5,766 matches
-
am dansat, aproape plutind În cercurile valsului, alunecînd de la un capăt al parchetului strălucitor al sălii de bal pînă la celălalt și ajungînd afară, Într-o grădină Împodobită cu torțe de hîrtie, În vreme ce locotenenții cei chipeși ai Gărzii Imperiale Își răsuceau nervoși mustățile. RÎdeți. Aveți dreptate să rîdeți. Și eu am fost odată - În ciuda Înfățișării mele neplăcute - un romantic incurabil, cea mai ridicolă dintre creaturi. Și, de asemenea, un umanist, la fel de incurabil. Și totuși, În ciuda - sau poate tocmai datorită ? - acestor slăbiciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-l caută. Era frumos atunci, cum se mișca așa grațios printre ei. Era ca un mușchetar. Era Athos, liniștit și rezervat, care se aprindea greu, dar, odată aprinsă, mînia lui era mortală. Provocat de o Întrebare venită din spate, se răsucește pe călcîie, Își Înfige floreta Într-un raft de sus și trage spre el, trasă În țeapă și licărind asemeni unui pește Înfipt Într-o suliță, Moarte la Veneția. Altă solicitare l-ar putea trimite În capătul unui coridor, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
CÎnd zărea o carte cu adevărat prețioasă la o lichidare de bibliotecă, o ținea ascunsă-n mînecă, apoi o cumpăra la un preț de nimic. Se putea Întîmpla să dea pe o carte cinci cenți și pe urmă să se răsucească pe călcîie, s-o bage bine Într-un dulap cu vitrină și să o vîndă a doua zi cu o mie de dolari. CÎnd veneau colecționarii să vadă ce are, Înainte de a atinge vreun volum din spatele geamului Își punea mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de ceva timp În prăvălie, aparent uitîndu-se la cărți, dar eu cred că de fapt Încerca să-și adune curajul pentru a vorbi. Imediat ce și-a rostit cererea - dacă rostit este cuvîntul potrivit pentru șoapta ei, articulată roșind -, Norman se răsucise pe călcîie și se Îndreptase cu pași mari și Încrezători către zona din spate, unde se aflau rafturile cu romane ieftine, cu brațul Întins În față, cu degetele lui groase pregătite deja să apuce volumul. Aproape că-ți imaginai cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Împrăștiați pe trotuar, ca niște flăcări galbene. Apoi a Început să-i calce În picioare, să-i Împingă jos pe pavaj, cu o mișcare răsucită a bombeului. Mișcarea a fost dublată de alta, identică, a gurii. Ea calcă trandafirii, el răsucește din bombeu. N-a ratat nici măcar un fir. Apoi s-a Îndepărtat Încet pe stradă. Am așteptat să mă asigur că nu se Întoarce, după care m-am furișat afară din ascunzătoare și am Înhățat un trandafir, cel care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
traversat de cabluri electrice, abia ițindu-se deasupra clădirilor. Am mai tras de un alt pliu, l-am strîns bine cu lăbuța și am văzut mașinile pe lîngă care treceam și care treceau pe lîngă noi pe partea opusă a carosabilului. Răsucindu-mi capul spre spate, m-am uitat la cerul de deasupra și apoi, undeva mai În spate, Într-un ochi omenesc În aceeași nuanță senină de albastru. Se uita țintă la mine, În timp ce tovarășul lui supraveghea atent traficul. Jerry Magoon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dorește mai degrabă un biscuit... Îmi plac cozonacii, cînd sînt bine făcuți, Îi tăie vorba individul, de parcă gustul lui ar fi fost suveran, și strivi pe podea mucul de țigară. — Bine, adu-ne cozonacul, doamnă Purvis. Și ceainicul. Individul Își răsuci În fotoliu trupul scălîmb, așa fel ca s-o poată vedea pe doamna Purvis aducînd cozonacul. Era limpede că-i plăceau cozonacii: nu-și luă ochii de la el și rămase așa, ținîndu-și parcă răsuflarea, pînă cînd văzu cozonacul pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pașilor lor delicați. obișnuitele cărucioare cu copii lipseau; la fel și cîinii - singurul cîine ce se vedea era o potaie fără stăpîn. De după copacii unui parc se Înălța un balon captiv, cu uriașu-i nas aplecat deasupra frunzișului firav; balonul se răsuci brusc și porni În sus, arătîndu-i dosul murdar. Rowe nu rămăsese numai fără bani, dar și fără casă, adică fără un adăpost unde să se poată ascunde de toți cei ce l-ar fi putut recunoaște. Îi lipsea și doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a aprins! exclamă ea. Ai vîrÎt În contor o piesă de șase pence? — Ba am pus chiar un șiling. În Încăpere era frig și Întuneric. Același gînd Încolți În mintea amîndurora. — Încearcă lumina, zise ea În clipa cînd mîna lui răsucea comutatorul: lumina nu funcționa. — O să fie cam frig și, pe deasupra, o să stăm și pe Întuneric, spuse el. Domnul Travers nu ne face viața prea plăcută. — Mi-e frică! șopti Anna Hilfe ducîndu-și mîna la gură ca un copil. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
