7,950 matches
-
Soarele răsare la 7,41 și apune la 17,04. De la începutul anului au trecut 325 zile. Până la sfârșitul anului au rămas 41 de zile. date astronomice 20-26 noiembrie 2004 SOARELE: parcurge constelația SĂGETĂTORUL, începând cu 23 noiembrie, întârzie la răsărit 8 minute și grăbește la apus 4 minute - deci, în această perioadă, ziua se micșorează cu 12 minute. în 26 noiembrie se află în constelația TAURUL, în faza de LUNĂ PLINĂ, are aspectul de disc, răsare în jurul orei 14 și
Agenda2004-47-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283081_a_284410]
-
23 noiembrie, întârzie la răsărit 8 minute și grăbește la apus 4 minute - deci, în această perioadă, ziua se micșorează cu 12 minute. în 26 noiembrie se află în constelația TAURUL, în faza de LUNĂ PLINĂ, are aspectul de disc, răsare în jurul orei 14 și 10 minute și de la această dată începe să descrească. PLANETELE (cele care se văd cu ochiul liber): MERCUR - vizibilă în crepusculul serii; VENUS - vizibilă dimineața în est; MARTE - vizibilă dimineața în est; JUPITER - vizibilă dimineața în
Agenda2004-47-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283081_a_284410]
-
susținute (articularea fugilor "În Gloria dei Patris", "În vitam venturi saeculi", Prestoul fugat din "Osanna"). Dacă cineva s-ar fi îndoit de credință lui Beethoven, el ar înțelege cât de adâncă îi era pioșenia ascultând impulsul inițial al Misei, cum răsare "Kyrie" - purtat pe rând de glasurile soliștilor și ale corului. Dar sigur, tema Misei este Destinul uman, beethoven impunând textului sacru expresii care îl reprezintă pe el, Omul Creator care știe că are dreptul și puterea de a provoca - înainte de
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
În al treilea rînd, trebuie admis că problema statelor satelit este strîns legată și mai importantă decît problemă germană și fără o soluționare pașnică a acestei probleme prin alegeri libere, sub control internațional, în aceste țări pace adevărată nu va răsări în Europa...Vestul are de ales între 110 milioane de oameni anticomuniști care să fie lăsați sub o guvernare dictatoriala și anticreștina și 10.000 de conducători, care cer sprijin Rusiei pentru a nu-și pierde puterea". Mai exista o
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
Fie și atunci când aceasta este... poetică. O zicală românească spune că moara nu macină niciodată în gol. Ei bine, scriitorul polonez (n. în 1938, într-un orășel din estul țării) apelează la forma clasică a devenirii personajului său, care a răsărit din propria-i persoană. Era să scriu din propria-i cenușă, apelând la mitologia păsării Phoenix. Și nu greșeam prea mult, ba, chiar deloc, dacă iau în calcul traiectoria protagonistului Petia. El este realizat ca un alter ego implicat, dar
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
într-o ordine prestabilita. După haine par întrucâtva hippioti - ori poate mai degrabă simpli studenți ai timpului lor. Atmosferă încinsă, în California anului 1969. Imaginea se află pe la începutul filmului Zabriskie Point al lui Michelangelo Antonioni și ea mi-a răsărit spontan în minte atunci când am deschis cartea lui Mihai Sora intitulată Firul ierbii. Căci cartea îmi pare una care, mai degrabă decât răspunsuri, oferă întrebări. Or, astăzi, când toată lumea deține propriile soluții la toate nelămuririle și incertitudinile care ne chinuie
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
sarcasm. E o exaltare a solitudinii pe care provincia o încărca necontenit cu neagra-i energie: Din cețuri zdruncinate înfățișam/ sarcastica silueta a prințului./ Înaintînd cu scîrba prin mate/ spre o lumină mereu izgonita./ Din locul exact unde soarele nu răsare/ și nici nu exulta îndeajuns./ Cîtă măreție și josnicie sub stelele/ nedrept de egale cu viermii./ Cîte cuvinte încrucișate sub țeasta/ nebunului... desăvîrșite poeme!/ Regasind castanii piperniciți/ monologam ținînd în întinata palmă/ înțelepciunea unui șoricel alb..." (Hamlet ÎI). Derizoriul (figurație
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
dacă e bună/ de facut din ea stele amare/ pești triști viețuiesc în adîncuri/ doar aici flăcările rănesc/ ling și scurma un ținut al fărădelegilor/ se dezagreghează concluzii/ trec în catastife legi nerespectate/ din cauza căldurii facerea geme/ nici un embrion nu răsare/ doar tendoane vechi și ispite/ minereuri tandre se desprind/ dintr-un conținut ce nu tinde/ spre ceva anume, ci spre destrămare: (Stele amare). Un pesimism futurologic prelungește infernalul "peste miliarde de ani", cînd "în locul acesta unde scriu/ va fi o
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
