1,025 matches
-
de stângăcia ei, îi recomandă cu iritare rău ascunsă, să se ocupe de camera ei, și atât. Bucuroasă, Lea se evaporă ca o iluzie, ascunzând amuzată un surâs ștrengar. Se lăsă să cadă cu un suspin de fericire pe patul răvășit și se înfășură ca o pisică alintată în cearceaful imaculat. Rămase astfel minute în șir, surâzând visătoare gândurilor ce se zbenguiau asemeni unor fluturi, printre florile minunat colorate și parfumate, ale dragostei. După masa de prânz, tată și fiică au
DILEME ( FRAGMENT 33) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375661_a_376990]
-
Carlos care-și privea oripilat mâna deformată. Scăpă un strigăt alarmat, astupându-și gura cu palmele împreunate: - Doamne... iubitule, ce ai făcut? murmură speriată, repezindu-se într-o cursă nebună pe scări, în ajutorul lui. Ajunse în grădină desculță și răvășită, unde îl găsi pe Carlos palid de durere, ghemuit pe iarba moale și umedă, gemând încetișor. - Erai acolo? bolborosi el, îngrijorat mai mult pentru ce auzise, decât pentru ce văzuse ea. - Da, am văzut că nu ești în pat și
DILEME ( FRAGMENT 36) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375665_a_376994]
-
cu semne de întrebare ... Ne-am trezit în iubirea de altădată , Amintirile au ieșit că scoicile din marePlutind ametite-ntre noi că prima dată .Privirea pierdută printre vechile umbre ...Amarnic rasuna-n tăcerile albastre , Răscolind prin destine cu gândurile sumbreSufletul răvășit în dorurile noastre .Ne-am iubit fără cântec cu luna șoptita...În oră reală , pustie și goalaSi am rămas doar o iluzie pripită ,Ascunsa-ntre rânduri pe o coală .... XXX. NUMAI AM NICI MACAR VISE, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
pășind pe-al clipei decolteu Tu - ploaie ce dansează... Voi împleti izvoare, dansând pe colț de lună Eu - raza ce suspină... Vei destrăma cascade, dansând după furtună Tu - raza de lumină. Voi dărui culoare, pictând pe geana zorilor Eu - suflet răvășit. Vei dărui penelul, pictând cu roua rugăciunilor, Tu - suflet împlinit.. Referință Bibliografică: Eu - Tu... / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2113, Anul VI, 13 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375746_a_377075]
-
a fost"... Cu timpul cuibărit în trup, pășim pe calea vieții, Tribut să dăm visării născute pe geana dimineții. Aripa franta-n zbor o vindecam cu-nflacarate pătimi Ce ne-amintesc de zborul scăldat în mari de lacrimi. Cu timpul răvășit pe viață noi împlinim destinul gustând pe rând nectarul și, vrând-nevrând, pelinul. Pe pânză albă a zilei se-astern cuvinte, fapte Ce-n nemurire trec când în privire seninul se preschimba-n noapte... Referință Bibliografica: Cu timpul ... / Corina Negrea : Confluente
CU TIMPUL ... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375759_a_377088]
-
aștept cum înserarea așteaptă să picteze Cu sidefie umbră peste câmpii de vise. Te-aștept precum așteaptă umbra să danseze Pe ruginite frunze, cu-mbrățișări promise... Și te aștept cum își așteaptă marea zbuciumată Odihna picurată de valuri, pe țărmul răvășit. Și-n așteptarea asta mută, cuvinte se frământă Să împletească-n slove mirarea unui răsărit... Cum ploaia mai așteaptă să curgă peste ceruri Cu picături de rouă și zvon de curcubee, Așa te-aștept, iubite, să risipești toți norii Ce
TE-AȘTEPT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375766_a_377095]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > LUMEA Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului LUMEA Lumea, acea femeie ideală, Frumoasă, răvășită, imorală, Vindecătoare ea fiind bolnavă, Privirea-i de seducție născută ca otravă, Cu buze fragede, senzuale, Ce rătăcesc pe noi fără de cale, Copilăroasă, ademenitoare, Profund pragmatică dar visătoare, Geloasă pe imaginea ce-a fost, Pe rostul rostului fără de rost, Lucidă-
