575 matches
-
e cum se face că întotdeauna la mijloc se nimerește să fie cine nu trebuie. — E un fapt care nu se poate explica, recunoaște Roja. Acuma o să încerc să fiu mai atent la detalii, spune. — Așa să faceți, spune Tîrnăcop răspicat. — Promit că de data asta totul o să rămînă între noi, spune Roja. Fără infuzia de ceai dinainte de culcare nu putea să adoarmă. Dacă înainte de a se demachia și a se spăla pe dinți nu simțea alunecîndu-i pe gît aroma fierbinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dulci fetișcanei care tocmai servește o bere Efes Pilsen unui client, doar nu cumva îi e frică de ceva și vrea doar să mă îmbuneze printr-o mișcare de doi bani, se preface atins în orgoliu. — Mi-a spus-o răspicat că mizează mult pe patima dumneavoastră pentru jocurile de noroc, pentru viața politică din România, cu bunele și relele ei cu tot, spune Patru Ace. — Știu că nu-și poate scoate nicicum din minte că la un moment dat am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
păsări... o vrabie de pădure, invizibilă, al cărei ciripit nu se pierde aici, așa cum se Întâmplă de obicei, printre toate sunetele celorlalte păsări obișnuite de grădină, și nici nu se topește În propria-i ubicuitate În Marea Britanie; este penetrant și răspicat, individual, de neînlocuit; cu toate că, o clipă mai târziu, Îi auzim din nou țipătul izbucnind prestissimo. Pădurea mea, pădurea mea, nu va fi niciodată a voastră. Unele părți ale copacilor mai bătrâni sunt moarte și putrezite, fărâmițându-se În humus, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
degajă. Terchea-berchea, pornind să-l citească, alunecă într-o combinație vrăjită de diftongi, vocale, accente, sunete mute ce se dovedesc, de la primele silabe, formula salvatoare ce oprește expulzarea noastră în stratosferă. Terchea-berchea rostește prima parte a formulei, cu o voce răspicată, concentrată și stăpînită: "Fac parte din cei douăzeci-treizeci de inși care conduc lumea Timizi neștiuți disperați De la posturile lor de comandă cu birourile răsturnate De pe fundul genții Diavolului printre role de scoci nori și chitanțe Ținând în echilibru fragil limba
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu era cea a surorii lui. — Cine ești? l-a întrebat ea. El s-a prezentat, căci nu vedea nici un motiv pentru care să n-o facă. Femeia misterioasă nu i-a întors amabilitatea. Așa că el i-a vorbit mai răspicat și a întrebat-o: — Ești din Casă? — Da, într-un fel, a spus vocea, părând de-acum amuzată. — Atunci spune-mi, te rog, dacă Virgil Jones e aici. Silueta a încuviințat ușor din cap, continuând să fixeze cu privirea bordelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce știi? - mă Întrebă dintr-o dată, cu o curiozitate vădită În glas. Sau, de fapt, voiam să te Întreb de spioance. Chiar erau atâta de frumoase pe cât ne spunea nouă la istorie?... Noi am avut spioance? (pronunțase ultimul cuvânt foarte răspicat, ca și cum s-ar fi temut să nu-l Înțeleg). Păi, au fost câteva românce spioane. Chiar faimoase (eram bucuros că-i pot răspunde, că stăpâneam oarecum subiectul). Cred că cea mai cea dintre ele a fost Elena Constantinescu, nepoată de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din tronul lui se scoală Ca regele pustiei din stânca de granit; În curte oastea sună cântarea triumfală. Poporul o aude mișcîndu-se-miit. Din muri, din stâlpii netezi, stindardele de fală Desfășurate tremur la sgomotul ivit. Lui glasul îi tremură... dar răspicat și blând Vorbe mărgăritare le-nșiră tremurând. "Vremea pe ai mei umeri s-a grămădit bătrână. Din oase și din vine a stors a vieții suc Și slabă și uscată e-mpărăteasca-mi mână. Brad învechit prin stînce pe tronu-mi mă usuc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-și Însușească una, nu reuși. Copilul, la comanda mai blândă a Ochenoaiei Își acoperi cu mânuțele ochișorii: Pune mâna la ochi și să nu te uiți că-i mare rușine și-ți taie popa limba! Apoi, Mamaia comandă scurt și răspicat: Vezi de copchil, nenorocito! Fără a-și putea explica de ce, din-când-În-când privea, printre degețele, la pulpele dolofane ale femeilor și la cele ale fetelor, de asemenea dolofane, care cu sfială și rușine, Își dezbrăcau, privind În toate direcțiile, sfiindu-se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mici -două făpturi Înspăimântate la culme, ce nu și puteau opri tremurul maxilarelor