1,269 matches
-
ea. Nu știa sigur ce anume. Avea programul încărcat cu pregătirea copiilor pentru serată. Acest lucru o ajuta să treacă peste intensitatea trăirilor sufletești. La început a crezut că va fi simplu. Se înșelase. Totul era serios și sentimentele o răvășeau. Copiii aveau personalități puternice. Total diferiți. Să nu mai vorbim de tatăl lor, lord M.Joseph. Dificil de înțeles sau de citit caracterul lui. Fascinant într-un mod aparte. Nu dorea, să se lase copleșită de multitudinea întâmplărilor. Se succedau
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
rezultat surpriză, căci multe evenimente au șubrezit participarea la referendum a susținătorilor rămânerii în Uniunea Europeană. Fie că a fost vorba de slaba participare din Scoția, susținătoare a rămânerii în UE, fie că a fost vorba de furtuna record care a răvășit Londra pro-europeană în noaptea de dinaintea votării, inundând sudul și estul metropolei și scoțând din uz mai multe linii de metrou, ceea ce a îngreunat votarea, ori fie că a fost vorba de Festivalul de la Glastonbury, început cu o zi înainte de referendum
Cum să înțelegi Brexitul ca un englez: „Un enorm bluf britanic declanșat de un politicianism iresponsabil și terminat într-o tragedie națională” () [Corola-blog/BlogPost/337902_a_339231]
-
și au stârnit aprige controverse în rândul internauților, care s-au întrebat: ar fi trebuit familia să dea publicității aceste fotografii sau nu? În seria foto publicată de The Sun, un Muhammad Ali îmbătrânit, cu o privire lăptoasă și fața răvășită de lupta cu Parkinson, fixează obiectivul camerei foto. Fața îi e cețoasă, expresia absentă, goală, nu știi dacă Ali mai e sau nu în spatele ei, nu știi dacă boala l-a răpit sau nu cu totul din propriul trup, nu
Deși unii spun că această imagine n-ar fi trebuit să fie făcută publică vreodată, eu cred că e cea mai frumoasă fotografie a lui Ali () [Corola-blog/BlogPost/337888_a_339217]
-
utilizatorii de Twitter în două tabere: cei care au apreciat exercițiul de sinceritate și cei care au catalogat-o drept o imagine care nu ar fi trebuit să fie dată publicității niciodată pentru că înfățișează un Ali îmbătrânit, slab, fragil, absent, răvășit de Parkinson. Să aibă ei dreptate? Să fie ultima fotografie a lui Ali una care contravine respectului demnității persoanei? Să fie o fotografie care jignește memoria campionului? Să fie, oare, o ipostază în care Ali nu ar fi vrut să
Deși unii spun că această imagine n-ar fi trebuit să fie făcută publică vreodată, eu cred că e cea mai frumoasă fotografie a lui Ali () [Corola-blog/BlogPost/337888_a_339217]
-
absolvent al Universității Alexandru Ioan Cuza, în an terminal. Nesiguranța cu ce se va întâmpla după ce vom termina studiile, pe ce drum apucăm, ce avem de făcut, cum ne vom clădi un viitor în țara asta și multe întrebări care răvășesc un tânăr. E rolul meu, al partidului și al celor care ocupă funcții de demnitate publică să le oferim tinerilor siguranța că România este o țară în care merită să rămână, casa ta pentru toată viața. Dacă nu reușești să
Primarul Iașiului, Mihai Chirica, cere scuze în numele PSD multinaționalelor și îl contrazice pe Dragnea () [Corola-blog/BlogPost/337905_a_339234]
-
mintea și destinul Ce nu se schimbă și rămân cu chinul Speranțelor deșarte din vis, sub clar de lună. Degeaba-mi macin gândul cu semne de-ntrebare Răspunsuri lapidare roiesc în jurul meu Încertitudini, temeri ce-au stăpânit mereu Ființa-mi răvășită de-un straniu val de mare. Se răzvrătește-n mine-o mulțime de cuvinte: De azi noi suntem unul...ființă adorată... Trăiește nebunia căci clipa-i minunată... Și altele atâtea ce-mi bântuie prin minte... ZBUCIUM O ploaie măruntă de
