827 matches
-
pictorul Delaunay decupează melancolia și o așează pe ultima sa pânză prieteni eu doar pășesc prin deșert spre Marea Oază pe care cei mai puțin înțelepți o numesc moarte vă zic mâine o să plouă peste uitări Fata Morgana soarele își răsfiră degetele peste deșertul roșu beduinii dansează pe câmpul semănat cu ariditate și tigve de toreadori uciși acum șapte veacuri de tauri fantastici și tristeți un concert de Bach se aude printre dune îmi scot inima și o privesc cum tresaltă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
singura cu care aveam un background ceva mai asemănător. În afară că era blondă, avea ceva de Edith Piaf. Am început să frec două nesuri în loc de unul. Pe la 6, se trântea istovită în fuga ei zilnică de ea, lângă mine. Răsfira cartea la care citeam și o așeza discret, dar clar alături, nu între noi, ci la spate. Ne sorbeam cafelele, aproape tăcând. Din când în când, ne priveam cu coada ochiului. Abia la seminarii, de față cu toată lumea, vorbeam una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și urechile când nu vrem să vedem sau să auzim. Și poate, fiind mai aproape de cap, nu ar mai face atâtea lucruri iraționale, aberante. Mi s-a părut așa dintr-o dată absurdă toată alcătuirea corpului meu, uitându-mă printre degetele răsfirate la cărțile de pe rafturi și auzind gălăgia din stradă și eu între ele, nici carte, nici ființă larvară. Și o femeie grasă, grasă, una dintre bibliotecarele de serviciu, se așeză pârâind pe un scaun și începu să se uite tâmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vreme. Mai stăm, ne mai odihnim, mai spunem câte ceva și mai bem câte-un păhărel... Când a auzit de păhărel, prietinul Cristache s-a dat bătut și n-a mai zis nimica; numai a făcut crâșmarului semn. Dar boierul Dumitrașcu, răsfirându-și în degete frumoasa-i barbă căruntă, mă întrebă cu seriozitate: — Pe drumul acesta e hanul Boului? De ce nu mi-ați spus? Ne opream acolo. Ba s-avem iertare, cucoane Dumitrașcu, răspunsei eu, punându-i un pahar în mână; pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și Mărculescu, și Lascarache, și toți locuitorii și slugile străzii, învârtind arme ucigașe. Cuconul Vasile se opri o țâră, ridică pușca, ochi și, o dată cu bubuitura asurzitoare, un fum des învălui grămada. Cânele o porni în fugă spăriată și urmăritorii se răsfirară răcnind și chiuind. Din strada Prefecturii cotiră în ulița Ștefan cel Mare. Acolo oamenii, înspăimântați de atâta larmă, săriseră în păr și se băteau cap în cap. Ce-i, frate, ce s-a întâmplat? Domnule! strigă polițaiul bălăbănindu-și pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bătaia razelor trezea scânteieri. Drumul drept dintrodată începu să se încovoaie lung și tărăgănat într-o vale. În fund, o fântână își înălța de la marginea păpușoaielor cumpăna neagră singuratică. Lângă ghizdele, adăpătoare pentru vite - ș-alături o răchită deasă, care răsfira ramuri neclintite în jos. Amândoi oamenii priveau într-acolo. — Acolo ne oprim și adăpăm boii, zise Băieșu. Nu mai avem mult până la pod, la Tupilați... —Valeu, valeu!... ia stați o leacă, oameni buni... Oamenii întoarseră capetele. Pe cărarea din marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
elocință, dar și fără bâlbâieli, însoțit la ultimele versuri de câteva gesturi timide care m-au costat eforturi și sudoare. Sultanul dădea din cap, schimbând uneori câte un cuvânt scurt cu apropiații săi. Nu purta barbă, ci doar o mustață răsfirată de care trăgea întruna; tenul lui mi s-a părut pământiu, ochii prea mari pentru restul feței și ușor oblici. Pe turban, care era mic și înfășurat strâns, se afla un rubin încrustat într-o floare din aur. La urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
după niște tărie, dar a trebuit să fac față numeroaselor cupe de vin alb. Martina s-a mulțumit cu o cană de ceai, pe care o ținea cu amândouă mâinile, așa cum sunt obișnuite fetele să o facă, ținându-și degetele răsfirate pentru a simți toată căldura. Își înclina capul ori de câte ori înghițea, ținându-și ochii rotunzi, întunecați și limpezi ațintiți asupra mea. Probabil că bețivii sunt și ei în aceeași situație, am spus eu. Adică, nu știu că sunt urmăriți. Ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
