2,464 matches
-
pașaportul pe pernă și înoată în întuneric spre dimineață ca un vapor descărnat. Doar timpul, cu infinită răbdare, e capabil să modeleze asemenea carne, vene și sânge. Bombănind ușor, ea trece pe lângă copil, îmi privește chipul. Îi simt pe gât răsuflarea, parfum de stafidă cu levănțică. Miros ivit din dulapul ei: în sertarul de jos zace un album plin cu pozele unei femei înalte, blonde și zâmbitoare. Christine e din neamul ei. Și totuși nu reușesc să înțeleg: carnea aceasta atârnându
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
Din vas se ițea gîtul unei sticle de șampanie. - Pe tine rog păhăruț șempanie! îi spuse Ippolit Matveevici, pocind cuvintele ca un muntean adevărat. Soția procurorului îi zîmbi tandru și- și coborî vasul de pe umăr. Ippolit Matveevici îi privea cu răsuflarea tăiată brațele goale, ca de ceară, și mîinile care destupau sticla cu stîngăcie. El bău licoarea spumoasă fără să-i simtă gustul. Brațele dezgolite ale Elenei Stanislavovna îi învălmășeau toate gîndurile. Scoase din buzunarul de la vestă o bancnotă de o
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
sașie și să mă apropii lent și calculat de biata victimă, ca pentru a măsura mai bine gradul crescător al terorii la care o supun. Să mă lipesc de nefericit și să mă încolăcesc în jurul lui, până-și pierde aproape răsuflarea de groază, să-i susur în ureche hipnotic și lasciv promisiuni de bucurii nemaivăzute și prin limba despicată să-i picur direct în ureche un venin pur, o esență de otrăvuri combinate. Cu o primă picătură bine dozată de venin
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
strictețea distincțiilor speculative, precum Kant sau Hegel. La Kant, frazele au lentoarea apelor calme, netulburate de vîrtejuri afective, pe cînd la Hegel fraza are amploarea bolților de catedrală, cu arcuiri largi care pun cititorul în primejdia de a-și pierde răsuflarea. Dar nici unul nu-și îngăduie căderi în sentiment. Kant e un metronom placid, Hegel e un vizionar arid, pe cînd Schopenhauer e un profet nervos, cu vedenii sumbre. Un filosof cu înclinații literare și cu nări psihologice, din a cărui
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
de trecători parcă se lasă o lespede, vîrste închise peste vîrste voci îndrăgite multe dincolo puține aici suras decantat în neîmpotrivire, soare inima mea ostenit închipui pădurea acum în iarnă zi-noapte, departe aud zăpada sub ramuri și-i doar o răsuflare de ciută în vale instituind frigul întinderii în prelungire de inimă, ochii ei zvîcnind egal în alerta învinsă distanțe sorbite în clipa pleoapelor lăsate, ascult pulsul ivind descrierea, sporind cu fiecare bătaie arbori între fîșii geruind, seara de iarnă a
Andrei Zanca by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/10488_a_11813]
-
să pîndească nemișcarea lăuntrului ecoul smulge botul cîinelui din lătrat seara miroase a animal frigul se teme când omul își scoate mîna din buzunar moartea încearcă să scape de stocuri pisica pe zid cu pașii cei mai mărunți și cu răsuflarea pitică întunericul se sperie de copil în casa întunecată camera din fund se îngrozește de posibila lui trezire invizibilul se deghizează cu umbre lichide marea față necunoscută de dincolo continuă să fie reversul lui dincoace se menține același complot al
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/10840_a_12165]
-
este ființă concretă. Pentru Sfântul Apostol Ioan Adevărul este identic cu viața, cu ființa, el depășește neajunsul cugetării filozofice a lui Aristotel care vedea viața ca o calitate adăugată ființei, nu ființa însăși. Creștinul trebuie să le rostească dintr-o răsuflare pe amândouă. Toată Evanghelia a 4-a, a Sfântului Apostol Ioan autentifică că cunoașterea este „viață veșnică” sau „adevărata viață” însăși Iisus Hristos s-a numit Calea, Adevărul și Viața” (In. 14. 6) Dacă Sfântul Apostol Ioan vede Adevărul ca
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
-mpletesc în vadul trecut izvoare negre, izvoare de-argint. Deasupră-mi se torc pânze trandafirii de olmaz străveziu. Cu ele sunt prins într-o lavă fierbinte și vie! Copleșit mă las de trudă și de atâta frumos! Mai-mai să-mi pierd răsuflarea... Dar o putere îmi dă înconjur, mă crește în dorința de-a ști unde mă duc și ce mai pot fi! Mă las gonit către-afară! Da! Sunt afară!!! Așteptase cuminte să-nfrunte și să-nvingă travaliul. Chipul alb cu fața
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]
-
apropiere a comunei clujene Aghiresu, este înconjurată de pietre calcarose gălbui și tufișuri de papura de un verde spectaculos. E un loc în care te regasești, în liniște, departe de gălăgia infernala a orașului. 3. O zonă care îți taie răsuflarea este cea cu Focurile vii, țara noastră fiind singurul loc în care fenomenul este vizibil în Europa. Acestea apar în urmă frecării cu solul a emanațiilor de gaze existente în anumite locuri. Tocmai pentru că apar de ici colo li s-
