927 matches
-
două picioare, băteau aerul cu copitele, nechezau ascuțit. Fâșii din spuma de la boturile lor zburau peste mulțimea din jur. Din fericire interveni zgomotul puternic al copitelor de cai pe caldarâmul străzilor învecinate și răsună o comandă fermă. Undeva, la o răspântie, apăru un călăreț. ― Predați-vă! Sunteți înconjurați. În numele împăratului, eu, ministrul de război, vă ordon să vă predați! Un vuiet, o mișcare purtă mulțimea în mai multe direcții. Era o derută generală. ― Soldați, predați-vă! Ați fost induși în eroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
iarnă forfotesc pe plită oalele cele mari; În bucătăria de vară, În cazanul de tuci În care fierbeam noi, Înainte, mâncare pentru porci, fierb acum găinile și ale vecinilor și ale noastre - să te superi pe bieții soldăței? Doamne ferește! La răspântia de lângă zidul Curții, vreo trei sau patru bucătării de-ale lor, pe roate, scot tot atâția copaci de fum. Mai sunt pe imaș alte trei. Sau cinci. Pe șosea trec și trec și trec Românii - spre Orhei. Bieții soldăței de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trec pe la sediul lor ca să capăt ultimele vești de la Teheran. Ar trebui să-i cunoști, visează la aceeași lume ca tine și ca mine. XXXVII Seara, În bazarul din Tabriz, puține prăvălii rămân deschise, dar străzile sunt animate, bărbații transformă răspântiile În salon, cercuri de scaune cu fundul din Împletitură de pai, cercuri de kalyan al căror fum alungă, Încetul cu Încetul, mirosurile zilei. Îl urmam, pas cu pas, pe Howard. O cotea de pe o străduță pe alta fără urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se cuvin În națiunile civilizate. Ne rugăm lui Dumnezeu să călăuzească pașii reprezentanților națiunii și să asigure Persiei onoare, independență și fericire”. În ziua aceea, Teheranul s-a veselit, s-a defilat fără răgaz pe străzi, s-a cântat la răspântii, s-au recitat poeme improvizate În care toate cuvintele rimau, În mod natural sau forțat, cu „Constituție”, „Democrație”, „Libertate”, comercianții le ofereau trecătorilor băuturi și dulciuri, zeci de ziare, Înmormântate În momentul loviturii de stat, Își anunțau reînvierea prin ediții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a coasei, nemurirea În patria care ne-a dat ființă, la adăpost de incomodități metafizice și gratis pentru toată lumea, fără vreo scrisoare sigilată care trebuie deschisă În ceasul morții, tu În paradis, tu În purgatoriu, tu În infern, În această răspântie se despărțeau În alte vremuri, tovarăși dragi din această vale a plângerii numită pământ, destinele noastre În lumea cealaltă. Dată fiind această stare de lucruri, periodicele reticente sau circumspecte, și odată cu ele televiziunile și radiourile similare, n-au avut altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Hai cî ajunji șî șăfu’ poliției, să-i depună o coroană. Popa o luă înainte, pe o alee lăturalnică. Mergea repede și, ca să nu cânte, fredona ceva ce semăna cu hop! ș-odată stop! a lui Gică Petrescu. La prima răspântie frână brusc și-o întrebă pe Cristina pe unde s-o ia. Nu mai găsea drumul. La semnul țârcovnicului, doi cerșetori intrară în alai - să nu fie ceremonia prea sărăcăcioasă. În următoarea răspântie se opriră iarăși, complet pierduți prin noianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stop! a lui Gică Petrescu. La prima răspântie frână brusc și-o întrebă pe Cristina pe unde s-o ia. Nu mai găsea drumul. La semnul țârcovnicului, doi cerșetori intrară în alai - să nu fie ceremonia prea sărăcăcioasă. În următoarea răspântie se opriră iarăși, complet pierduți prin noianul de cruci. Cristina sugeră o cărare buruienoasă; preotul se lansă cu disperare în direcția indicată. Acum mormăia veșnica pomenire cu parfum de Ionel, Ionelule, nu mai bea băiatule. După vreo douăzeci de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cum era dezbrăcat în pielea goală, iar noi am stârnit colbul drumului cu tălpile picioarelor ca să se ridice praful, de parcă ar fi trecut un camion. În urma noastră ne înjura și fugea după noi gata ca să ne prindă, dar la o răspântie de ulițe, unul a luat-o într-o parte, iar altul în altă parte și ca în proverbul „nu poți prinde doi iepuri dintr-o dată”, așa nu ne-a putut prinde nici el, dar nici nu a aflat cine i-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fenomen, Biodava, București, 1994. Kalench, John, Cum să fii cel mai bun în MLM, Digital Data, Cluj, 1997. King, Suzanne, "Guide to Working in Journalism and Publishing", în Lumea Magazin, București, nr. 7/2001. Mesarovic, Mihajlo; Eduard Pestel, Omenirea la răspîntie, Editura Politică, București, 1975. Nireștean, Aurel; Ardeleanu, Mihai, Personalitate și profesie, University Press, Tîrgu-Mureș, 2001. Parkinson, Mark, Ghidul carierei, All Beck, București, 2002. Ploscă, Marin; Mois, Augusta, Consiliere privind cariera, Dacia, Cluj-Napoca, 2001. Popescu, Ch.; Meglei, V.; Bucur, D., Protecția