singurul purtător de violență din lume: cînd dormea, pacea domnea pretutindeni. Sub privirile lor intense, Hilfe se trezi. Oamenii se trădează În clipa cînd se deșteaptă; cîteodată se trezesc cu un strigăt de spaimă, dintr-un vis urît, alteori se răsucesc pe-o rînă și-și vîră capul În pernă, ca și cum s-ar teme să părăsească lumea somnului. Hilfe, Însă, se trezi În modul cel mai simplu. Pleoapele lui clipiră, ca ale unui copil cînd doica dă la o parte perdelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un ucigaș. Anna, Însă, era acolo - nu chiar În locul unde-o lăsase, ci În dormitorul unde-l surprinseseră pe Hilfe dormind. Era culcată pe pat, cu fața Îngropată În pernă și cu pumnii Încleștați. — Anna, șopti el. Capul i se răsuci pe pernă: plînsese, și fața-i era boțită ca a unui copil. Simțea pentru ea o imensă duioșie și nevoia de a o apăra cu orice preț. Anna l-ar fi vrut inocent și fericit... ea Îl iubise pe Digby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se întâmplase și că acele cabine erau deseori folosite în aceste scopuri, dar și că eu și Catherine vom exploata experiența pentru propriile noastre plăceri complicate. Șezând în mașină lângă soția mea, am plimbat degetele pe tabloul de bord, am răsucit cheia în contact, am manevrat schimbătorul de viteze, vârându-l într-a-ntâia. Mi-am dat seama că-mi modelam reacțiile față de mașină exact așa cum o atinsese Karen pe Catherine. Erotismul posac al acesteia, distanța elegantă pe care-o așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ei idealiste asupra filmului comercial și felul degajat în care-și manevra aparatura aceea bizară. Ca la toți tehnicienii de laborator, era ceva sexual în sens clinic legat de corpul său durduliu îmbrăcat în halat alb. Brațele ei puternice mă răsuceau, aranjându-mi picioarele de parcă aș fi fost o uriașă păpușă de lemn, una dintre momâile ale umanoide complicate, dotate cu toate orificiile imaginabile și cu reacții la durere. Am stat pe spate cât timp ea s-a concentrat asupra obiectivului mașinăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
prea amețit de hașișul pe care-l fumase - fumul dulceag plutea într-o diagonală lentă prin cameră - ca să-și direcționeze mintea spre posibilitatea unei emisiuni. Lângă el, pe sofa, o femeie tânără cu față pătrățoasă pregătea un alt joint; în timp ce răsucea o bucată mică de rășină într-o fâșie de foaie argintată, Vaughan scoase o brichetă de alamă din buzunarul de la șold. Femeia aprinse rășina și scutură pudra într-o țigară desfăcută care aștepta în aparatul de răsucit din poala sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
alt joint; în timp ce răsucea o bucată mică de rășină într-o fâșie de foaie argintată, Vaughan scoase o brichetă de alamă din buzunarul de la șold. Femeia aprinse rășina și scutură pudra într-o țigară desfăcută care aștepta în aparatul de răsucit din poala sa. Asistentă socială la departamentul de protecție a copilului din Stanwell, pe aceasta o lega de Vera Seagrave o lungă prietenie. Pe picioarele ei erau niște cicatrice ca de bacil de gaz, mici depresiuni circulare pe rotule. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
după-amiază grea, Ballard. Cumpără-ți ceva de băut de la bar, apoi o să te duc la o plimbare cu mașina. Capitolul 15 Avea oare vreo limită ironia lui Vaughan? Când m-am întors de la bar, el stătea aplecat peste rama geamului, răsucind ultima dintre cele patru țigări de hașiș cu marfa pe care-o ținea într-o pungă de tutun în torpedou. Două târfe de la aeroport, puțin mai mari ca niște școlărițe, cu fețe pătrățoase, discutau cu el prin geam. - Unde naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tutun în torpedou. Două târfe de la aeroport, puțin mai mari ca niște școlărițe, cu fețe pătrățoase, discutau cu el prin geam. - Unde naiba crezi că mergi? îmi spuse, luându-mi cele două sticle de vin pe care le cumpărasem. Apoi, răsucind țigara pe bord, își reluă discuția cu tinerele femei. Vorbeau într-un fel abstract despre timp și preț. Încercând să le ignor vocile și traficul ce trecea în masă pe sub supermarket, am urmărit avioanele cum decolau de pe Aeroportul Londra peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