Top 10 destinatii mai putin cunoscute din Romania [Corola-blog/BlogPost/95966_a_97258]
-
un nume.... IX. E ȚARA MEA!, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016. În țara-n care codrii plâng ades Și Dunărea îmbrățișează marea, Se lasă munții către deal, la șes Unde chindia-ți taie răsuflarea. În țara-n care toate sunt pe dos, De unde, nu mai pleacă sărăcia, Vibrează-n suflet viersul cel duios Și e prezentă încă, omenia. E țara mea, cu bune și cu rele E țara nimănui și-a tuturor, Și a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
va prospera, Vă jur, oricât aș fi de îndârjită Am s-o iubesc mereu, e țara mea! Citește mai mult În țara-n care codrii plâng adesși Dunărea îmbrățișează marea,Se lasă munții către deal, la șesUnde chindia-ți taie răsuflarea.În țara-n care toate sunt pe dos, De unde, nu mai pleacă sărăcia,Vibrează-n suflet viersul cel duiosși e prezentă încă, omenia.E țara mea, cu bune și cu releE țara nimănui și-a tuturor,Și a trecut prin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
miraje așa de delicioase, Dintr-a înlăcrimărilor de ochi -duioase, Cristalinilor migdalați de alb creionați, Între pufoșeniile obrajilor dalbinizați.. Între atingerile îngerești ale sufletului, Printre alungările diavolești ale trupului, Înspre plantările miraculoase dintre idei, Între inspirările-mi sufletului compuneai.. Între răsuflările tale eu pot să trăiesc, În toate ale tale nu pot să nu-ndrăgesc, Cum viața-mi numai de tine vrea să știe, În lume mă readun prin imaginea-ți vie! Între ale tale splendori nu mi-am propus, Ba
ÎNTRE VĂLURI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349243_a_350572]
-
țese umbra ei, Iar soarele coboară-ncetișor către sud ... Cerul zburdă-n simfonia păsărilor, Timpul tău dulce e jucat de insecte, Împodobită de-un zeu, prin geamul zărilor, Ești prea elegantă și ai gesturi selecte ... Venită din topitura, cerului, albastră Sub răsuflarea ta crește clipa nemuririi! Ce sentimente îmbulzești în viața noastră Că noi, robiți, urcăm pe treptele iubirii?! Referință Bibliografică: VARĂ / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1292, Anul IV, 15 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia
VARĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349253_a_350582]
-
întindeau, în suliți, bureții cu otravă. Și-ntr-un târziu, căzut sub cruce, când /doar aripile morții băteau încet pe ploape, /am auzit din nou glasul acela blând, /și cineva, deasupra-mi, s-a aplecat, aproape, /balsam pe durere, simțeam răsuflarea-i nepământească. / Am înălțat ochii spre ochii Lui lângă mine rămași. Ca un copil uituc, sufletul a început, /după El să șoptească rugăciune pentru cei vrășmași. Palidă, ura-ngrozită-napoi se trăgea, /ca un duh necurat ce fugise din mine
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
cuvântul, prin sunetul, culoarea, vibrația lui, atinge sufletul în plin zbor... în cuptorul de argint, firul crește, se înalță, ca o mână albă a anotimpurilor trăite și netrăite... agață ușor tâmplele anilor pământeni... și trupul... covrig al necunoașterii, așteaptă azima răsuflării Tale... Părinte, ce e teama? o umbră a răsadului în care semințele... ...nu rodesc? o culoare a pământului, combinație nereușită a iluziilor? Părinte... sunt teama acum... alungă-mă și prinde-mă în buchetul înțelepciunii Tale, să prind în gând particula
PĂRINTE (**) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361261_a_362590]
-
și până dimineață vom sta la taclale împreună, apoi aproape de răsăritul soarelui îți fac loc pe mormânt aici lângă mine, iar la iarnă o să ne încălzim una pe alta. Cea de lângă ea nu se mișca și nu zicea nimic. Nici răsuflarea nu i se auzea. - Dar tare tăcută ești draga mea... Se vede cât suferi de mult sau poate săraca de tine ești oarbă și surdă sau poate chiar mută... Of, câtă amărăciune... Și eu o duc rău de tot... Of
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
nu? (pe un ton categoric) Dodoloanță!... - La ordin, să trăiți! - Fă-ți ba-ga-je-le... (mică pauză) Execu-ta...rea! - A!... (la auzul comenzii, Dodoloanță rămâne stupefiat, își dă ochii peste cap, se chircește simulând o durere atroce în abdomen, își strâmbă gura, răsuflarea i se taie, întregul corp îi este cuprins de convulsii și, cu un ultim efort, întinde mâinile spre colonel implorând milă) ...Aoleu!... mor... Salvați-mă! - Dodoloanță, Dodoloanță!... (cuprins de spaimă, neștiind ce să-i facă) ce-i cu tine, măi
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