de pirați și bine pusă la adăpost", "cu dinții strălucitori și ochii lăcomi ai celui ce aude o sirenă", adăpostit fiind într-o "colibă acoperită cu papura în stilul Gauguin în Tahiti, cu o latură complet deschisă către mare, catre răsărit". Sînt consemnate cu resignare și cîteva situații caragialești. Bunăoară cea, evocînd nemilos "lanțul slăbiciunilor", a copilului Mihai, care "în mod normal ar trebui să fie respins de toate liceele. Dar există privilegii... Și presiuni și scrisori de la Argetoianu. Deci va
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
plenitudinii: "!nu e peren gustul cărnii/ nici inima nu e atît de/ glorioasă pe cît credeam: se/ domolește fără motiv; vorbim/ apoi de o moarte fizică oh ca/ și cum ar Exista: prin ganguri/ igrasioase temple aurii lucitori ochii/ defuncților răsar: semințe/ zadarnice pentru un Pămînt/ Eliberat într-o chietudine/ metafizică!" (Agamemnon șPrefațăț). În același timp însă fiorul dispariției e abordat pe un temei robust, poporan, într-un duh carnavalesc, licențios. Bardul pare a răspunde propoziției marchizului de Sade, după care
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
un fond de pietate solemnă, ireductibilă, ce ne duce gîndul mai curînd la catolicul Baudelaire decît la fluctuantul agnostic Arghezi. Din aparențele dezordinii, fortuitului, ale excesivei propensiuni carnale, ale limbajului delirant ori numai prețios, se încheagă treptat liniile unei pacificări, răsar formele unei armonii. Putem întrevedea sîmburele unei ordini. Convulsiile se domolesc pe un portativ de imagini reflexive, impulsurile tulburi se conștientizează, întrucît, de bunăseamă, și rațiunea face parte din zestrea universală, neputînd fi înlăturată din perspectiva ansamblului ultim. Astfel un
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
fresce eteroclite. Din absența trăsăturilor unei minime adaptări, se iscă nevoia unei materialități totalizante, frizînd o cosmogeneză. Pornind de la evocarea toposului natal, maramureșean, bardul își etalează sensibilitatea cosmică, expansivă prin intermediul factorilor biologici, neevitînd terminologia de specialitate cu răceala ei sarcastică: "răsar noi zori de ziuă peste Valea Izei/ dalbi zori de ziuă se revarsă/ într-o dimineață primară cum numai în Maramureș/ au mai rămas diminețile/ cu sori levogiri răsucindu-se pe brîiele porților/ peste lanul de cînepă de pe dumbrava Dragomireștiului
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
Și viermele mă degustă pașnic./ Și mai am puterea să-ți respir crucea/ Șoptindu-ți Aleluia" (Posed). O "Ars poetica" plasează actul creației în întuneric și singurătate, impusă recluziune în sine, în subteranele conștiinței, pentru ca de acolo să izbucnească, trandafir răsărit între gunoaie, lumina orbitoare a poeziei: "Mă ascund pentru a scrie un poem/ în subsolul în care șobolanii ronțăie arsenic,/ Alături de lăzile de gunoaie și latrine./ Aerul e liniștit, mural/ Cu mirosuri grase scufundate în cuvânt./ Lumina picură pe bale
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
reflecte viața literar-artistică a românilor de pe aceste meleaguri, ci și să revigoreze, să încurajeze și să stimuleze creativitatea, să incite spiritele, să creeze o atmosferă de efervescenta cultural-literară, să îngrijească fiecare sîmbure de talent (vorba lui N. Iorga), pînă va răsări, va da în floare și rod. Avînd drept puncte de plecare valorile perene ale trecutului literar (...) colaboratorii noii reviste vor fi chemați să-și sincronizeze scrisul cu ritmurile timpului modern și poate chiar (ar fi minunat!) să-l depășească.(...) Concomitent
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17994_a_19319]
-
Mării Negre, la Bugas - o stațiune. Pe atunci, un sat cu pescari. Dar cu o plajă...! Cea mai frumoasă pe care am văzut-o! Se întindea între Marea Neagră și limanul Nistrului. Dacă mergeai pe liman cu șalupa, iti apărea deodată, ca răsărind din apă, superbă, Cetatea Albă. Nu am intrat niciodată în ea, n-am vizitat-o pe uscat. Nu am decît imaginea ei apărînd misterioasă, intactă și splendida, din apă. Nici nu știu cum era în realitate. La Cernăuți cum ați ajuns? Ca
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
există, în primul rând, un discurs. Se discută despre drame sentimentale reale, despre oamenii de pe stradă, despre "smenarii" din cartier, despre fauna orașului în general, despre polițiști, despre senatori și deputați care nu vor să coboare în stradă - unde "soarele răsare doar dacă-l plătești", despre exodul turistic spre litoral, despre febră erotică a plajei, despre viața de discotecă, despre dansurile momentului etc. etc. A! Deci e vorba despre (o simplă) modă, vor spune scepticii acri, în fine dumiriți. Este, li
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]
-