LUMEA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375781_a_377110]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > GÂNDUL SCRIB Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2054 din 15 august 2016 Toate Articolele Autorului Motto: Gândul, cea mai puternică forță din univers - prof. Dumitru Constantin Dulcan Mă așez pe banca unui gând răvășit, regăsit printre frunzele unui anotimp, aș fi putut să trec, fără să mă fi oprit, dar zeul-timp nu se-ncrede-n răstimp. Și ca un făcut s-a postat între tâmple, așteptând să-l copleșesc cu tandrețe, chiar dacă gesturile nu
GÂNDUL SCRIB de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379218_a_380547]
-
este „cazată” pentru o perioadă... A trebuit să-mi adun întreaga voință și cu inima „înghenuncheată”.. m-am apropiat de ușă. Era deschisă... Privirea mi-a căzut pe patul aflat în partea dreaptă a camerei. În cearceafurile albe, cu părul răvășit pe pernă, cu fașa marcată de suferință, cu trupul împuținat de trecerea timpului, am văzut-o; ea, mama, cu figura unei adolescente sau a unui copil chinuit de viață. Stătea cu ochii închiși, pierdută în propria agonie. Am avut timp
O VIZITĂ LA SPITAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379242_a_380571]
-
Articolele Autorului Când binele e separat, la toate formele (eu, tu, el, ea) conjugat, la primul val de viață adevărat va fi detronat, răsturnat, de o mare deziluzie adoptat! Fiindcă, a fi deasupra celorlalți, se face peste orgolii rănite, lacrimi răvășite, chiar durere nemărturisită, și-n tristețe adâncită! Avem toți aceleași gene, avem toți aceiași vrere, avem toți gânduri comune, doar impulsurile nebune ne întoarnă, ne răstoarnă, sensibilitatea omenească în brutalitatea zdrobitoare, distrugătoare, dezumanizare! Apa o căutăm pe marte, când în
OGLINDA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369190_a_370519]
-
Cu fraze adormite, în nopți ce-și torc misterul. E simfonie scrisă, exaltă dăltuirea Cu-amprenta dulce-amară ce-alungă efemerul. Se-amuză-n nebunia-i, cu vise zgribuite Pe gheață azvârlite, de-o mână de iluzii, Se amăgește-n patimi, prin treceri răvășite, O minte îi degajă mănunchi de deziuzii. Referință Bibliografică: Hoinar / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1474, Anul V, 13 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Carmen Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
HOINAR de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374287_a_375616]
-
am mai visat asta iarnă..... - Ce zici, mama? - Nimic.... nimic... ...................................................................................................... - E 19 septembrie, Ioana?.... - Inca nu , mamă . încă nu .................................................................................................... Singură, în grădina, Ioana privea locul puțin bătătorit unde astă-vară era un șezlong...Își simțea piciorele că de plumb, iar sufletul răvășit déjà de dor. Mișcă doar încet buzele, într-o încercare zadarnica de a ajuta cuvintele să fie rostite. Ele, cuvintele, erau acolo, adânc , în sufletul ei ; se amestecau, năvăleau, se opreau,pentru a porni iar hora nebună,dar niciunul nu
UNDE ESTI..??!!! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377731_a_379060]
-