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
fie depinde de identitatea drept rezultantă: -a unei cunoașteri reciproce, -un mijloc de interiorizare a exteriorității, -o rezultantă formată pe baza ideilor de succes, câștig și performanță. Actualitatea cercetării despre relația sport și societate pornește de la sistemul culturii fizice, la răspântia mileniului trei, întrucât relația dintre sport, societate și politică este împinsă de evoluția vieții și de relația alternativă cu direcțiile și opțiunile sportului de performanță și ale controlului minții, cu necesarul fairplay. Sistemul sportiv depinde de modul realizării în comunitățile
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Și de fiecare dată, eu, învinsul, îngenunchind / la porțile cathedralei închizându-se..., încât Înfrânt, luptătorul agonizează pe scut...) și se petrece la oră / când zodiile se întâlnesc în cer / când sângele descalecă de pe caii nebuni / când se-ntâmplă minuni în răspântiile nopții. Continuând invocarea iubitei, în partea a doua a cărții, Jurământul, poetul schimbă formula prozodică: textele nu mai sunt sonete în vers alb, iar poemele, ample, decurg unele din altele, în deplină concordanță cu experiența ontologică acumulată și cu încercarea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ghemuit pe țărm să spargi pîntecele peștelui, mînuind cazmaua ca cel mai desăvîrșit gropar Încercînd În zadar să frîngi cîntecul de lebădă al proniei. SÎngele e tot mai Înghețat, cazmaua din ce În ce mai tocită, țărmul tot mai departe, răspîntia care duce la cifra ta duhnește din ce În ce mai tare a moarte. Am să te arunc unui carnaval al scrîșnetului, am să-i organizez funeralii mărețe fiecărui fir de păr căzut de pe creștetul tău, am să răscumpăr ruginii tot fierul din care
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
numești. Îmi cumpăr nenorocul potrivindu-i mersul de fiară, cum Întorci din arc un ceas aurit, ce pot face aici În urbe!... ― Îngraș și eu Întunericul lumii cu noaptea de sub Încălțările mele. CÎtă virtute poate exista sub haine! Invit răspîntia la dans, dar mă trezesc În brațe cu lenjurile ude smulse de pe trupul unui muribund. Încerc să deschid păcatul ca pe-o conservă, dar propria-mi limbă, ca o cerșetoare murdară,-mi strigă: "...dă-mi-te doar mie, lasă-te
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
fiind, capacitatea materiei de a reflecta și interpreta materia încetează iar presupusul spirit repauzează iremediabil. * În final, viața rămâne o amintire. Întrebarea este cine o mai ține minte. * Azi îmi place să fiu trist ca imaginea lui Crist, răstignită la răspântii. * De ce duminica e sărbătoare? Pentru că ne odihnim. Dacă toată viața nu am face nimic, ea, toată, ar fi o sărbătoare? * Sigur că odihna este o sărbătoare dar munca este o bucurie! Atunci, a te odihni întreaga viață înseamnă a te
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
cu dosul palmei cobra de pe grămada de monede, vărsa monedele într-un sac, punea cobra la loc în batistă sau în sân, se ridica și pleca. Dar a doua zi reapărea în același loc. De la o zi la alta, pe la răspântiile orașului, se vedeau tot mai multe asemenea scene. Nu mai puteai merge aproape nicăieri fără să te ciocnești de ele. Unii au încercat să nu mai iasă. S-au pomenit însă că un îmblînzitor le-a sunat la ușă. Deschizând
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
zi când n-ar fi nevoie decât de o nuia și de o cobră ca nimeni să nu mai crâcnească. Până atunci aduceau pe altarele lor de noroi ofrande de fluturi morți și cerșeau prin orașe, cum îi văzusem. Pe la răspântiile străzilor cântecul lor trist și amenințător le stârnea poate nostalgia mlaștinilor... Dar de ce ne lăsau în pace în gară? Poate că nu aflaseră despre sosirea noastră. Sau poate că acești cavaleri ticăloși ai fricii știau că, neavând unde să plecăm
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
