3,048 matches
-
păzită de armată, mereu în expansiune de partea românească, încât s-a ajuns până acolo că țăranilor nu li se permitea să-și lucreze pământul din vecinătatea ei. Seara, în holul Teatrului „Sterija”, surprizele de natură să mă încarce și răscolească afectiv au continuat. Pierdut în mulțimea doritoare să vadă spectacolul, am trăit o senzație stranie, șocantă de-a dreptul. În jurul meu se vorbea într- un grai bănățean pe care nu-l mai auzisem din copilărie. Tresăream la cuvinte de o
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
în după-masa sosirii ei, simțise o tulburare inexplicabilă. Avu nevoie de mai mult de două luni pentru a-și da seama că vinovată pentru nopțile lui proaste și iritarea și neliniștea lui permanentă era dorința. Într-o noapte, se trezi răscolit de un vis în care Maria Rita se lăsa dezbrăcată și-i răspundea cu mângâieri experte și jinduitoare. În întuneric, fără să mai poată adormi, înțelese că suferea de tortura unei pasiuni secrete, dezlănțuite. Fu nevoit să accepte ceea ce știuse
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
trei bare de metal - forțată, atunci când dimineață au dorit să deschidă biroul, iar înăuntru au descoperit „distrugere vandalica”. Infractorii au scotocit prin dulapurile aflate în biroul de pe strada Andrássy, au rupt fotografiile de pe pereți, iar în camera vicepreședintelui PE au răscolit dosarele. Șeful de cabinet al biroului din Budapesta a lui Tőkés László a mai precizat pentru MTI că deocamdată nu poate spune cu exactitate ce a dispărut din birou, dar consideră că hoții căutau bani. Nemeș Csaba a declarat că
Biroul din Budapesta al lui Tőkés László a fost vandalizat () [Corola-journal/Journalistic/46632_a_47957]
-
bilet, să le ardă. Știa deci foarte bine ce efect au convențiile victoriene într-o introducere. Dar victorianismul e numai o mască de început. Foarte curând, odată cu transparențele pervers-zănatecei Sally, o atmosferă ireală se strecoară. Ceea ce părea definitiv așezat se răscolește, amețitor. Întrebată mai târziu, când era deja celebră, „dacă femeile scriu altfel”, răspunsese: da, marile autoare scriu feminin. În A Room of One’s Own (O cameră separată, 1929), imaginează ce s-ar fi întâmplat cu o femeie care in
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
mult răbdătorilor și insistenților mei editori care m-au așteptat adesea să îmi duc documentările la bun sfîrșit și să le dau, după nenumărate amînări, eseurile imprudent făgăduite. Așa s-a întîmplat și în acest caz. Am întîrziat foarte mult răscolind prin arhive și bibliotecă. (Au mai fost texte trimise cu mare întîrziere pentru acest volum colectiv - din discreție, nu dau numele autorilor respectivi. După cum nu dau nici numele autorilor care, stagnanți, și-au rescris tacit-polemic textele după apariția volumului Diavolul
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
de neatins al marilor adevăruri și marilor regrete. Care, puse în circulație ca ilustrate dintr- un loc cu o anume identitate geografică, nu scapă de acel fond ireal, pe care doar un soi aparte de privire îl adună și-l răscolește: „Și iată-mă ca unul ce-ar răsfoi imagini/ Dintr-o călătorie pe jumătate vis.” (În parcul Goleștilor). Ilustrațiile lui Ștefan Popescu, prietenul care vede, foarte vag și nepământean, ceea ce Pillat se străduiește să spună precis, abundă de trunchiuri noduroase
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
mai nuanțate. „Brutalitatea e cea mai facilă formă de organizare”, „Asta e principala tragedie a vieții rusești, lipsa de respect față de om, împreună cu disprețul și lipsa de compasiune.” Uneori, desenul animat redă tragedia istoriei, proletari burzuluiți intră în casă și răscolesc biblioteca aruncând cărțile, distrug instrumentele muzicale, iar unul scoate o sticlă de samagon, altul o armonică și un altul dansează kazaciocul, apoi dau foc apartamentului. Însă violența statului totalitar își găsește cea mai elocventă expresie într-un alt episod. Părinții
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
Castellana, la Hipodrom și în Puerta de Hierro, când beau ceai la Sakuska ori se duceau la liturghie, ca să epateze. Dar a trecut ceva vreme până am pătruns tainele croitoriei. La început, am fost fetița bună la toate din atelier: răscoleam mangalul în vasele cu jăratic pentru încălzit și măturam peticele de pe dușumea, încingeam fiarele de călcat pe foc și fugeam cât mă țineau picioarele să cumpăr ață și nasturi din piața Pontejos. Apoi mi-au dat să duc la casele
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