o așteptau pe “față de la flori”. Nu a sosit. În locul ei au primt o casetă cu un film , si o scrisoare Scrisoarea explică filmul și filmul explică scrisoarea. Primele secvențe ale filmului prezentau niște pași, ai Ioanei , pe o alee răvășita de toamnă. Pașii se succedau încet, făcând o legatura tainica, în timp și spațiu, între o grădină cu trandafiri, un anfiteatru universitar , si un suflet plecat pe un drum de lumină. Referință Bibliografica: UNDE EȘTI..??!!! / Mirela Penu : Confluente Literare, ISSN
UNDE ESTI..??!!! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377731_a_379060]
-
demult bădița, Tinda casei pare ninsă, Praful a tocit penița. Prin saloanele Junimii Spiritele ard în ziduri, Aprind candela luminii Într-o lume de reziduuri. Sfărâmând în jur muțenii Plâns de clopote slăbite Cheamă oastea la vecernii, Of, ce vremuri răvășite... Tineri fără de canoane ... Citește mai mult Iașul meu, oraș romanticUnde teii-și varsă floareaîntr-un dans profund hieraticRăspândind în jur visarea.Luna-și scrie embargoul...Unde-o fi acum poetul?Enigmatic stă CopoulPare-a tăinui ascetul.La bojdeucă, lampa-i stinsă
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
-i stinsă,A plecat demult bădița,Tinda casei pare ninsă, Praful a tocit penița.Prin saloanele Junimii Spiritele ard în ziduri,Aprind candela luminiiîntr-o lume de reziduuri.Sfărâmând în jur muțeniiPlâns de clopote slăbiteCheamă oastea la vecernii,Of, ce vremuri răvășite...Tineri fără de canoane... XIV. GRĂUNTE DE LUMINĂ, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1902 din 16 martie 2016. Cine sunt eu... mă-ntreb adeseori, Grăunte de lumină încolțit Pe-un bulgăre de viață în ninsori, Pierdut printre genuni, în
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
plecat și șlefuiesc în daltă Metafora iubirii nesfârșite, Să-mi readuci puteri nebănuite Când inima-n acorduri vii tresaltă. Dar marea veșnicia ne promite, În dansul ei nisipul care saltă A dezmierdat și umbra cea înaltă, Renasc culori în vise răvășite. Speranța ta în nouri se deșiră Și am rămas doar vântul să-l ascult, Spre țărmul de regrete se răsfiră Un curcubeu în versul din demult. Mai am un ultim dor care respiră Căci retrăiesc arpegiul cu tumult. DEPARTE Departe
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
la smulgerea unei aprobări pentru documentarea mea, în 1969, la Viena, în vederea publicării volumului Austria și Principatele Române în vremea războiului Crimeii (1853-1856). Mai presus de toate, așez însă aportul său la reconstituirea bibliotecii Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, bibliotecă răvășită și redusă la câteva sute de volume (inclusiv cele aparținând „clasicilor” marxism-leninismului și discipolilor). Am început eu însumi „negocierile”, sub auspicii care au întrecut așteptările. În grupuri mici, ne-am deplasat la București pentru a alege tripletele, nu numai din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
culesese la ieșirea dintr-un liceu, pentru a o trimite la Drancy. Îl văd în picioare, în lumina murdară a acelei după-amieze de sfîrșit de iarnă, privindu-mă cu ochii lui albaștri, limpezi, cu multiple licăriri, țîșnind din masca sa răvășită, atît de demn, atît de calm, cu acel zîmbet afectuos și ironic, indicibil, în fața emoției pe care nu mi-o puteam stăpîni"2. Episodul este cunoscut. Jean Paulhan i-a prevenit pe Lupasco și Cioran de arestarea lui Fondane, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
vîrtejuri de mînie începu fără-ncetare să rostogolească Mereu în jur, si sulfuroasa spumă ticsita ridicîndu-se, 210 Se așternu, Iaz luminos și lucind limpede, Alb că zăpadă. Uitare, amuțire, trebuința, închise-n lanțuri ale minții, În fiarele de gheață micșorîndu-se, răvășit, rupt de vecie, Los fiarele și le bătu, cuptoarele-și încinse, Si a vărsat de fier sudoare, sudoare de arama. 215 Fără odihnă nemuritoru-ncătușat, plin de durere ridicîndu-se, Îngrozitoare cazne îndurắ, pîna ce-o bolta, sălbatică, pletoasa, i-a-nchis
