650 matches
-
Tudor și Adrian Păunescu, cei care s-au adresat U.E. (care a intervenit). Acesta a ajuns deputat PRM în România. În timpul ,,alegerilor” referendum-ului din Transnistria, eram la Dubăsari, unde Smirnov striga și gesticula în cele 2 3 piețe, mai răsărite. Erau ,,alegeri” și el striga la concetățeni amenințându-i cu... armata moldoveană care-i va împușca imediat ca pe câini. Undeva, foarte aproape erau observatorii sovietici care ne ,,împușcau” cu privirile și-l apărau în direct. În aceeași seară au
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
gheață Vasile Marin aduna în vară doar smocuri de tulpini de grâu cu spice, să bată în arie cu boii vreo câteva sute de kilograme la un hectar. De Sf. Ioan, la început de an, era primul bal organizat de răsăriții satului care se zbăteau să pună mâna pe fetele frumoase și cu cât mai multă avere. Pentru domnișoara Constanța, (sora), fiica Mărioarei care trăia încă necununată cu Vasile, zestrea se știa: lada plină cu covoare, un vițel, 4 ha de
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
de pioneri... Magiunul pe care îl făceam într-un recipient mare, un cazan pus pe pirostrii uriașe, învârtind materia aceea plină de bulbuci cu o lopată de lemn, pe rând, după cum oboseam, îl numeam povidlă... (Venea și Veta, fiica mai răsărită, blondă, a dascălului din Munteni, la învârtit, ca să capete câteva kilograme de povidlă; țin minte că mă uitam foarte atent la mișcarea șodurilor ei în timpul muncii destul de obositoare...Ă Da, povidlă! Cred că așa se spune în Basarabia la magiun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
ar fi crezut asta în ruptul capului.“ Toate poveștile încep cu „A fost odată“. Iar cele mai simpatice sunt cele cu pitici. În primul rând, pentru că piticii sunt foarte, foarte mici. Cât un nas cârn și pistruiat sau ceva mai răsăriți, cât o păstaie. Și pentru că sunt așa de mici, de cele mai multe ori nici nu-i zărim; ba, cei mai nechibzuiți dintre noi ar putea crede că ei nici nu există și că poveștile cu pitici sunt simple scorneli. De unde până
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
vale și cât ai bate o dată din palme, Văioaga Ursului se umplu de chiot. — Tătarii! - mai apucă să strige călugărul bătrân, ascunzându-l pe cel tânăr sub sutană. Tătarii îi înconjurară bătând sălbatic caii cu scările de lemn. Unul mai răsărit se răsti la bătrân: — Ștacrâhm, hrâcmă! — Ma io no capisco! - se bâlbâi Metodiu. Episodul 2 DESPRE CUM AU LUAT ȘTIRE CEI DOI CĂLUGĂRI DE RÂNDUIALA TĂTĂRASCĂ Auzind vorbele bătrânului, tătarul își miji ochii oblic: — Lei parla italiano? - întrebă el. — Si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mării, semiluna. Păgân, creștin, ateu se aruncă în pulbere. Nu mișcă nimeni. Dinspre palat se aude un ropot și un pâlc de ieniceri vine în goană spre mulțime să vadă de ridică cineva fruntea. Unde zăresc unul cu șezut mai răsărit, se opresc și-l îmblătesc cu săbiile, zicând: — Na, na! Cum nu se dioache călcâiul sau gura sobei, așa să nu se dioache sultanul! Carnaxî! Și se duc mai departe. Episodul 33 LA VIZIRIU în vremea asta, nu mult după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
doi ani împlinițiî și-i întrebă, ținând copilul cu fața spre ei: „De ce vreți să mă năpăstuiți, oameni buni? Nu-i destul că m-a năpăstuit Dumnezeu? Ce vreți voi de la mine?”. „Noi vrem păm...” vru să zică unul mai răsărit, dar când dădu cu ochii de arătarea din brațele boierului, plecă rușinat capul, lăsă coasa de-o parte și-o luă agale spre izba lui, urmat de ceilalți, făcându-și cu toții pe furiș cruce. Până și Vodă, trecând o dată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
grijă să dăm afară ce-i de prisos. Ăștia mai bătrâni n-am avut, la vârsta ta, asemenea noroc. Nici nu visam să învățăm la Roma. Visul nostru era Agapia. Rar de tot, o dată la cinci ani, câte unul mai răsărit era trimis la Muntele Athos, da’ una-i să fiii trimis la munte, alta la Roma. — Dumneata n-ai mers altundeva cât ai fost tânăr? - întrebă Iovănuț. — Ba m-am dus cu o jumătate de psaltire până la Târnovo, unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bărbat are atribuția de a aduna la el În sarai tot ce poate face: bum!, or doamna, nu-i fie cu supărare, n-a făcut armata, ca să știe să manipuleze... Bărbatul de Moș Iacob spune la minciuni cum ar