514 matches
-
monoteismelor. Făcut după chipul lui Dumnezeu, omul are calitatea unei imagini secunde, reflectate. în el se oglindește imaginea primă a lui Dumnezeu, care este Christos, imagine dinlăuntrul Treimii, imagine metafizică. între perspectiva umană și cea divină există un raport de răsfrîngere, de oglindire, de simetrie, dar e o simetrie asimetrică, dată fiind diferența ontologică și cognitivă dintre cele două. Deosebirea lor radicală nu revine totuși la o iremediabilă separare, la un paralelism de nedepășit. Potrivit doctrinei creștine a imaginii, chipul christic
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
transcendenței în modernitatea tîrzie Gîndirea simbolică, cu a sa regulă a analogiei inverse, privește realul de la ambele capete, din ambele puncte de vedere, cel perspectival și cel trans-perspectival. Ea identifică în împrejurările cele mai banale oglindirea transcendenței, în lucrurile umile răsfrîngerea celor supreme. De aceea, poate pregăti întrucîtva întîlnirea ochilor. Spectacolul public și mediatic, spectacolul vieții noastre curente, cu toată contingența lui prea adesea derizorie, nu constituie, pentru această gîndire, un material inutilizabil. Dimpotrivă. Contingența lui are destulă distanță față de absolut
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Mihail Sadoveanu”, GL, 1967, 19; Bălan, Condiția, 198-201; Al. Călinescu, Constantin Ciopraga, „Portrete și reflecții literare”, IL, 1968, 1; Mircea Popa, Constantin Ciopraga, „Literatura română între 1900-1918”, TR, 1971, 29; Mircea Iorgulescu, Constantin Ciopraga, „Hortensia Papadat-Bengescu”, RL, 1973, 37; Tomuș, Răsfrângeri, 57-62; Zaciu, Ordinea, 294-300; Pompiliu Marcea, Constantin Ciopraga, „Personalitatea literaturii române”, LCF, 1974, 14; Gabriel Dimisianu, „Personalitatea literaturii române”, RL, 1974, 18; Al. Andriescu, „Personalitatea literaturii române”, CREL, 1977, 4; Eugen Barbu, Constantin Ciopraga, „Ecran interior”, LCF, 1976, 14; Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
În scrisoarea de adeziune, V. Mârza declara că îl deranjase conducerea "șovăitoare, nesinceră și lipsită de crez", a Partidului Liberal ducist. Potrivit declarațiilor lui Mihail Sadoveanu, motivul care l-a îndemnat să adere la partidul condus de Gheorghe Brătianu era "răsfrângerea unei activități tinere [...], pentru regenerarea vieții noastre politice". Scriitorul evidenția motivația membrilor de rând ai partidului, care doreau ca "energiile sincere să fie canalizate pentru fapta bună, în interesul suprem al neamului"224. Prezența scriitorului în rândul georgiștilor avea să
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
ambiguitate; se preia doar sintaxa parabolei, vehiculul ei formal, renunțându-se la pasager, la mesaj. Realul amintit în titlu și identificat de comentatori ca fiind realul contingent este totuși altceva la R.: un real mai curând simbolic, spațiu de lentă răsfrângere ce nu acceptă decât o privire mioapă: „În noi fiecare e un tablou/ asemenea unui tablou adevărat/ pictat în ulei de o mână divină/ și scufundat în apa verde a mării/[...] și totuși nu se poate ști/ ce reprezintă el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
și porțiunea intrapericardică a vaselor mari, numită lamina viscerală sau epicard. * Cavitatea pericardică astfel formată, este o structură virtuală cuprinsă între foițele pericardului seros (parietală și viscerală) și conține o cantitate minimă de lichid ce favorizează mișcările inimii. * Sinusurile pericardice Răsfrângerea foiței (laminei) parietale în foița viscerală se face în doua zone: în jurul arterelor mari; în jurul crucii venoase a inimii. Din aceasta cauză, cavitatea pericardică prezintă o serie de diverticuli și fosete numite sinusuri pericardice. Sinusul transvers Theile are forma literei
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
superior de artera pulmonară dreaptă; * inferior de unghiul diedru dintre atrii și arterele mari. Sinusul transvers prezintă două orificii de pătrundere: * orificiul din dreapta delimitat: * la dreapta, de vena cavă superioară; * la stânga, de aorta ascendentă; * inferior, de auriculul drept; * superior, de răsfrângerea seroasei pericardice de pe vena cavă superioară pe aorta ascendentă. * orificiul din stânga delimitat: * anterior, de trunchiul pulmonarei; * posterior, de auriculul stâng; * superior, de artera pulmonară stângă. Sinusul oblic Haller este situat posterior de atriul stâng, anterior de sacul pericardic. Porțiunea sa
