748 matches
-
ne vom strânge/ tot mai greu/ niciodată n-o să fim toți.” (pp. 29-30) Urmele acestei atitudini sunt vizibile în fiecare amănunt. Până și în cele minuscule despre care, convențional, se spune c-ar ține de tehnică. (Mă îndoiesc însă, în răspăr cu mulți, că poezia poate exista fără un pic de tehnică.) Sunt nevoit să citez din nou, pentru că asemenea efecte pur și simplu nu se pot povesti. Mare atenție în special la ultimele versuri, în care unicitatea e de două
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
recunoscând el însuși, în fața unei clase, că gestul e de competența Curții Marțiale. Nu cred nici că ofițerul l-ar fi pus pe tânărul jandarm Eugen Barbu să citească în fața colegilor o teză cu o ideologie atât de clar în răspăr cu politica oficială a acelui moment. Nu cred nici că restul comentariilor politice din fragmentul citat ar fi putut fi redactate în martie 1944, la cei 22 de ani ai protagonistului, fie și într-un jurnal (nu aceasta e problema
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
de proză, Cornel Regman continuă să rămână un critic al criticii. Doar partenerii de dialog se schimbă (de la Al. Piru sau Valeriu Cristea la Alex. Ștefănescu); polemica rămâne. În al doilea rând, vocația polemică, plăcerea de a fi mereu în răspăr îl conduce pe critic (malgré lui) la ceea ce el însuși numea "lectura piezișă". Nu e vorba numai de judecățile valorice, de comentarea malițioasă a "miturilor" lui A. E. Baconsky sau Al. Ivasiuc, ci și de cele hermeneutice: în contrast cu majoritatea comentatorilor
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
nu puteam spera că voi ajunge vreodată s'o văd, Portugalia reprezentase pentru mine un fel de tărâm magic, greu de închipuit. Puținele ei imagini la care aveam acces sporeau misterul, în loc să-l domolească. Emanau un anume farmec vetust, în răspăr cu simbolistica modernității de factură anglo-saxonă ce cucerise global "generația '68", zisă și "hippie". Cu ajutorul lui Dumnezeu - care mi-a permis să trăiesc mai mult decât mult-regretatului meu amic și magistru de limba portugheză, Marian Papahagi - am reușit finalmente să
Frânturi lusitane - Tărâm al ambianţelor faste by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9848_a_11173]
-
de la bun început de pasiunea pentru sistem și de nevoia acută de sinteză, ingeniozitatea gândirii lui Roland Barthes pleacă, totuși, de la o rețea cu valori fixe. Această rețea este credința în atotputernicia limbajului. Starea polemică, plăcerea de a construi în răspăr, receptivitatea la nou și interesul deosebit acordat psihanalizei sunt trăsături care vertebrează discursul său, centrat pe identificarea scriitorului cu ființa retrasă definitiv în carcasa limbajului. Redus, însă, la vectorii de mișcare ai „făpturii de limbaj”, creatorul literar duce o existență
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
lentoare și metodă și activându-se la toate nivelele societății, în forme tot mai perfide și halucinante cu trecerea timpului. Criticii tineri au preluat cu veselie și conservă în scrierile lor imaginea rea a șaizeciștilor, citindu-le cărțile prea în răspăr, ca unor tolerați, și într-o cheie ușor alterată de prejudecăți de dată recentă, neuitând să le dea peste nas și să le bată obrazul, pentru privilegiile pe care le-ar fi avut... l în primul număr pe 2005 al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
cu privire la pozițiile lor surprinse, așa-zicînd, în flagrant. Cele spuse/scrise în convorbirile cu Andrei Grigor despre colegii de generație (și în particular despre critici) vădesc, dincolo de frustrări și dezamăgiri, fairplay-ul unui critic drept. Un moralist de factură existențialistă, în răspăr cu văicăreala și defetismul dominante, care-și dezvăluie, acum, filozofia de viață și resorturile concepției critice. „N-am devenit încă un eurosceptic, dar mi-am întărit convingerile că trebuie să devin un eurolucid.” „N-ai observat, domnule Andrei Grigor, că
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
55 de ani, ce-a de-a treia carte a lui Alexandru Paleologu, Simțul practic, este o selecție din articolele apărute în presa culturală la începutul anilor '70. Cele mai multe texte au un pronunțat caracter polemic. Situarea autorului este mereu în răspăr cu locurile comune de interpretare, de aceea, cauzele pe care le apără sunt uneori surprinzător de vulnerabile, dacă nu de-a dreptul ridicole. Luptând ca un sublim Don Quijote pentru cauze aparent pierdute, propunând pariuri care astăzi par aberante, Alexandru Paleologu
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
numărul și numele celor care susțin contrariul. Își apără punctele de vedere cu toată vehemența, fără teama că ar putea greși sau chiar că ar putea deveni ridicol. Și nu o dată teribilismul i-a purtat pașii pe contrasens. Singur, în răspăr cu toată lumea, Alexandru Paleologu se simte însă ca peștele în apă. Aceasta era starea lui naturală, la care nu ar fi renunțat pentru nimic în lume. Îmi amintesc că, pe la începutul anilor '90, în calitate de senator al Partidului Alianței Civice, obișnuia