răscolit nisipul în jurul meu n-am mai găsit-o. Parcă o înghițise marea din nou. Acum vântul mă izbea în față cu stropi de apă sărată, marea vuia dezlănțuită, iar eu stam nemișcat pe plaja goală, cum stătusem la toate răspântiile din viața mea așteptând să se întîmple nici eu nu știam ce anume. Și parcă regăsisem și pierdusem în același timp o parte din mine. De câteva ori m-am întors și am căutat prin nisip moneda. În cele din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îmblînzitorii. Vreau numai să te fac să-nțelegi că le-ai ușurat efortul de a te transforma într-o victimă. Te-ai închis în casă și le-ai lăsat strada. Când ai deschis ochii, ei se aflau deja pe la toate răspântiile. Ai zis că nu vrei să trăiești într-o găoace, dar ai făcut totul pentru asta. Ca și mine, poate... După cum vezi, mă socotesc parte în proces. Într-o noapte visam că mergeam pe marginea liniei ferate. Mă simțeam descurajată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
definitiv somnul. Ca de obicei, "răsuflarea" mării are ceva misterios și implacabil. Prin contrast, vocile de pe terasă par de-a dreptul meschine. E la fel cum ai opune unui "cor antic" o flecăreală de la un chef. Când am ajuns la răspântia pe care o căutam, ea arăta altfel de cum o lăsasem. Acum, acolo, era o esplanadă mărginită de copaci uriași, cu coroane stufoase, printre crengile cărora lucea marea. Am coborât, încet, o scară de lemn. Jos, mă aștepta un bărbat roșcovan
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care le spunea sculptorilor ce lungime trebuia să aibă nasul și ce lărgime trebuia să aibă gura, cât trebuia să măsoare gâtul, picioarele, pieptul, fruntea? Mai târziu, lucrurile au devenit evidente. Procust n-a mai stat, ca în antichitate, pe la răspântii, hulit și temut. A ajuns, oficial, profesor. A îmbrăcat redingota și, în loc să mai pună mâna pe satâr, le-a explicat artiștilor cum să taie singuri "prisosurile". El a ținut prelegeri la Academia lui Colbert despre limitele inspirației artistice și a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-iar, în dreptul intrării, băieți în livrea se urcă la volan pentru a le duce într-un garaj subteran, în vreme ce alții încarcă bagajele în cărucioare. Am, împreună cu Băcanu, camera 628 de la etajul 21. Ieșind din lift, ne-am trezit la o răspântie. Trei coridoare lungi, nesfârșite și identice, pornesc în trei direcții diferite. Hotelul e construit în forma literei "Y". Mergem vreo cinci minute, urmărind cifrele de pe uși, până ce ajungem la camera noastră. Într-un asemenea hotel, dispare aproape orice sentiment al
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
altul. Tineretul să asimileze în stilul său de viață demnitatea de a respinge netrebniciile guralive năvălite în mass-media, în disco- uri unde se colportează tot felul de minciuni la adresa Neamului, repetând ca papagalii și cumetrele ieșite la porți sau în răspântia drumului amplificând ce-au mai aflat rău despre Români. Nu le convine să scriem ca Francezii, cu majusculă substantivul. Toate popoarele țin la cartea lor de vizită în care demnitatea ocupă prima rubrică, respectând specificul celorlalte. Practicarea legii iubirii n-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
sugestiile Elenei Ceaușescu, adunarea familiilor în blocuri cu lungi culoare, într-un capăt bucătăria, în altul wc-ul. Statul la coadă și într-un capăt și în celălalt!... La bătaia de tălangă sau sunet de goarnă, lumea urma să iasă în răspântie să-și ia sapa, cazmaua, etc., etc. și să pornească la spargeri de normă pe câmpuri, cântând: „Pân’ la urmă o să piară dușmanii poporului...” și Dumnezeu le-a ascultat cântecul: i-a luat pe fugă din istorie. Din abatorul de la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
naivitatea sa că „monarhia poate salva România”... cum s-o salveze, spun susținătorii tezei “singura soluție, înc-o revoluție!”. În adevăr, cum s-o salveze când parlamentari de meserie, adică îmbătrâniți în parlament, ajunși la înfățișarea unei babe somnoroase ieșită în răspântia țării și dintre ele una mai cațavencă cocoțată în vârful unui partid istoric, considerat a doua monarhie în Țara ajunsă independentă (1877-1888) și mai apoi întregită în perimetrul etnic străbun (după al doilea Război mondial) repet, o babă trăgătoare de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
palme și când nu trebuie. Din rândurile lor apar lingușitorii. Lichelele. Ca ciupercile. Otrăvitoare. Îmbâcsesc societatea. Fac aerul irespirabil. Sunt pâinea și sarea dictatorului, faraonului, tiranului. Sunt mediul său social. Lăudătorii lui pe toate cărările. Lătrătorii săi popularizatori în toate răspântiile vieții, ajunsă repede la agonie. Exact cum spune Sfântul Apostol Pavel: “...gâtlejul lor este un mormânt deschis. Se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub ele au venin de viperă”. (Romani 3, 12-18) Coloane vertebrale de gelatină, pe care se
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]