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
Știa că riscă în această nebunie, dar nu mai avea timp să se gândească la asta. Nici nu-și dorea să fie rațională. Își dorea să fie iubită și simțea că este iubită. Fiecare atingere a bărbatului de lângă ea o răvășea, era o ca nebunie. Se cambra de plăcere, își ridica bustul de pe pat și se lăsa purtată în alte dimensiuni ale simțurilor. Își desfăcea picioarele să-l lase pe acest maestru al simțurilor să-i descopere toate necunoscutele. Dispăruseră și
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
pânză de negură nesfârșită, secerată din loc în loc de arătări luminoase, apăsa suflarea. Părea o nebuloasă dezmierdată de intimitatea întunericului, o nebuloasă de forme neclare ce preumblau înaltul într-un joc de lumini impure. Printre crăpături mai scăpau sporadic străfulgerări argintoase, răvășind tăcerea cumpănită a nopții. Era atât de liniște... doar undeva în adâncul pădurii se auzea sinistrul bocet de cucuvea, ce infiora până și somnul leneș al satului în adierea vântului potolit de toamnă. La poalele unui cimitir abia se întrezărea
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
bântuiau. Încă nu se putea deconecta de extazul zborului și misticismul coborârii. Cu siguranță, această experiență onirică depășea tot ceea ce experimentase ea până acum și îi lăsase un profund zbucium interior. În ființa ei se cristaliza o năzuință din ce în ce mai fulminantă, răvășindu-i toate simțurile sub impulsul de a se ridica și părăsi iatacul. O nevoie interioară îi seducea mintea lasciv și incontestabil; ceva o chema și resimțea totul la fel de conștient și minuțios cum resimțise și în vis. Probail că încă visa
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
că și eu, ÎNCĂ te mai iubesc, că în toți anii care au trecut m-am gândit mereu la tine... Chiar când făceam dragoste cu soția mea, tot la tine mă gândeam. Acum când am aflat de băiat...m-ai răvășit cu totul, dar... --Dar, ce? --Irina, îți dai seama ce aș risca dacă... --Eu am riscat, Dane, nu tu! Am furat cheia de la seiful ticălosului și de-acolo, i-am furat banii, actele compromițătoare și pistolul. Dacă mă prinde Buhăianu
TRANDAFIRUL SIRENEI-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342875_a_344204]
-
vreme. Din colorata clipă stinsă-n livezi Gol de pictură stă în vântul ce-aleargă, Jalea viorii prinde umbrele verzi... Scârțâie ceasul...parcă, nu vrea sa meargă! Zilele speriate se strâng în ele, Ce iluzii și ce gânduri aveam ieri!? Răvășesc dorul peste visele mele... Nu știu unde ești...nu te văd nicăieri... Ne-am pierdut sub un cer plin de nori plumburii, Frunze desenează-n drum durerea mea, Sub pleoape bruma veghează-n nopți târzii Și timpul mă-nțeapă cum acele de
ROPOTUL VREMII de LIA RUSE în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344123_a_345452]
-
Acasa > Poeme > Devotament > DE DOR Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1219 din 03 mai 2014 Toate Articolele Autorului Ies din lumina zilei, istovită. E vânt, rumoare și se-arată nori În zarea de iluzii...Răvășită De răscoliri prin scrumul de-așteptări Adaug pași pe drumul ne-nsemnării, Strâng cioburi de cuvânt din colb de vis Și trag perdeaua aspră-a depărtării De la fereastra primului abis În care a căzut povestea noastră Când n-a mai
DE DOR de AURA POPA în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344209_a_345538]
-