inferioare și nici șirul bolboroselelor, doar de ele Înțelese sub formă de rugăciune și descântec afișând un calm bine disimulat, așa cum stă bine unui conducător Încercat, rosti răspicat: Tăceți, fa proastelor! Ce v-a apucat!? Lască Viorița Îi fată deșteaptă, nu ca voi, toantelor, și se face bine degrabă. Și Încă-i și mai bine că am aflat că au crescut știucile aman iar asta care a mușcat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Cu altele - Bibi și nepoata soților Hollinger - n-am fost decît ghid și consilier. — Anne Hollinger? am Întrebat, strîmbîndu-mă la amintirea dormitorului distrus. Pe ea n-ați adus-o Înapoi, era dependentă de heroină. — Nici vorbă de-așa ceva, spuse Sanger răspicat, parcă aducîndu-i corecții unui tînăr incompetent. Era curată. Unul dintre puținele cazuri de succes ale clinicii, de asta vă pot asigura. — Doctore, Își băga În venă cînd a izbucnit incendiul. Au găsit-o În baie cu un ac În braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o cunosc!“, poruncise oaspetele, și fata lui Sebas, devenită dintr-odată Sehat, se-nființase mai mult decât radioasă. „Ești virgină?“, o întrebase de față cu toți. Îndrăzneața Sonia se-nroșise până la rădăcina șuvițelor care îi alunecau de sub văl, dar spusese răspicat: „Da!“. Secvența, răspunsul și întrebarea bătuseră drumul Paris dus-întors și fuseseră luate de toate știrile. Sonia se văzu la jurnalul de seară, cu fular și mantou, dar purtând în ochi aceeași sclipire precum a maică-sii, care le spunea tuturor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ce aflase ea și de când? Începuse să fie un om cu probleme. Tocmai ce îl chemaseră la biroul lor de resurse și de calitate a cadrelor și îl întrebaseră de câte ori o văzuse pe Nooshin Ahmadi, condamnata din Abadan. Le spusese răspicat: „N-o cunosc!“, dar simțea cum i se încleștau fălcile. Un om cu probleme, la Teheran, e un om îngropat pân’ la brâu. Nu spusese o vorbă acasă, dar se pare că pe Ghazal o întrebaseră prima. Dar și turcul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bazată pe jocul proporțiilor, care scotea în evidență faptul că era foarte subțire: priviți, trebuie să fiu extrem de slabă ca să pot purta acești pantaloni grotesc de largi! — Să nu mă puneți să port togă, altfel nu mă interesează, spuse Hugo răspicat. Când MM m-a întrebat dacă vreau să-l joc pe Oberon, i-am zis că da, numai să nu încerce careva să mă-nțolească în cearșafuri. —Înțolirea-n cearșafuri suna mai mult a Macbeth, făcui eu. —Numele piesei scoțiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lucruri de revăzut, după care vă stau la dispoziție. — Bine, vă înțelegem, zise Denise. Atunci ne întâlnim în foaier în cincisprezece minute? Sau aveți nevoie de mai mult timp? — Nu, e bine așa, zise MM, pe un ton puțin cam răspicat; spusese un sfert de oră și un sfert de oră răm’nea. Denise și Brian au luat-o spre ieșire, pe culoarul din centru, iar Hugo făcu o boltă elegantă și ateriză de pe scenă jos, lângă mine. Bem ceva, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-i drumul! Capitolul 24 Șoseaua Afula-Bet Shean, nordul Israelului, miercuri, 8.15 p.m. Ordinele lor erau foarte clare. Să intre, să cerceteze și să distrugă, să iasă. Și mai presus de toate, să nu fie prinși. Șeful operațiunii le spusese răspicat: nu va fi o misiune sinucigașă. Erau patru în mașină. Nu se mai întâlniseră până atunci și nu se adresau unii altora decât cu numele care li se dăduseră: Ziad, Daoud, Marwan și Salim. Ziad era șeful. Se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu-i cerea decât să păstreze neutralitatea; nu câștiga nimic dacă Portugalia ar fi intrat în război deoarece tot flota ei trebuia s-o apere. Ambasadorului portughez la Londra i se repetă, în această privință, sfatul Guvernului britanic, în cuvinte răspicate și, pentru unii de-a dreptul umilitoare: dacă Portugalia se simte amenințată și vrea să intre în război, e liberă s-o facă, e un lucru care o privește; dar în nici un caz intrarea ei în război nu poate fi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai tare te înșeli.