Ona moare după ce refuză să se înscrie în colectivă. Dispariția să capătă dimensiuni simbolice. În urmă contopirii cu pământul pe care-l iubește atât, fiecare parte anatomica se preschimba într-un element al cadrului natural: "Din capul lui Vasalie Ona răsare până la zi o mălăiște înaltă, pe mâna stângă îl năpădesc cireși pădureți, pe dreapta îi ies pruni, pe pântece îl cotropește un zmeuriș, iar pe spate îl îmbălsămează un afinet. Trupul lui miroase acum a semănătura, a pădure rasă, a
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
nu mizează pe factorul calitativ al sensibilității așa cum prea direct formă poemelor ne invită să credem, ci pe acumularea uriașă de imagini și obiecte pe care gestul eroic al poetei le parodiază pînă la exces: "Iarbă m-a trădat/ a răsărit pe dalele Casei Scînteii la etajul șapte... Soarele m-a trădat/ a luminat deopotrivă gunoaiele și zăpada". Efectul e lugubru cel mai adesea și poeta se teme de eșec, autoportretul femeii ("Atît de muncita (...)/ jupuite în carne îi șunt degetele
Poezie si studiu poetic by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17605_a_18930]
-
mai puteam să dau Duminică și nu am nimic de făcut. a fost nevoie biologicul și-a pagina. Dacă nu-i, nu-i. S-o facem Că doar nu sunt soare să dovedit supremația. Arunc la să fie. trebuiască să răsar. Eu sunt gunoi resturi de pachete, pun Doamne, cum mai trece timGeana. Nici ceasul nu l-am pus să sticle la loc, în același sertar. pul. De când stau așa, degeaba? sune. Pielea se răsfață în căldura Rămân colile. Le răsfoiesc
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
avea să noteze și el: poeta fiind permanent invitată. poetă, Cetatea Banilor era locul în care „Prin profunzimea sentimentului din care La împlinirea a 50 de primăveri de se putea dezvolta, de aici pornise pe pornește și a emoțiunii ce răsare..., prin la naștere, poeta Elena Farago a fost vremuri Traian Demetrescu, cu poezia reducerea poeziei la principiul ei funsărbătorită în Sala Mare a Teatrului lui delicată și tristă. Luase deja ființă damental, cât și prin originalitatea forNațional din Craiova de către
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
Andreea Răsuceanu S-a vorbit deja, în paginile acestei reviste, despre Noaptea soarelui răsare ca despre romanul unui Don Juan ratat, convertit dintr-un adolescent sensibil și pasionat de lectură într-un seducteur cinic, care-și rememorează parțial copilăria și adolescența reconfigurând un parcurs existențial presărat cu numeroase aventuri amoroase, unele cu urmări dramatice
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
tentația introspecției duse până la ultimele ei consecințe. Unele stridențe stilistice s-ar fi cerut remediate în roman, și un mai atent dozaj al fluxului evenimentelor narative ar fi oferit cu siguranță impresia unei narațiuni mai bine conduse, dar Noaptea soarelui răsare incită mereu prin amestecul deconcertant al confesiunii oneste, dublată de autoironie și umor, cu reconstituirea amplă a imaginii unei epoci, trăite din perspectiva și condiția intelectualului incapabil să se integreze într-o lume opresivă, absurdă.
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
imaginează și își vorbește presupunând spunerea autorului, având totuși propria intonație, propria secvențializare a textului citit, întrucât: „... după cum albăstrelele lui Luchian sunt făcute cu tibișirul comun elevilor de pretutindeni ș...ț, îmi vine în gând că tocmai din această omonimie răsare întreg haloul de semnificații cu care « receptorii » îmbogățesc la nesfârșit, - și la nesfârșit fac să vibreze - poezia, înghițind-o și reunicizând-o, făcând-o loru-și asemenea, a-simil-ând-o. Câștig sau pierdere?“ Rigoarea demonstrației nu taie însă elanul poeticului manifestat în Poezie care
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
așezarea: de pildă, plantează iarbă în rondurile de pe marginea drumului. Numai în București, nu! Bulevardul, când înaintezi de la Universitate spre Romană, pe partea stângă, aceea care e „modernizată”, zace în neorânduială: ronduri cu brazde de pământ în care, eventual, au răsărit buruienile. Nu se găsește nimeni care să arunce câțiva pumni de sămânță de gazon? Cei pe care i-am ales să se ocupe de asta chiar nu trec pe acolo, sau, când trec, merg cu ochii închiși? Doar e centrul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
Mi-e dor de strîmta groapă a liniștei de veci,/ Mie dor de nepăsarea dintre pereții reci,/ Și-aș vrea să dorm departe, în colț împădurit./ Ascunsă sub frunzișul de vremuri grămădit.// Din putrezirea-mi crudă în fundul negrei gropi,/ Ar răsări la capu-mi, doinind în sară, plopi/ Șiar crește mari, năprasnici, așa cum dorul meu/ Năprasnic fost-a-n lume, nespus, nespus de greu” etc. (E, probabil, o intenționată „pastișă” la Mai am un singur dor; Ada face destule d-astea
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]