emană lumină și căldură spirituală... ” ar fi spus Nicolae Iorga după ce a vizitat acest lăcaș de cult. Complexul monahal se află în superba Vale a Cașinului, lângă Onești, în județul Bacău, fiind amplasat într-un decor natural care îți taie răsuflarea. Locul așezării a fost ales de ctitorul mănăstirii, domnitorul Gheorghe Ștefan, care nu a mai apucat însă să se bucure de finalitatea lucrărilor de construcții. Înfățișarea monumentală a clădirii este dată de dimensiunile de proporții, fiind sprijinită pe un soclu
Agenda2005-38-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284222_a_285551]
-
Străbătând Irlanda, pe jos l Din capitala Dublin până în insulele Aran Cel mai indicat mijloc de transport pentru a vizita Irlanda este... mersul pe jos! Peisaje care îți taie răsuflarea, metropole pline de viață, monumente legendare, oriunde ați merge veți fi întâmpinat cu ospitalitate. Majoritatea turiștilor care ajung în Irlanda țin neapărat să viziteze capitala Dublin, clădirile sale impunătoare cu o arhitectură a secolului XVIII, în special Trinity College; șic
Agenda2005-32-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284060_a_285389]
-
vacanță de vis o reprezintă insulele Bahamas; cu siguranță că nu veți reuși să le vizitați pe toate, pentru că sunt nu mai puțin de 700 de insule, dar cele pe care veți reuși să le străbateți vă vor lăsa fără răsuflare. Și de istoria acestor locuri se leagă un nume celebru al istoriei mondiale - în 1492, când Christofor Columb a descoperit Lumea Nouă, acesta a pășit prima dată pe insula San Salvador, în estul insulelor Bahamas. Turistul care ajunge pentru prima
Agenda2005-34-05-tursim () [Corola-journal/Journalistic/284114_a_285443]
-
Mihăiță, spectacol în care „acționează“ foarte talentatul actor Ioan Codrea. Povestea din Cetate... cade toată pe umerii Măscăriciului, iar Codrea își asumă nu doar cu un curaj remarcabil, ci chiar cu evidentă plăcere de a risca, deopotrivă apropierea la o răsuflare de spectatori și austeritatea mijloacelor scenice. Joacă frumos, sincer, proaspăt, chiar dacă registrul comic în care, cu evidență, excelează prin însușiri, e prea puțin exploatat. În absența risipei de imaginație dovedite sub „Umbrele pentru Lacrimi“ de Ovidiu Mihăiță, farmecul „Cetății lucrurilor
Agenda2005-43-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284319_a_285648]
-
rezervă dreptul de a opera modificări în program, în cazuri excepționale. Lemony Snicket - O serie de evenimente, producție SUA, 2005. Regia: Brad Silberling. Cu: Jim Carey, Meryl Streep, Jude Law. Filmul îmbină umorul subtil, pericolul, imaginația și emoții care taie răsuflarea spectatorului. Actorul Jim Carrey spune: „Lemony Snicket este una din cele mai originale minți de pe aici. El face incursiuni în viața copiilor și aceste incursiuni le descrie într-un mod minunat, dar și înfricoșător“. Pe numele său adevărat Daniel Handler
Agenda2005-17-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283622_a_284951]
-
și chiar și miercurea trecută, Papa Ioan Paul II a înfățișat lumii imaginea suferinței și, în pofida tuturor eforturilor sale, nu a reușit să vorbească. Încă din perioada ultimului său voiaj, la Lourdes, în Franța, în august 2004, trăsăturile sale imobile, răsuflarea grea și sacadată, gestica sa redusă și tremuratul erau dovezi ale agravării bolii Parkinson. La 16 octombrie 2003, în timpul ceremoniilor marcând cea de-a 25-a aniversare a Pontificatului său, starea sa de epuizare i-a făcut pe unii prelați
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
Acasa > Poezie > Credinta > FORME DE DUMINICI Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2249 din 26 februarie 2017 Toate Articolele Autorului FORME DE DUMINICI Lacrima cerului podidind cu îngeri Care locuiesc într-un ochi blând, Ochiul bunului Dumnezeu! În răsuflări de duminici mereu. Sufletul născut oarecând ridică... Forme până la cerul ce fusese grădina... Raiului... o formă pentru Adam și Eva, Formele au avut contur atunci.. dar și-acum.. Pe pământ iubind sau urând ce e-n jur Jocul de rol
FORME DE DUMINICI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384869_a_386198]
-
cum gândește, cum trăiește; și simte frumos, gândește frumos - și trăiește așijderea. Cu naturalețea și vitalitatea olteanului sudist, care, dacă n-a avut șansa muntelui gorjean, are în schimb trăinicia repetabilei poveri a firului de iarbă, umbra amară a pelinului, răsuflarea fierbinte a miriștii eliberate de rodul pământului, răcoarea de sub streașina Oltului. Parafrazându-l pe Dinu Săraru, se poate spune că Nicolaie Dincă, dacă a ratat clipa, a câștigat veșnicia. În egală măsură, sincer și prudent (să ne amintim zisa olteanului
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]