s-ar fi putut număra printre cei care l-au turnat la Securitate probabil că ar fi renunțat la demersurile pentru accesul la dosarul său. Găsirea lui Mihai Botez în dosarul său, chiar dacă sub o identitate deocamdată echivocă, l-a răscolit. Doar sonoritatea numelui bunului său prieten este asurzitoare. Impactul resimțit în urma lecturii dosarului a trecut dincolo de afecte pentru că Mihai Botez reprezentase un etalon aproape organic al înseși existenței lui Tudoran în momentele de cumpănă ale acestuia. Solidaritatea temeinică a lui
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
imprevizibil, autorul părînd un medium care e vizitat de fulgurații cărora nu numai că nu le poate prevedea ivirea, dar cărora nici măcar nu le poate da o explicație. Tot ce poate face e să-și însemneze impresiile care l-au răscolit. Cartea este o analectă de fragmente în marginea unor astfel de impresii răvășitoare: anii de studiu teologic la Sibiu (1955- 1959), boema sibaritică din București (1959-1961), anii de detenție politică (1961-1964), încercarea de readaptare după eliberare și apoi plecarea definitivă
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
ale experienței interioare, cu condiția de a nu pretinde că știi ce înseamnă Dumnezeu. Mă regăsesc în Pamuk: „...faptul că relația mea cu El a rămas la nivelul unei temeri difuze și al unei tratări superficiale care, din prudență, nu răscolea prea mult acest subiect, se datora și împrejurării că nimeni nu mă instruia, acasă, în această privință. Poate și pentru că nimeni nu știa nimic care să-mi servească drept învățătură: (...) nu i-am văzut niciodată pe cei din familia mea
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4509_a_5834]
-
mai drăguță, tot mai dezghețată. Numai noi nu ne învrednicim, vezi tu! Ai dreptate că ar trebui să decidem odată, deși atâtea greutăți stau în cale... Am văzut și noi câteva filme grozave, printre care Therese Raquin 29 m-a răscolit profund. Dacă vii prin 15 iunie, poate mai prinzi la noi festivitățile „Săptămânii artistice”, care vor consta într-un mare turneu al Naționalului din București - invitat de studenții de la „Babeș”30 - cu spectacole și recitaluri de poezie, plus câteva expuneri
Mircea Zaciu: Scrisori către Octavian Șchiau by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/3296_a_4621]
-
curiozitatea: „În orice furtună se ascunde un diavol. Într-una trecătoare, de vară, dar și cele care se lasă greu pe pământ, zile de-a rândul. El se ascunde de Dumnezeu. Cu cât e mai înfricoșat, cu atât mai aprig răscolește aerul și țărâna. Apoi, când furtuna chelălăie afară, oamenii știu că Dumnezeu l-a găsit pe diavol. În iulie 1924, tata s-a ivit dintr-o astfel de furtună și niciodată nu i-a contrazis pe cei care credeau că
Puterea poveștilor by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3538_a_4863]
-
În principal la sublinierea ideilor mai sus enunțate. Unele idei sau citate se regăsesc repetate aproape identic În diferitele capitole ale lucrării, dar aceasta a fost făcut intenționat pentru parcurgerea mai ușoară a lucrării fără ca cititorul să fie nevoit a răscoli paginile, riscând a pierde din vedere tocmai esențialul. Unele din citatele redate nu corespund nici adevărului și nici convingerilor personale ale autorului, pot pe de altă parte deranja anumite categorii sociale, religioase, pot ridica controverse cu caracter național, multe citate
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
volum nu pot fi romanțate. Paradoxul memorialisticii penitenciare este că, deși nu stă sub canon estetic, fiind adesea urîtă și stîngace, are o expresivitate mai mare decît beletristica. Dar e o expresivitate de adâncime, nu estetică. Mărturiile din volum te răscolesc, pe cînd beletristica despre închisori, scrisă din imaginație, te lasă indiferent. O parcurgi și apoi o uiți. În schimb, mărturia lui Calciu din Casimca Jilavei o uiți cu greu. Lărgind discuția, Dostoievski sau Soljenițîn nu ar fi ajuns să scrie
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
de culoare și de intensitate a trăirii. Șapte morți și câteva iubiri ... dau miez, dacă nu chiar dimensiune metafizică romanului, înfățișând viața ca un șir de plecări: morțile celor apropiați sting pe rând câte ceva în ființa lui Felix Kanmacher, îl răscolesc și aproape-l zdrobesc, îl obligă să vadă caruselul istoriei rotindu-se vertiginos. Dincolo de romanul picaresc se află Bâlciul deșertăciunilor, cu spectacolul colorat al unei lumi pestrițe: turci și armeni, evrei prigoniți și ruși veniți ca eliberatori. Prima moarte a
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