noii situații. Nu ești realist. Taximetristul își văzu plictisit de drum. Vizavi am văzut niște intrări în pantă într-un pir de garaje, adăpostite de băile unor camioane. Pe una din aripile burtoase ale acestor mașini moarte sau fosilizate se răsfiraseră torsurile bronzate a trei tineri Doi aveau busturile dezgolite, slăbănoage, păroase, în timp ce al treilea era o adunătură chircită din petice de piele cu ținte și resturi de jeans. Am remarcat că intrarea spre mansarda lui Fielding era exact în spatele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dădea feței lui acea nuanță de un roșu aprins. Era o față ca o roșie răscoaptă. Broboane de sudoare îi atârnau pe frunte, gata să pice. Sprâncenele i se arcuiau înspre interior și-n jos, către vârful grosolan al nasului, răsfirându-se în drumul lor pe deasupra ochilor scăpărători. Vorbea repede. Mâinile i se legănau cu gesturi mari, periculoase, ca niște gheare. Tovarășul lui era pe atât de zvelt pe cât era el de masiv și pe atât de agil și elegant pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
letargii s-a risipit și am deschis ochii Într-o Încăpere Întunecată, străjuită de două lumînări istovite care pîlpîiau pe noptieră. Fermín, răpus În fotoliul din colț, sforăia cu furia unui om de trei ori mai mare. La picioarele lui, răsfirat În plînsul filelor, zăcea manuscrisul Nuriei Monfort. Durerea de cap se redusese la o palpitație lentă și călduță. M-am prelins pe furiș pînă la ușa Încăperii și am ieșit Într-o cămăruță cu balcon și cu o ușă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dacă vine, din când în când, printre oameni, ea aduce lumină. Și dacă intră în iureșul lumii, ea vine să-l înveselească, și dacă se lasă noaptea, ea vine s-o însteleze, dacă vine ziua, ea devine zi. Steluța se răsfiră în cântec, se deschide în dimineți, se revarsă peste lunci în strălucirea ei și pleacă repede din lume ca să nu fie pătată. Și dacă Steluța ar zăbovi mai mult, ghearele noroiului ar prinde-o, suflul pământului ar înghiți-o și
STELUŢA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
ar fi avut putere, s-ar fi sculat din pat și le-ar fi alungat pe geam. Slăbiciunea Îl punea Într-o situație ingrată. Medicul Încercă să-și păstreze judecata rece. Între timp, durerea de cap se accentua. Cu degetele răsfirate deasupra pleoapelor, Noimann privea În gol. Înghesuite În dulap, costumele păstrau o tăcere respectuoasă. Ridicându-și cu un efort suprem mâna dreaptă spre tavan, Noimann dădu comanda: „Pe loc repaus!” și Întreg regimentul se destinse, adoptând o poziție de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ecou în care ades m-am înnecat Ca-n ceața ce-nconjoară palatul, ceața sumbră, Din care amintirea s-a repurificat; Nu-mi mai găsi frământul în gândurile tale, Nu-mi mai aprinde jarul, de mult mocnit sub zări Și răsfirându-ți mâna, cu degetele pale, Nu-mi arăta cangrena acelor întâmplări; Departe-i nordu-n care zăluda tragedie Și-a consumat feștila, topită strop cu strop, Chiar dacă-n veacuri umbra-i se-ntinde și-ntârzie, De mult s-au șters pe cale
ASCULT?-M?, TU, HAMLET! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83746_a_85071]
-
doisprezecelea dosar integral din teancul cazurilor psihiatrice ale doctorului Saul Lesnick. Trecuse cu puțin de ora 1 noaptea. Biroul Procuraturii Districtuale era compus dintr-o serie de cuburi întunecate, iluminate doar de lampa de perete a lui Mal. Dosarele stăteau răsfirate pe biroul său, amestecate cu pagini de notițe pătate cu cafea. Celeste se va duce curând la culcare, iar el va putea merge acasă, unde o să se culce în camera de oaspeți, fără ca ea să-l bată la cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Principalul tău defect, Bridgeman, este că nu ai spirit de echipă. — Spirit de echipă? Morgan îl privește cu milă. — Nu ești tocmai genul cu care să se poată colabora, nu-i așa? Jonathan îi privește și aude susurul vântului care răsfiră iarba din jurul taberei. — Nu, admite el. Poate că aveți dreptate. Deși este devreme, se scuză și se duce la culcare. Petrece noaptea oscilând între două stări: cea de trezie suprareală, în care aude tăcerea cântând de încordare, și o alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Când se face primăvară între lebede pe lac? Atunci când e lună nouă și mă lași ochi dulci să-ți fac? O coamă de cal Ce-i gândul, ce-i gândul? O coamă de cal! Lonjă ..., rotire ..., e profund sau banal Răsfiră în flute cu pas triumfal, Ori strânge volute cu dinți de șacal, Te mângâie-n cântec,-ți-ntinde pocal, Apoi un pumnal răsucește global. E albul din aripi în zbor sideral Sau roșul de foc în lotru costal, E albastru-cain și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