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
datorită barbișonului, un chelner l-a confundat cu Troțki, Ion Minulescu, Puiu Iancovescu, Victor Eftimiu, Cezar Petrescu, și... Oscarlambur (Oscar Lemnaru), maestru al genului pe care-l frecventează neistovit și memorialistul nostru. "Autorul preferat" al lui Șerban Cioculescu, ales în răspăr cu opinia majoritară a epocii, a fost Tudor Arghezi, despre care a și scris un studiu fundamental. Acum își exprimă doar sentimentul unei revelații pe care i-a produs-o poezia argheziană, comparabil cu șocul "pe care-l primiseră cu
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
istorico-politic în care se desfășoară evenimentele, pe axa Brașov-Chișinău, dar cu escapade în Craiova, Pitești, Vaslui, Iași, Flutura, este finalul guvernării CDR (în România) și a reformistului Ion Sturza (în Basarabia), cu tribulațiile sociale cunoscute. Titlul propune o replică în răspăr la An American in Paris - ce trimite, printre altele, la o operă de George Gershwin, un film de Vincente Minelli și un roman popular de Margaret Vandenburg, punînd în scenă o „ficțiune a străinului” desfășurată în multiple ipostaze. Căci „străin
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
în literatura memorialistică chiar prea multe relatări ale urmărilor românismului aplicat. Iluziile care-au însoțit prima fază a comunismului național i-au acompaniat se pare și pe cei plecați în exil după instalarea dictaturii proletariatului la București. A fi în răspăr cu realitatea se numește cîteodată idealism, altădată inadecvare. Autoarea acestor rînduri nu-și poate lua răspunderea de a da un nume tuturor acelor încercări cărora Corespondența secretă a exilului le e dovada, îl invită însă pe cititor la o călătorie
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
Și, în consecință, acesta era mediul care trebuia cercetat monografic. De aceea, pînă la sfîrșit, s-a ocupat de monografierea satului pentru o mai bună și eficientă cunoaștere. Pînă și ampla investigație din 1940, inițiată de Anton Golopenția cam în răspăr cu metodologia lui Gusti (cadre, manifestări) și din care a rezultat, în 1941, impunătoarea carte 60 de sate românești, avea în vedere tot realitatea apăsătoare, adesea tragică, a satului românesc. Revenind la Școala lui Gusti, după Goicea Mare, a urmat
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
în patru părți, fiecare dintre ele elogiind o temă sau categorie (vocație) bio-psiho-comportamentală: banalul, gafa, penibilul, impotența. Noțiuni îndeobște negative, cărora Valentin Tașcu nu ezita să le facă apologia în cele mai diverse contexte, apărându-le și ilustrându-le în răspăr, resuscitându-le din somnul dogmatic de idei primite de-a gata. La granița dintre seriozitatea moraliștilor și arta palinodiei, mult cultivatul autor recurge la stratageme varii, cum ar fi schimbarea de semn a axiomelor, nuanțarea sau forțarea unor convenții suspecte
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
spirituale ce au anticipat căderea dictaturilor din Estul Europei. Fapt este că Alexandru Ecovoiu a avut ingeniozitatea să descopere o formă de paroxism în minciună și orgoliu criminal surprinsă în personaje generice. Cartea sa, incontestabil temerară, activ polemică ia în răspăr versatilitatea limbajului incorporat în discursul celor ce înscenează moartea Stațiunii, factori sângeroși ai istoriei veacului XX. Oroarea criteriilor după care au mutilat lumea ține atât de anomalii cât și de necesara edificare. Altminteri, Stațiunea basculează în simplu accident. Rostul comentariului
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
introducând amănunte contemporane: vezi împăratul Chinei purtând o perucă afro și înzestrându-și curtenii cu serviete și cu pantofi ortopedici a căror modă o prevestește... Altă etichetă decât parodie universală nu pot găsi pentru acest film, tocmai pentru că ia în răspăr o varietate de genuri. Dar să începem cu începutul... Tânărul împărat (Chang Chen, banditul din Tigru și dragon) și sora sa (Faye Wong) vor să scape de tirania mamei lor și să cunoască viața din afara Orașului Interzis; ea reușește să
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
sau explicit filozofie autoreferențială), el nu-și arde manuscrisele și nici nu face vreodată legămîntul de tăcere al Vizionarului: „Gata cu vorbele”. Dimpotrivă. Recuperează poezia scrisă între 1917 și 1923 și o publică sub titlul voit anodin și dovedit în răspăr Priveliști, în 1930. De editarea volumului ce cuprinde și un portret inedit datorat lui Brâncuși se ocupă Ion Minulescu, etichetat în dedicația „virtuală” drept „primul clopotar al revoltei lirice românești”. Cu o voluptate a prefețelor incitante de care pare a