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
Alfa și 11 elegii sau Oul și sfera și Laus Ptolemaei Nichita Stănescu se adresează mitului pentru a vedea existența și universul în forma lor ideală, primordială, având senzația copleșitoare a limitelor cunoașterii. O coborâre în elementar și esențial caracterizează Răsfrângerile lui Cezar Baltag, poet al visului adolescent, ca și al spațiului cosmic și al monadei, simbol unificator al vieții și al morții. La Ioan Alexandru, în Vina, efortul de întoarcere la primordial se izbește de rezistența materiei informe și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
Doina Curticăpeanu, „Neagoe Basarab și Învățăturile către fiul său Theodosie”, ST, 1973, 9; Al. Dobrescu, „Neagoe Basarab și Învățăturile către fiul său Theodosie”, CL, 1973, 13; Gh. Bulgăr, „Neagoe Basarab și Învățăturile către fiul său Theodosie”, SPM, 1973, 123; Tomuș, Răsfrângeri, 75-76; Ioana Dinulescu, „Istorie și cultură”, R, 1975, 7; Mihai Ungheanu, „Istorie și cultură”, LCF, 1975, 33; Laurențiu Ulici, Cronica lapidară, CNT, 1975, 43; Andrei Roman, „Istorie și cultură”, VR, 1975, 12; George Muntean, „Permanența Patriei”, RL, 1976, 13; Mihai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
PALEOLITICUL TÂRZIUTC "9. RELIGIE ȘI COSMOS ÎN PALEOLITICUL TÂRZIU" Să examinăm cadrul paleoliticului târziu limitându-ne la datele care se referă la comportamentul religios. Desigur, iese la iveală existența unei lumi leptolitice destul de omogenă, care cuprinde Eurasia occidentală, cu posibile răsfrângeri În Africa de Nord și Siberia. (Începând din paleoliticul târziu, fracționările sunt destul de asemănătoare cu cele care vor rezista până În 1492 d.Hr., motiv pentru care este bine să descriem separat ariile culturale identificate arheologic.) În această arie vastă, o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în afara canoanelor, la proza lirică. Reușitele certe, fragmentare, se găsesc, totuși, nu atât în direcția grotescului, a prozaicului, ci a diafanului și inefabilului. Epica, dominantă după 1938 și mai valoroasă decât poezia, este, într-un fel de existențialism fără artă, răsfrângerea puțin transfigurată a unui eu profund, inaccesibil nici lui însuși, revărsându-se neastâmpărat peste orice intenție artistică, pentru că arta e resimțită dacă nu ca o cenzură propriu-zisă, măcar asemenea unei capcane burghez-mistificatoare în fața transcendenței și a originarului. Alternând reportajul, confesiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
absolută a latinității curate a Școlii Ardelene, sub efectul romantismului pașoptist, se trece progresiv înspre o formulă sintetică, inițial duală (paradigma xenopoliană a daco-romanității), iar mai apoi trială (paradigma substrat-strat-adstrat a lui Iorga). Aceste schimbări survenite în genetica românească sunt răsfrângeri tardive ale prefacerilor petrecute în avangarda reflecției istoriografice. Cristalizarea progresivă a filonului dacic în conștiința romanticilor români, transformată ulterior într-un autentic program cultural al dacismului, a fost examinată minuțios de către O. Babu-Buznea (1979). În stadiu embrionar, dacismul virtual se
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românilor (Nastasă, 1999, p. 103). Școala critică, personificată în I. Bogdan învestit acum cu prerogative ministeriale ce îl înzestrau cu puteri cenzoriale se angajează consecvent pentru opțiunea integratoare, particularul românesc trebuind subordonat universalului istoric. Disputa în jurul optimului național-universal va avea răsfrângeri cu reverberații prelungi, ecourile sale continuând se răzbată în breaslă pentru următoarele trei decenii în vocile lui G.I. Ionescu-Gion (propunător al unei formule integraționiste), G.N. Costescu (pledoarie apăsat neaoșistă) sau I. Lupaș (care pledează pentru o variantă moderat particularistă) (Zub
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nr. 9, Figura 2 până la Figura 5. ... (2) Fiecare din suprafețele rezultate pentru fiecare țeavă secționată, este pregătită pentru examinarea macroscopică în așa fel încât să se observe clar linia de topire, ZIT și așezarea trecerilor la sudura multistrat. ... (3) Răsfrângerea sudurii în interiorul țevii este admisă în limitele și valorile prevăzute în Anexa nr. 10. ... (4) Buletinul de analiză macroscopică conține câte o fotografie (scara 1:1), pentru fiecare îmbinare examinată. ... (5) Analiza microscopică se efectuează pe o singură țeavă centrală
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266418_a_267747]