“ Iată ultima frază, rostită distinct, pe rug, de către Giordano Bruno, chiar înainte să i se dea foc. 17 februarie 1600. Cu un veac înaintea lui Fontenelle și a Convorbirilor lui despre pluralitatea lumilor, Giordano Bruno afirmase răspicat că în univers viața nu constituie o raritate. În opinia lui, universul este lipsit de centru. Joyce, asupra căruia se pare că Bruno a exercitat o influență decisivă, îl plasează mai sus decât pe Bacon sau pe Descartes, ba chiar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lui, după ce-l rugă cu cerul și pământul să nu spună la nimeni: sigur era vorba de un bilet pentru loteria de Anul Nou. Apoi se întoarseră la ale lor și nea Cercel începu să citească în felul lui foarte răspicat: — „Important!! - două semne de strigare - La administrația ziarului Universul, strada Brezoianu No. 11, se repară orice cea-soar-ni-ce, pendule, et-țe-te-ra, mai ieftin decât oriunde. Se ga-ran-tea-ză mersul regulat timp de un an și - fii atent - la caz contrar se repară din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
faruri și de ce îl luminează intenționat, se întrebă în gând? În schimb observă că în partea stângă o poartă glisantă, despărțindu-se în două, se deschise automat. Hotărî totuși să fie demn și, adresându-se voinicului din fața sa, pronunță destul de răspicat: Roagă-l, domnule, să stingă farurile! Acesta nu s-a mișcat măcar cu un deget, cum nu se mișcă stâlpul din beton armat, decât dacă-l urnește un excavator, buldozer sau o altă forță mecanică. Nu a avut mult de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bine, știu, este o soluție extrem de ușuratică și de Istorisiri nesănătoase fericirii 159 comodă, dar are mult adevăr în ea... O viață lungă și așa este un lucru supărător și foarte neplăcut. Am auzit eu pe cineva odată, care afirma răspicat, cu destul de multă siguranță-n glas, încât să fie convingător, că viața, după șaptezeci de ani, este numai un chin continuu. Iar unele lucruri chiar nu-i nevoie să le trăiești neapărat pe viu, ca să te lămurești cât de adevărate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în minte toate aceste bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și să te întineze până într-atât? Ia zi! - Eu nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el răspicat, iritat și veninos, scrâșnind din dinți și scrutând-o c-o privire cât o mie de înjurături, lucru care o făcu pe femeie să turbeze aproape și mai tare. - Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Mi-a spus cu câteva zile În urmă cum simțea că nu aveți Încredere În el. Era foarte rănit În sentimentele sale. Foarte rănit. — N-am niciodată Încredere Într-un evreu care se face creștin, spuse Myatt foarte rar și răspicat. — Oh, haideți, domnule Myatt, nu sunteți puțin cam dogmatic? spuse Stein, cu o urmă de stânjeneală. — Probabil că da. Presupun, spuse Myatt, oprindu-se În mijlocul Încăperii, cu spatele la Stein, dar cu trupul lui Stein reflectat până la genunchi În oglinda aurită, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trăsături de personaj de desen animat - slab, ridat, cu nas mare și cute adînci pe față, cu obrajii puțin supți, un chip de efigie metalică, Înțelept și priceput, de un cinism fără șovăire, cu nervii amorțiți, glasul strident - clar și răspicat, un fiu al orașului. Fiul orașului (zîmbind cu amabilitate, cerîndu-și scuze parcă, coborîndu-și glasul și vorbind cu buzele Încordate, mai mult din colțurile gurii): Nu te supăra, tovarășe... sper că n-ai să te superi dac-o să te-ntreb ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de nichel. Se aud țipete. Românii încolonați la ghișeu mormăie: după ce că îi mai dă și restu’, uite ce face nebunu’! Oricum, o spun doar cu jumătate de gură. Așa au fost educați - să se ferească ca de dracu’ de vorbele răspicate. Cei curajoși, întreprinzători sunt la suprafață, în Jeep-uri, foști securiști, acum businessmen. Mereu grăbiți. Sunt multe de furat, de vândut, de cumpărat. Oameni serioși, cu trei rânduri de dinți. Între Televiziune și Victoriei, fondul sonor este asigurat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Dimineața pune pe prima pagină o magnifică ilustrație cu domnul Iliescu la urna sub care scrie: „A privit cu Încredere spre noi, dar și noi spre el”. Așa am căpătat strabism convergent. Și consens. Purtătorul de cuvînt al PSM-lui declară răspicat: „SÎnt multe țări care au de Învățat de la noi”. Desigur, depinde Însă de perioada istorică. Cei din antichitate ar putea de exemplu Învăța de la noi principiul motorului de Dacie. Romanii-ar rămîne muți de Încîntare În fața unui simplu ștecăr. Nefericiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]