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
oboseală: „ce mult a trecut de cînd puteam spune, cu adevăr,/ că sînt bine dispus din cauză că ninge fastuos/ afară, în curte, că știu cum ninge pe străzile largi (și osos/ să-mi sune în vremea asta în urechile minții, în răspăr,// foșnetul de gîndiri și sentimentalisme, așezate/ frumos, să facă un înțeles, poate meșteșugit)./ mult a trecut. acuma nu mai este nici o minunată/ amintire despre după-amiezile cu ninsoarea-nmiit/ acoperindu-mă, să mă împingă tot mai departe,/ la care să mă
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
o vreme/ fără urmare - în care nici nu mai am de ce mă teme” (ha-ha). Oricum nu avem a face cu o postură „pozitivă”, cu o exaltare a valorilor existențiale. Dar nici cu ceea ce am putea numi o idealizare negativă, în răspăr, cu acele hiperbole înscrise pe portativul esteticii urîtului, cu acele crude devisceralizări ale realului refuzat pe care le putem întîlni la Arghezi sau la Ion Caraion și pe care intimitatea melancolic-aristocratică a lui M. Ivănescu nu le-ar putea produce
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
XX-lea, l-a persecutat, l-a minimalizat sau chiar l-a calomniat. Dar, după 1920, afirmarea lui Liviu Rebreanu este atât de categorică și impunătoare încât reticențele lui Iorga nu mai au nici un rol. Rebreanu își scrie proza în răspăr cu contemporaneitatea lui. Îl deconcertează și pe E. Lovinescu, al cărui cenaclu îl frecventase și alături de care în 1919 realizase revista ,Sburătorul". Poetica realistă din romanele sale țărănești Ion și Răscoala, dar și din romanele psihologice obiective (o contradicție în
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
perspectiva și accesul spre imensul travaliu călinescian. Anii dedicați de el descifrării tenace a lui Eminescu echivalează cu o răscruce în însuși felul criticului de a se așeza în fața structurilor literare. Cel ce ironizase, cam frivol, rigoarea tedescă (luată în răspăr de italieni, ca proba de presupus pedantism) va fi obligat să se apropie de patrimoniul filosofiei germane, ca să ia cu adevarat urma bătăilor de aripă metafizica din Luceafărul și tot restul. Arhiva manuscrisa, încredințată postum Bibliotecii Academiei, conține dovezi revelatoare
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
și mă pedepsesc singur”. Pentru Carmen Mușat „prin definiție intelectualul trebuie să fie critic, în primul rând cu cei aflați la putere și abia apoi cu ceilalți”. La fel socotește Vasile Ernu : intelectualul, scriitorul „trebuie să fie împotriva curentului, în răspăr, să nu predice discursurile puterii politice și culturale dominante. Și mai ales să fie critic”. Pentru Lucian Dan Teodorovici, autorul lui Matei Brunul, ratarea e mai profitabilă decât reușita, ca temă de roman („...ratarea e atât de complexă, acoperă atâtea
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
Meritul domnului Cazimir stă tocmai în aceea că a păstrat caracterul organic al analizelor, neintervenind în succesiunea vârstelor sale critice. Ștefan Cazimir, Caragiale Recidivus, Colecția ESEURI și STUDII, Grupul editorial Național și Editură pentru Literatură Națională, București, 2002, 614 pag Răspărul postmodernist De la spiritul caragialian tradițional promovat de profesorul Cazimir trecem acum la ceea ce am putea numi avatarul sau postmodernist, ilustrat de cartea lui Călin-Andrei Mihăilescu, Țara europsită, o colecție de eseuri apărută recent la Editură Curtea Veche. în paginile acesteia
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
apărută recent la Editură Curtea Veche. în paginile acesteia totul pare străbătut de o fluiditate heraclitiană, limba însăși se metamofozează și se pliază docila gândului insurgent. Căci despre asta e vorba în ultimă instanță în eseurile lui Călin-Andrei Mihăilescu, despre răspărul tipic postmodernist, despre manifestarea în scris a unui spirit incomod, demitizant. Regăsim în textele acestui volum toate preocupările gândirii contemporane: dialectica identitate-alteritate, problematică istoriei, analiza filologica, "textualista", a amănuntului politic, sindromul postcomunist și altele. Autorul este un nietzscheean, iar în
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
asemenea maliții!) Dar rămâne un fapt acela că, citit atent, Modernismul retro nu impune. Ideea e interesantă, sigur, în concepția ei nelovinesciană. Avem, afirmă Cernat, o serie de romane interbelice profund moderniste, în ciuda evidenței că sunt, în mod intenționat, în răspăr cu modernismul. Germenii observației se află în celebrul eseu al lui Antoine Compagnon, Antimodernii. Doar că, dacă la criticul francez frapează tonul paradoxal al încadrării, la comentatorul român, îmi pare rău c-o spun, nu frapează nimic. Compagnon se referea
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]