câtă vreme armata lui Hideyoshi se vedea deja în depărtare. Chiar dacă frații Sakuma ar fi putut opri debandada în acel moment, nu puteau stăpâni șovăirea din sânul armatei. Dar trăgătorii clanului Maeda alergau tăcuți ca apa printre toate urletele și, răsfirându-se, cu repeziciune, la o oarecare distanță de tabără, se culcară la pământ. Observând această acțiune, Genba răcni un ordin cu glas pătrunzător și, în sfârșit, zăpăceala se mai potoli puțin. Faptul că luptătorii odihniți din armata clanului Maeda intraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oamenii lui Hideyoshi - acum ca un râu năvalnic - se desfășurară în formație „aripă de barză“. Un moment, numai stindardul comandantului stătu nemișcat. Chiar atunci, întreaga construcție a castelului scuipă fum de pulbere. — Puțin mai înapoi, Kyutaro. Înapoi! ordonă Hideyoshi. Nu răsfira soldații și nu intrați în formație de luptă. Ordonă-le să se regrupeze și să stea în afară de formație. Soldații din avangardă se retraseră, iar muschetele din castel tăcură. Spiritele combative din ambele părți, însă, ar fi putut exploda într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de atac cu o mie de oameni din linia întâi, deschizând, mai întâi, focul cu puștile. În același timp, din colinele de la poale erupseră detunături puternice, fumul alb începându-se să se răspândească precum o ceață. În timp ce norii albicioși se răsfirau într-o pâclă subțire, plutind spre mlaștină, războinicii echipați în roșu ai lui Ii porniră rapid spre depresiune. Un grup de luptători cu armuri negre și pedestrași le ieșiră în întâmpinare. Distanța dintre cele două oștiri fu străbătută repede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neagră și n-avea decât o singură găurică. Altfel nici nu mi-aș fi scos rochia de pe mine. Și cu toate că modelul de pe chiloți era diferit de cel de pe sutien, măcar erau tot din dantelă neagră. Am lăsat capul în piept răsfirându-mi părul în așa fel încât să-mi acopere umerii și sânii. Am realizat prea târziu că găurica din sutien era, de fapt, un găuroi și că unul din sfârcuri nimerise numai bine direct în ea. Aveam un sutien cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și e bine așa, nici el să nu-i vadă ochii arși, mâinile avide, febrilitatea lor ardentă, tăind aerul. Cerneala cerului, petele alburii, mișcătoare, în care recunoaște fiara nocturnă. O amețeală... se lungesc membrele și ghearele și poftele, părul se răsfiră, zburlit, în văzduhul încins, în toxinele unei uriașe ființe străine. Se scutură, închide deschide ochii. Gura se umple de o lavă lipicioasă, abundentă. O gură hămesită, în care limba și dinții cresc și cresc. Se încordează, se scutură, reintră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cheful lui Tanger. Femeia, bre, să ții minte, e pentru harem - bombăne după o pauză, parcă ar fi vorbit despre altceva. E ca animalu’, dacă vrei să te deșchizi la minte n-o amesteci cu astea! Bate sonor în cărțile răsfirate pe masă, pe urmă le strânge cu mișcări brutale în tașca de la picioare, mai comandă un rom pe care-l bea în silă chiar la tejghea și pleacă crăcănat cu pas obosit spre oraș. El mă îndrumase pentru cazare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de saci și pungi pe locul pe care nimeni nu se gândise să i-l ocupe, își desface în părți canadiana vătuită, prea mare pentru trupul ei mărunt, peste fața celei de-alături, își scoate și părul roșu peste guler, răsfirându-l cu mâinile numai inele (ai început să dai cu păduchi, armă biologică ce ești, AIUTO, începu să țipe vecina, totuși amuzată). S-a pișat pe mine, pe pantalonii italienești, ia-ți-l dracu’ că-l omor, se ridică și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
atenți dragii mei! Nu vă mai Îndesați toate darurile În valiză, că n-o să se mai Închidă! Și ar fi o adevărată nenorocire să se rupă fermoarul! Așa că, fără să mă mai uit la ghemul negru de vinovați care se răsfira, vociferând: „Ți-am spus că nu!” „Dar ți-am spus, te-am rugat...” „Trebuia tu să...” „Acum ce?” „Întotdeauna!” „Ți-aș zice eu, dacă n-ar fi El aicea!, am știut că ghinionistul perfect se va dovedi și de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]