mânca răsărită: fără să clipească: deși când vin oamenii și aduc (la primărie!) - În capătul mâinii Întinse, de parcă ar fi o prăjină, pășind pe vârfuri, cu ochii holbați și gura căscată - câte un pistol, câte o pușcă, ori câte o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pus În cap, ca să nu mă plouă-n gât - și m-aș duce singur-singurel pe imașul Înecat de revărsătură și aș frământa, singur-singurel apa și nămolul și crengile și buruienile de la ruptura iazului; de-aș prinde un ciortac nu mai răsărit decât degetul meu cel mic (care sunt mic!) - tot n-aș ajunge cu el acasă, de să-l frigă mama, să mănânc și eu pește prins de mine cu mâinile mele. Las la o parte amănuntul că m-ar azvârli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
S-a ridicat, a zis că să schimbăm, să fac și eu ce făcuse ea. N-a mers. Din pricina apei. Îmi intra În gură, mă Îneca, așa i-am văzut-o bine de tot, era perjulie, cu limbica de mușcată răsărită ca un. Ca o. Tot mai bine ca-un: chicot. De aici, din calidor o văd, o miros, o simt cu pielea udă pe la trup o simt și o aud pe la trup, când ne aveam noi bine pe la trup, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Spera că Jack era destul de matur ca să-și dea seama de asta. Miriam și Jack porniră spre clădirea ziarului Express. — Fără îndoială că va câștiga Express, răsună vocea lui Miriam, plutind peste întinderea de asfalt. Citizen e doar puțin mai răsărit decât un ziar parohial, nu? Vreau să zic, pentru numele lui Dumnezeu, se spune că încă mai folosesc mașini de scris. „Dacă îi dai dreptate, te omor, Jack Allen,“ murmură Fran, mai mult pentru ea însăși. — Miriam, dă-mi voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
negru, ba chiar și de prin alte părți ale lumii celei mari, făgașul. Între anii 1896 și 1906, când Franța a ocupat acest teritoriu, el se numea Volta Superioară. Moda Evului Mediu, practicată cu mare sârg de statele europene mai răsărite (Spania, Franța, Portugalia, Olanda, Anglia), continua, prin urmare, și la în- ceputul veacului al XX-lea. În anul 1898, se constituie Uniunea pen- tru apărarea drepturilor Coastei de Aur, un început timid de organi- zare a mișcării naționale africane. În vreme ce
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
dăruire artistică, ce pasiune exemplară și, mai ales, câtă îndelungată veghe pentru ca aceste bijuterii să poată fi așezate cu trudă și migală în diadema de perle, gata să împodobească oricând chipul drag al țării ! Trandafir de la Moldova-o floare rară, răsărită miraculos la 1 noiembrie 1999 pe ogorul fertil al oboceiurilor și tradițiilor milenare românești, alături de cei doi pricepuți grădinari: Valerică Pietraru și Virginel Solomon, care au răsădit-o cu mare pricepere în grădina Casei de Cultură Alexandru Giugaru din municipiul
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
chiar să le nege, până când faptele vor fi căpătat conturul dorit, nu întotdeauna cel mai nimerit, dar foarte pline de sevă tocmai de asta - trebuie să fi avut un curaj nemaipomenit să ia doar un cufăr, nici măcar mare, ceva mai răsărit decât o valiză de lemn cu care se duc recruții la oaste, și un geamantan, nu din cele mai bune, pe acelea le-a lăsat în casă neatinse, ci unul din carton maroniu pe care nici nu-și mai amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
va descrie furtuna care se dezlănțuise: Ce noapte rea! S-au prăbușit de vânt, Pe când dormeam, hogeagurile casei, Și vaiere-n văzduh s-au auzit Se zice, stranii gemete de moarte, Cumplite voci vestind pârjoluri crunte Și zile tulburi, proaspăt răsărite În veacul de restriști. Și toată noaptea S-a tânguit întunecata cobe. Spun unii că pământul, prins de friguri, S-a fost cutremurat 1. Și o va face exact în momentul în care Macduff se va întoarce din iatacul regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ale ambelor gingii și mă aplaudă frenetic, ciocănindu-le cu entuziasm. „Dar să revin la pricina plecării mele de acasă”, făcu el, după ce băgă în gură cele două mașini infernale. „Într-una din zile, pe când mă credeam încă ceva mai răsărit decât măruntul Bonaparte, femeia mea, Gloria, obosise să mai mintă, și îmi trânti în cap un adevăr atât de trăznitor, încât am amuțit. Spune „A”, îmi porunci medicul chemat în grabă. „Aaaa...” făcui căscând gura ca o știucă trasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