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lor pierzare, de astfel ar putea cumva să-ndepărteze Deznădejdea-i, chiar dacă prețu-ar fi tot ce respiră. Astfel în templul Soarelui el își sfinți cărțile De fier și de arama, argint și aur247, citînd ne-ncetat 140 La miriade de răvășite spirite; prin univers Ei răspîndit-au cuvintele mortale, Femeia-Întunecată absorbind Enormele Științe-ale lui Urizen, vremi după vremi cumplită Nimicire explorînd-o. Și ea zise: "O Urizen, Prințe-al Luminii, Ce groaznice cuvinte Urechea-mi slabă o străpung! și ce omeți lăsîndu-se în jurul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că Prea Multă suferință". Astfel cîntară Miresmele-Omenești în jurul teascurilor vinului lui Lúvah; Însă în teascurile Vinului e tînguire, groază, deznădejde. De Elementele lor părăsiți, ei pier și nu mai sînt, Ei nu mai sînt decît dorința de A Fi, o răvășita, prădalnica dorința, 735 Dorind că viermele flămînd și că mormîntul ce se cască. Ei se scufundă în Stihii; Stihiile nainte îi aruncă Ori mistuie părelnicele chipuri ale lor care-s ca niște umbre. Și totuși ei, desi îndurerați La nebunie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
semn de mare șic, nu pot ține piept stuporii stârnite de pintenii auriți, ornați cu câte o rotiță dințată cât o farfurie pentru desert, de șalvarii aduși parcă din Turcia sau de mantoul cu mâneci largi, fâlfâitoare. Iar pentru buclele răvășite ale căpitanului T., prinse Într-un soi de bonetă, Gronow nu Își mai găsește cuvintele, cotropit de jenă la amintirea felului În care un ideal, totuși nobil, dandysmul, a putut fi compromis. Cuvinte câtuși de puțin mai blânde pentru ce
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
război mondial le curmă Într-un fel sau altul zilele (Jacques Vaché, Bertrand de Fénelon, Robert de Humières) nu mai există, Într-adevăr, nici un după. Cât despre viețile lui D’Annunzio, Cravan, Drieu La Rochelle, Maiakovski, ele vor fi oricum răvășite, de-o parte sau de alta a frontului. Ba, pentru unii, cum ar fi Drieu sau Sir Harold Acton, englezul născut și mort la Florența (1904-1994), tânăr descins dintr-o familie nobilă, hăruit cu frumusețe, gust, rafinament, chiar și al
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sau blasfemie. Ca mai toți scriitorii francezi, era Îmbrăcat neglijent, cu veșminte de cel mai prost gust: purta bijuterii peste plastronul pătat și Își Încărca degetele murdare cu diamante” 1. Bărbatul corpolent, cu fața buhăită și părul când unsuros, când răvășit, cu hainele Îmbibate de sosuri și vinuri, trăznind a transpirație și a stătut - un dandy? Cu piciorele lui scurte și butucănoase? Și totuși, câtă strădanie pentru a intra În rândul Eleganților, cu nenumăratele-i mănuși pastelate, cu inelele prea mari
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pudrate de cele două șiruri de valeți, la cozile sofisticat ornate cu pălărioare de un ridicol absolut ale avant-dandy-lor, Macaroni-i cu precădere, de la „urechile de cîine”, pletele lăsate de-o parte și de alta a gâtului, până pe umeri, la părul răvășit, vopsit În verde al lui Baudelaire e o cale destul de Întortocheată. Defilează prin fața ochilor noștri, așa cum i-am putut reconstitui din tablouri, desene, caricaturi și chiar fotografii, șuvițele romantice ale lui Byron, buclele fără cusur ale lui Brummell, tunsorile periate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]