DE TOAMNĂ Autor: Georgeta Giurea Publicat în: Ediția nr. 1743 din 09 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Mă reinventez și mor Sub al toamnelor decor ... În oceane de tăcere , Topesc a luminii miere . Amețit , resimt fiorul ... Clipele- și înaltă zborul . Răvășită de culoare , Inc-o toamnă care doare . Tainic, frunza arămie Se preface-n veșnicie . Ochii spre pământ coboară : Inc-o roză stă să moară ... Inc-o doină-n cer suspină - Ochii mei primesc lumină . An de an, te simt , te
LUMINĂ DE TOAMNĂ de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343197_a_344526]
-
zice: nu e din pîntecele meu, copilul vienezei... Tatăl, care îl iubește cu adevărat, e mai mult dus, pufăind impetuos fumul locomotivei... Țîncul îi așteaptă nerăbdător abaterile pe-acasă, căci știe că o să fie îmbrățișat, luat pe genunchi, mîngîierile calde răvășindu-i buclele, făcîndu-l să uite în acele clipe trista nedreaptă copilărie care-i crește anii. Într-o bună zi însă, datorită serviciului, Constantin Nae se mută cu familia la Buzău. Angajat să deservească linia ferată particulară Buzău-Nehoiaș (Gaby Michăilescu, Leonard
NICOLAE LEONARD de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343179_a_344508]
-
abandona în brațele bărbatului. Șarpele pasiunii o devora fără mila. El își strecura mâna sub părul lung al femeii cuprinzând ceafa, oferind sprijin. Buzele lui îi atinseră gura, contopindu-se, senzațiile se transformau în miere și suspin. Muzica magică, senzuală, răvășindu-le sentimentele... Furtună și vuiet, volbura oceanelor, valurile mareelor, fierberea vulcanilor și liniștea dimineților de primăvară...toate le trăia alături de bărbatul care-i schimbase viața într-o seară, pierdută în ființa lui, în sufletul iubirii, pe altarul căruia dăruise totul
MIERE ŞI SUSPIN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343578_a_344907]
-
reziduuri ale unor mari înălțimi ce dominau odinioară platoul. S-au păstrat numeroase stânci semețe, cu forme curioase și fantastice- ciuperci și ziduri de piatră, figuri bizare asemenea unor sfincși grupați în jurul vârfului Tihu, de pe flancul sudic, sau răvășite pe Ciungetu și, mai ales, în cetățile de piatră ale Călimanului, între Tamău și Lucaciu. Sectorul acesta, cu o lungime de circa 15 km, reprezintă un promontoriu îndreptat spre Vatra Dornei care separă cele două bazine ale Țării Dornelor, Cetatea
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
Ediția nr. 1661 din 19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului ADEVĂR Ai săpat cărări pe sub pământ, Uitate de picior și legământ, Departe de oameni, scormonind, Scormonitori se spânzura, se prind De funii ce se clatină încoace, Deasupra, pământul care tace. Răvășit de foc,el scoate pâine Din pietre de safir și grâne, Stânci de cremene și munții, S-au răsturnat din temelii, cărunții. Marea răscolita, mai adâncă este, Pământ fără de margini și poveste, Oameni chibzuiesc și se adună, Ca să facă legea
ADEVĂR de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377367_a_378696]
-
trăirea, la hotare cruci de piatră, răvășită-i țărna udă, doi țigani mută o șatră pe-un pavaj de lume crudă, astăzi mai cerșesc un chior, iubire universală, mâine am să încerc să mor pe coloana vertebrală, casa-mi este răvășită și în mine golu-i mare, lumea este dezgolită cu rușinea în cătare, ne mai plânge câte o frunză când ea pică din copac mămăliga cea cu brânză, iaurt, pentru om sărac, astăzi n-am ce încălța iarăși hainele-mi sunt
TIMP NECUNOSCUT de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377414_a_378743]
-