formalizată, începu să-și miște șoldurile înainte și-napoi, cu penisul în mâna ei. Când fata încercă să-i scoată degetul din vulvă, Vaughan îi înlătură mâna cu cotul, ținându-și degetele cu fermitate înăuntrul corpului ei. Își îndreptă picioarele, răsucindu-se așa încât să stea cu șoldurile pe marginea banchetei. Sprijinit în cotul stâng, continuă să se frece de mâna fetei, luând parcă parte la un dans al posturilor puternic stilizate care preamărea designul și electronica, viteza și direcția unui model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aparatele de bord. Aceste răni le imita apoi în pozițiile în care stătea la volan, întorcând aceiași ochi imperturbabili spre tinerele femei pe care le agăța de lângă aeroport. Folosindu-se de corpurile lor, recapitula anatomiile deformate ale victimelor accidentelor rutiere, răsucindu-le cu blândețe brațele la spate, apăsându-le genunchii în propriu-i piept, curios întotdeauna să le vadă reacțiile. Capitolul 16 Lumea începea să înflorească în răni. De la geamul biroului meu de la studiourile cinematografice îl observam pe Vaughan stând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nor de abur. Mașinile în cafenelele gărilor pretind să se înrudească cu locomotivele, mașinile expres de ieri și de azi cu locomotivele și trenurile cu aburi de ieri și de azi. Degeaba mă învârt de colo-colo, mă sucesc și mă răsucesc: sunt prins în capcană, în acea capcană atemporală pe care gările o întind fără greș. O pulbere de cărbune mai stăruie în aerul gărilor, mulți ani după ce toate liniile au fost electrificate, iar un roman care vorbește despre trenuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o trimite ca o oglindă. Dar, dacă senzațiile pe care ți le evocă lectura rămân sărace în comparație cu orice senzație trăită, este și pentru că ceea ce simt eu acum, în timp ce-l strivesc pe Ponko sub pieptul meu, sau în timp ce rezist când îmi răsucește brațul la spate, nu este senzația de care aș avea nevoie pentru a afirma ceea ce vreau să afirm; vreau să spun, a o poseda pe Brigd, carnea aceea sănătoasă de fată, atât de diferită de trupul osos al lui Ponko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sigur ca acesta, la adăpost de orice amețeală... insist eu. — Amețeala există pretutindeni - și apucă revolverul pe care Valeriano l-a montat la loc, îl deschide, lipește ochiul de țeavă ca pentru a vedea mai bine dacă e perfect curățată, răsucește tamburul, încarcă un glonț, ridică trăgaciul, ațintește arma spre ochi, mișcând tamburul. Pare o fântână fără fund. Simți chemarea hăului, ești tentat să te arunci acolo, să ajungi la întunericul ce te cheamă... — Hei, cu armele nu se glumește! fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și ascuțit, în formă de triunghi isoscel (cuvântul „isoscel“, asociat cu pubisul Irinei, se încarcă pentru mine cu o senzualitate atât de profundă, încât nu-l pot pronunța fără un frison). Apropiindu-se de centrul scenei, liniile tind să se răsucească, să devină sinuoase, ca fumul de la un vas cu jeratic, unde ard bietele arome, relicve ale unei drogherii armenești a cărei faimă - uzurpată de localul în care se fuma opium - provocase mulțimea, care voia să răzbune bunele moravuri, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca fumul de la un vas cu jeratic, unde ard bietele arome, relicve ale unei drogherii armenești a cărei faimă - uzurpată de localul în care se fuma opium - provocase mulțimea, care voia să răzbune bunele moravuri, s-o jefuiască; liniile se răsucesc, ca o coardă invizibilă care ne ține legați, pe noi trei, și care, cu cât ne zbatem mai mult să ne desprindem, cu atât își strânge nodurile, înfigându-le în carnea noastră. În mijlocul acestui nod, în inima dramei acestei asocieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
supune atenției o problemă, îi încarcă brațele cu un teanc de corecturi. „Doctor Cavedagna!“, „Ascultați, doctor Cavedagna!“, „Să-l întrebăm pe doctor Cavedagna!“, iar el se concentrează de fiecare dată asupra cererii ultimului interlocutor, cu ochii ficși, bărbia tremurând, gâtul răsucindu-se în efortul de a ține în suspensie și în evidență toate celelalte probleme nerezolvate, cu răbdarea dezolată a oamenilor prea nervoși și nervozitatea supersonică a oamenilor prea răbdători. Când ai intrat în sediul editurii și le-ai expus portarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]