ei, îi apare periodic în vise și-n amintiri, cu insistența cu care tinerețea e retrăită, în gând, și reevaluată. E greu de spus despre ce e Părul Venerei, un ambuteiaj de vieți irosite, pe care poveștile mai mult le răscolesc, decât le vindecă. Despre soartă? Despre semne? Aș spune că despre tristul adevăr că se poate mai rău, dar nu mai bine. De la fosta gardă de corp urmărită de un pericol pe care-l desfide, până ajunge să i se
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
la fel dar n-au avut, poate, tăria și ordinea interioară să scrie, nu i-o anulează pe cea de document foarte personal, de iubire fără margini pentru soțul pierdut și de teamă pentru propriul destin. De la superstiții care o răscolesc, precum aceea că va muri la cinci zile după Sfântul Ion, prag trecut cu teamă în fiecare an, până la grijile de coșniță, perspectiva lipsei pensiei, constatarea că a investit tot în spirit și nimic în confortul material, că de prin
Fleacuri și nenorociri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2923_a_4248]
-
o dată cu el vor fi băgați în pușcărie membrii familiei și prietenii care-l ascunseseră. Astăzi, după mai bine de 50 de ani de la fuga lor, când Pia îmi telefonează în fiecare lună, din Anglia, unde locuiește, nu facem decât să răscolim trecutul găsindu-i mereu alte și noi înțelesuri. Cel mai mult mă doare când Pia nu uită să-mi amintească ura și indiferența față de tatăl ei, care ca un adevărat "Brătianu" neiertător și intransigent până la cruzime, a dat-o afară
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
dau prilejul unor pagini de elogiu (Andrei Ciurunga, Sergiu Al-George) sau de dispreț (Max Bănuș). În totul, cartea e captivantă prin arta de a evoca cult, în ton sarcastic, situații descreierate, de o brutalitate absurdă. Bizareria e că, în loc să te răscolească prin cruzime, episoadele te binedispun prin accentele de joc intelectual. Cartea se gustă estetic în sens ludic, fără a ridica în conștiință pretenția unei judecăți morale. O delectare plină de amuzament, inspirată de o experiență a cărei suferință rămîne impresionantă
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
fiecare dată că-i stau la dispoziție oricând. Mare pericol nu-i. Delicatețea e o calitate feminină care se găsește mai cu seamă la bărbați, și anume ca expresie a efeminării, încât calitatea ei de calitate este de discutat. Descopăr, răscolind corepondența, fraze puternice ale cuiva: „Și uite că totuși am găsit puterea să plec, zicându-mi că numai trăind înfrângerea mă voi putea elibera cu adevărat și definitiv de acest episod. Altfel, la fiecare nerealizare sau moment de amărăciune mi-
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3274_a_4599]
-
o produce omul este Cuvântul. În el se găsesc cele mai abjecte porniri ale lui”. Florin Toma e atent la felul în care memoria se golește pentru a fi reinvestită prin instrumente misterioase. Rezultă o formulă a sincerității brute, ce răscolește interioritățile vulnerabile. Tot un bolnav este și Emanuel din O dezvelire la fond. Orfanul singuratic se găsește întotdeauna în urma evenimentelor, în loc să le manipuleze. Când un vechi galion spaniol ajunge pe vârful muntelui din apropierea Orașului, destinul comunității pare pecetluit: corabia alunecă
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
fără plasă nu-l așteaptă nimeni și-n odaia lui friguroasă fotografia fetei s-a dezlipit demult știm: numai marinarii pot să plece mereu ca pentru ultima dată numai alchimiștii pot crede în flacăra neagră dar eu te-am văzut răscolindu-mi așternutul înroșindu-mi filamentul venelor pipăindu-mi tendoanele ca pe o hrană meritată (oasele mele se vor sfărîma fragede între dinții tăi) Flacără neagră, flacără neagră cine crede în tine, ce răsplată așteaptă? Iov Despuiat de veșminte stau pe-
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
animal și-au scris numele pe tolbe au risipit vinul și-au iubit femeile pînă-n zori (vînători care fac pui de vînători) ce-au citit în măruntaiele păsării n-au mai spus Îi voi duce departe" gîndește leul în vreme ce hăitașii răscolesc tufișuri strigă vorbe de neînțeles "mare mai e foamea zgomotoasă mai e hrana mea"
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
alții) Navigator prin făptura Celei iubite Ducînd cu sine Șiragul poamelor în dar, Calde în atîta amiază. Ceva atins: Tîmple, Ori degete, Ori un genunchi, Ori pînda mișcată De începutul toamnei. *** În așteptarea unui semn... Ghitara așezată pe genunchi, Nisip răscolit de umbra ei, Mîna care se strînge Pe un nod Ca pe închizătoarea Unei rochii, Sudoarea ce se zvîntă Pe o tîmplă (Cealaltă rămîne În umbră, Nelămurită, Poate nervoasă...) O pată ca un sîmbure De rodie Pe încheietură, ( Un loc
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]