părea că întrebuințez o altă amintire, tocmai pentru ca să ocolesc cu dibăcie, noaptea nunții mele”: „Ca băiat mic, dintr-o joacă mi-am fracturat umărul stâng. Dus în grabă la spital făcui acolo cunoștință cu un băiețaș oacheș și ceva mai răsărit, care avea un genunchi albastru și umflat cât o pâine. A doua zi furăm amândoi aduși în sala de operație. Mi-aduc aminte de chipul unui medic bătrân, cu tichia și halatul alb, cu trupul gros și mare, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să plăsmuiesc pe îndrăzneț. Domnii se retraseră cu toții în colțul cel mai îndepărtat al sufrageriei, unde Vladimir făcea chetă pentru cumpărarea unui buchet de garoafe italiene. Doamna Pipersberg le primi împreună cu cele mai distinse condoleanțe, mulțumind cu surâsul ei luminos, răsărit brusc pe obrajii inundați de lacrimi. Mariana care venise să mă caute, luă loc pe scaunul cu spătar înalt. Mângâia o pisicuță cafenie ce i se așezase în poală. O pată mare, sângerie i se ivi pe pometul obrazului drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se străduia să o miște, prefăcându-se că vrea să o scoată afară. Obosiți de eforturile depuse inutil, băiețașii se așezau în cele din urmă, gâfâind, pe covorul peticit, spionându-se cu coada ochiului. Odată, trântiți pe jos, cel mai răsărit dintre ei începu să vorbească: - „Tata și mama fac noaptea ca țiganii”. - „Fură copii?...” - „Nu, dar credeam că numai țiganii fac una ca asta”. Băiețașul întinse apoi o mână după o zdreanță de abecedar, silabisind cu ușurință cuvintele tipărite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
haine și alte efecte pe”coardă”, o tulpină dreaptă din lemn de corn sau salcâm, agațată de două grinzi ale tavanului făcut din dulapi. Majoritatea caselor erau făcute din cârpici și acoperite cu stuf iar gardul făcut din bețe de răsărită. Aceste familii erau numeroase ca număr de membri și se înrudeau între ele până la gradul cinci (fii, fiice, nepoți veri, bunici, unchi, mătușe etc), apoi se 50 prindeau de nași de botez ori de cununie, ținîndu-se ca neam până la a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
haine și alte efecte pe”coardă”, o tulpină dreaptă din lemn de corn sau salcâm, agațată de două grinzi ale tavanului făcut din dulapi. Majoritatea caselor erau făcute din cârpici și acoperite cu stuf iar gardul făcut din bețe de răsărită. Aceste familii erau numeroase ca număr de membri și se înrudeau între ele până la gradul cinci (fii, fiice, nepoți veri, bunici, unchi, mătușe etc), apoi se 50 prindeau de nași de botez ori de cununie, ținîndu-se ca neam până la a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
în fața lui curgea un pârâiaș, dincolo de care un soare portocaliu își urma crugul pe o boltă viorie, smălțuită de nori lânoși. Grosvenor își sili noul "mediu" să se răsucească, pentru a privi o căsuță cocoțată pe pari, într-un crâng răsărit ceva mai încolo pe malul pârâiașului. Alte case nu se vedeau. Se apropie și, privind înăuntru, zări două păsări, așezate pe o stinghie. Amândouă își țineau ochii închiși. Poate că și ele luau parte la atacul împotriva navei, își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
săriră peste flăcări și se prăvăliră asupra Cuceritorilor. Lupta fu Înverșunată. Săbii și iatagane erau mânuite cu iuțeală. Ambele grupuri stăpâneau la perfecție arta sabiei și a manevrelor de cavalerie. Dar loviturile de catapultă, focul și atacurile repetate ale Apărătorilor, răsăriți Întotdeauna din altă parte, făcuseră ca avantajul numeric să dispară. Nu mai rămăseseră În șei decât cel mult două sute de Cuceritori. Misiunea lor eșuase. Dar bătălia, În ansamblu, putea fi câștigată de Soliman. Domnitorul fusese scos din luptă vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iar clinchetul monedelor de aur dispă ruse de un secol. Chiar și În sudul orașului, numit de cetățeni Noua Jakarta, Margaret nu vedea decât urme ale decăderii. Ea fusese martoră a creșterii orașului, cu șirurile lui de case simple, funcționale, răsărite parcă peste noapte, Întinzându-se ca un câmp bine cultivat, În rânduri, punctate ici și colo de case mari, acolo unde drumul se lățea brusc, iar pereții de ciment ascundeau imense conace În stil occi dental, cu țigle roșii care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]