar fi fost inutil. Inutil a rămas și când Partidul i-a făcut "proprietari
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
aceste criterii este pentru că nu mai sunt o fată de la țară. 6. În Dina deși o poveste aproape reală, pe un fundal tradițional balcanic. Ai declarat că te-a influențat Ismail Kadare cu acea forță a tradiției, a familiei, a rădăcinilor care depășesc raționalul. Dacă la el apare aspectul pozitiv al tradiției, tu ai optat pentru unul negativ. La întrebarea: Cine a ucis-o pe Dina?», un adevărat fir roșu al romanului, răspunsul este: «Noi toți. Tradiția a omorât-o». Și
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
Vest) să se exprime fără menajamente dacă vreo operă nou apărută nu-i plăcea. În felul acesta și-a stricat numeroase prietenii: cu Joachim Fest, cu Heinrich Böll, cu Günter Grass și alții. Cultiva un soi de principialitate rigidă, cu rădăcini adânci și complexe. Primit în Uniunea Scriitorilor polonezi, cu destulă greutate, începe să călătorească și în Germania de Vest, și muncește la traducerea unor scriitori precum Kafka și Musil. Scriitori germani din vest vizitează Polonia, în primul rând Heinrich Böll
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
a fost băgată într-o fundătură, dar numeni nu spune cine trebuie să plăteasă imensul prejudiciu. Producția este la pământ și exportul este în aer. Se tot aruncă pisica moartă în curtea crizei mondiale trecătoare. Nu vrea să taie nimeni rădăcinile crizei morale care va dăinui mult timp, deoarece s-a cronicizat. Un cancer economic și moral, care evoluează rapid, anunțând că sfârșitul este aproape. În anul 2006 s-a reintrodus în Codul Penal pedeapsa pentru insultă adusă autorităților. Cei care
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
cel care îl alege. Obrocul este numai în aparență un adăpost, căci scrisul nu este regasirea, conturarea unei identități, ci pierderea ei: Am tot crezut că m-am lăsat antrenat în viață intelectiva, care se dezvoltă din sine însăși, tăind rădăcinile și curajul contactului cu centrul, înstrăinîndu-mă și pierzîndu-mă în acest fel în activitatea înșelătoare a scrisului (...)" (p.123). Autenticitatea este, în acest caz, asumarea acestei "activități înșelătoare" care devine spațiu al unei transcenderi către adevărul superior al ființei. Din această
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
se dovedeste o pură convenție, căci spre versurile emise de acesta se repezea, multiplicîndu-l "o mulțime de înși fără realitate" (ficțiunea textuala își fictionalizează receptorii), iar eul parazitează, ca atare, pe seama celuilalt: "eu locuiam în ochii cuiva". Dezolarea are ca rădăcina o astfel de inconsistenta a eului. Procesul de descompunere a eului e bivalent, deoarece se poate vorbi, cu egală îndreptățire, de o extensie, de o proiecție a subiectului asupra fantasmelor sale care ajung să trăiască în locul său, "reprezentativ", si de
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Noua Iugoslavie, născută în timpul războiului de partizani dus de Țîțo împotriva armatelor germane, italiene și bulgare, cît și împotriva rezistenței provenită din armată regală iugoslavă, etnicii, noua Iugoslavie era în mic o copie a Uniunii Sovietice. Conflictul Tito-Stalin își are rădăcinile în primul rînd în dorința lui Țîțo de a fi el însuși un Stalin și nu unul dintre mărunții satrapi ai acestuia. Toate topos-urile tacticii și strategiei politice staliniste, care în fond se pot reduce la un singur termen
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
al memoriei prin care artistul mai încearcă să păstreze o legatura istorică și culturală cu tridimensionalul de tip apusean, iar celelate cicluri (Cactușii, Sugiucurile etc.) sînt încercări decisive de negare a ponderabilității sculpturii europene și de reîntoarcere, la fel de necruțătoare, la rădăcinile orientale, semitico-bizantine, ale gîndirii în spațiu și ale înțelegerii corporalității. Dar pentru a determina mai exact natură artei lui Yengibarian și spiritul pe care formele sale se sprijină direct, trebuie amintit un fapt de o importanță extremă. Deși artist maghiar
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
un livresc, un aulic ce căuta a se demite cu tot dinadinsul, aidoma unui lord care s-ar deghiza într-un cerșetor: " Aici e și altceva: capul pe care ni l-a pus pe umeri marele pedagog Ceaușescu a prins rădăcini. Mi-l aduc aminte pe Costin, cum îi spunea lui Plavi (unde-s acuma amîndoi? în scandal, în somn?): poponeața cu ludaie. Asta cam suntem: o poponeața pe care s-a plantat un dovleac. Hîrst! hîrst! Auzi-l, că românii
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]