Claudia Bota Publicat în: Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Dorul îmi picură pe buze Autor: Claudia Bota Și dacă dorul îmi picură pe buze, O muribundă agonie se strecoară mută, Tăcute-s zile pe trupu-mi răvășit în nemiloasa luptă. Pustiul pustiește-n suflet al meu dor, Deși inima spre tine o cobor. Și dacă gându-mi refuză că ai plecat îndurerat Acum, ce aș mai putea face prin timpul neînduplecat? Doar lacrima timpului aș preschimba-o
DORUL ÎMI PICURĂ PE BUZE de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377683_a_379012]
-
în timp ce șoferul neatent încerca să întoarcă autobuzul. Nu a mai putut fi salvată, a murit în drum spre spital. Nicolae era student la Agronomie și mai avea în față încă doi ani buni de studii, iar moartea mamei l-a răvășit, i-a dat peste cap întreaga existență. O iubea tare mult, iar ea era nespus de mândră de el și mereu găsea o modalitate să strângă vreun bănuț pe ascuns și să-i trimită ca să nu ducă lipsă de nimic
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378305_a_379634]
-
arate că teritoriul le aparține. Îmi scăldam privirea în scânteierile de smarald ale valurilor și-mi încărcam sufletul cu energia binefăcătoare, oferită de priveliștea nemărginită a mării, de soarele ce-și înălțase fața din valuri, surâzător, de briza ce-mi răvășea ușor părul, și-mi alinta făptura, de aerul răcoros, înviorător, totul la un loc creându-mi o stare de beatitudine. Mă simțeam recunoscătoare domnului, pentru atâta frumusețe și atâtea senzații minunate.Mă simțeam liberă, fericită și îmi simțeam spiritual descătușat
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
în glumă. În ochii tăi nu sunt decât dorinți (dar totuși văd acum o abstinență). Sunt urme de tristețe, suferinți Și-o dragoste ce nu face prezență. De tine și conceptul ce îl ai (într-o iubire ce-ți e răvășită). La viață nouă tu cumva sperai Pe care-o vezi deodată părăsită. Ai vrut ca viața să o-mparți la doi Lăsând atunci iubirile flămânde. Să locuiască ! ... Dar în amândoi ! Chiar dacă ai văzut că-s muribunde. Ai înecat și dragostea
DRAGOSTE CU EROARE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378404_a_379733]
-
din 12 noiembrie 2012. Meditații ... Cad clipele de-a valma peste trupu-mi obosit, aș vrea s-ating cu palma timpul, dar nu mi-a fost ursit... M-ascund printre cuvinte mi-e frică să vorbesc, doar aduceri aminte ușor gânduri răvășesc și speranța care minte mereu c-am să iubesc... O zi... și încă una alunecă din timpul, sortit a fi cununa ce-mi luminează chipul, spre noapte-n care luna va stinge anotimpul... Voi fi o amintire printre file de
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
clipele de ieri. Un foileton de lacrimi s-a sfârșit, Începe unul nou - singurătatea. Mă strâng în brațe umbre din cetatea Aceluiași scenariu obosit. Adorm discret cu chipul tău în gând, Simt urletul cu glas de neființă Din mintea-mi răvășită de dorință, Sub lujerul iubirii tremurând. Și molipsită de făptura ta, Mă zbat absurd sub nori de neputință, Sfârșesc damnată, fără de voință, Să mă sfărâme-a patimii ghiulea. (din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: AMINTIRI STATORNICE / Camelia
AMINTIRI STATORNICE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378463_a_379792]
-
martie 2016 Toate Articolele Autorului În memoriam fratelui meu Gabi Pop Ai fost mereu în inima mea, de când în viață ai pășit apoi, când ne jucăm de-a v-ați ascunsă, ori când părul ți-l aranjai, de vânt fiind răvășit, să fi frumosul frate, pe care, când era mai mic, eu... îl căram în spate, râzând, neștiind că mai tarziu, deunăzi, soarta crudă, ne va desparte. Când am să vin la tine, vreau să fi, Acolo, unde, ar fi bine
NU MAI EȘTI de COSTI POP în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 () [Corola-blog/BlogPost/378539_a_379868]